Privitul în gol a devenit un sport în Coreea de Sud

Acum câteva săptămâni, într-o după-amiază de duminică, aproximativ șaptezeci de persoane s-au adunat în parcul Ichon Hangang din Seul, Coreea de Sud, ca să nu facă absolut nimic. Nu era niciun smartphone în preajmă, nimeni nu dădea mesaje și nu-și făcea selfie-uri, nimeni nu se grăbea nicăieri.

Mulțimea participa la Competiția Anuală de Privit în Gol din Coreea de Sud, un concurs la care participanții încearcă să se holbeze în gol cât mai mult timp, fără să-și piardă concentrarea. WoopsYang, artista vizuală care a înființat evenimentul în 2014, a zis că scopul lui e să arate cât de mult își suprasolicită oamenii creierul și cât de mult au de câștigat dacă fac o pauză.

„Sufeream de epuizare pe vremea aceea, dar mă simțeam foarte anxioasă dacă stăteam degeaba și nu făceam nimic, dacă nu eram productivă într-un fel sau altul", a declarat ea pentru VICE. Până la urmă, a realizat că nu era singura care simțea astfel. „M-am gândit că toți ne-am simți mai bine când nu facem nimic dacă ne adunăm să nu facem nimic împreună."

De când a început, acum doi ani, competiția a devenit serioasă și are un juriu și un set de reguli stricte – fără telefoane, fără vorbit unii cu alții, fără verificat ceasul, fără ațipit. WoopsYang a zis că peste două mii de persoane s-au înscris pentru cele șaptezeci de locuri disponibile și a trebuit să organizeze niște runde de calificare pentru a selecta cei mai buni candidați.

În timpul evenimentului de nouăzeci de minute, concurenții n-au voie să facă altceva decât să privească în gol. Dacă adormi, începi să râzi sau folosești tehnologia, ești descalificat. La fiecare 15 minute, concurenților li se verifică ritmul cardiac, ca juriul să se asigure că sunt într-o stare de relaxare; persoana cu ritmul cardiac cel mai stabil câștigă. Există și un comentator care narează evenimentul spectatorilor. Dacă participanții simt disconfort – de exemplu, dacă le e sete sau au nevoie la toaletă – pot ridica un card ca să facă o cerere.

Anul acesta, locul întâi a fost ocupat de Shin Hyo-Seob, un rapper local cunoscut sub pseudonimul Crush. A rămas printre ultimii participanți și a avut cel mai stabil ritm cardiac dintre toți. „Am fost hotărât să câștig", a declarat el pentru VICE. „Am exersat o grămadă acasă."

Concursul face parte dintr-o discuție mai largă despre importanța odihnei – nu doar în Coreea de Sud, ci în toată lumea. Cercetările au arătat, în repetate rânduri, că creierul are nevoie de relaxare ca să proceseze informațiile și să creeze amintiri , și că îi e foarte greu să facă asta din cauza stresului și a epuizării pe care le simțim din cauză că suntem mereu conectați la muncă și la viața socială. Coreea de Sud, în special, are una dintre cele mai stresate populații din lume, pe care New York Times a descris-o ca fiind „pe punctul unei căderi nervoase naționale".

Problemele asociate cu stresul, anxietatea și creierele epuizate nu sunt tipice doar Coreei de Sud, așa că WoopsYang speră ca această competiție să se extindă în toată lumea. Anul trecut, a avut loc o Competiție de Privit în Gol în Beijing , care a avut optzeci de participanți.

Pe lângă elementul competitiv, WoopsYang a zis că ea vede evenimentul ca pe un spectacol de artă performativă. Competiția are loc în timpul unei perioade ocupate a zilei (anul acesta s-a ținut luni dimineața), într-o parte aglomerată a orașului (prima s-a ținut în primăria din Seul; anul acesta, într-un mare parc public), pentru a accentua contrastul dintre un grup de oameni care nu fac absolut nimic și haosul orașului care îi înconjoară. „Cel mai mișto e să privești competiția de pe o clădire înaltă", a zis WoopsYang. „O să vezi un mic petec de liniște și nemișcare în mijlocul agitației."

WoopsYang încurajează participanții să vină îmbrăcați în ținute care să le reprezinte vocația – costume sau uniforme sau halate de laborator – astfel încât grupul de oameni adunați la un loc să arate ca o versiune în miniatură a întregului oraș. Ideea e de a demonstra că epuizarea afectează pe oricine, dar toată lumea are de câștigat dacă își ia o pauză de privit în gol. „Fac tot posibilul să aleg oameni cât mai diverși în ultimele etape de calificare, în speranța că toate grupurile din oraș vor avea cel puțin câte un reprezentant", a zis ea.

Nu toată lumea consideră că e o artă, dar pe WoopsYang n-o deranjează. „Sunt mulțumită și dacă e privită ca o formă de divertisment", a zis ea. „Cred că le-am oferit o opțiune de divertisment care nu implică bani sau tehnologie și, pentru care, de fapt, nu trebuie să facă absolut nimic."

Urmărește VICE pe Facebook .

Traducere: Oana Maria Zaharia

Mai multe despre Coreea de Sud pe VICE:
Părinții sud-coreeni își presează copiii să-și facă operații estetice
Înmormântări false în Coreea de Sud
Tehnicile rasiste de angajare din Coreea de Sud nu sunt deloc subtile