Deci, țâțe? Nu te mai surpinde deloc să vezi așa ceva zilele astea, așa cum nu te mai miră nici să vezi un articol care începe cu „deci, țâțe?" Pe moment, te excită puțin, ești bulversat, luat prin surprindere, până când îți vii în fire. „Ești inofensiv", îi spui, în gând, sfârcului din fața ta, fie că te atrage sau nu. „Esți exact la fel ca un sfârc de bărbat, doar că mai funcțional și mai interesant!" În ciuda faptului că mii de activiști de pe Instagram susțin că rețeaua de socializare ar trebui să dea voie pozelor topless, chiar nu vezi sâni goi chiar atât de des.

Desigur, lucrurile n-au stat mereu așa și probabil că nu vor mai sta așa, într-o bună zi. În 2015, topless-ul a devenit unul dintre cele mai arzătoare subiecte de pe agenda feministă. Săptămâna trecută, primarul New York-ului, Bill de Blasio, a dat un comunicat prin care anunța că orașul va crea o patrulă specială, menită să elimine „problema din ce în ce mai mare" a „oamenilor care umblă topless și cea a oamenilor costumați în diferite personaje" care se perindă prin Times Square. Deși mesajul din comunicatul de presă al primarului e că oamenii ăștia de obicei hărțuiesc trecătorii, el face referire și la faptul că nu se cuvine „prezența unor indivizi topless în Times Square".

Ieri, activiști topless au mărșăluit în jurul modelelor care stau topless în Times Square ca să primească bani de la trecători, pentru a sărbători GoTopless Day.

Înrebarea e: Cum s-a ajuns aici?

Înainte de haine, istoria topless-ului era sinonimă cu istoria omenirii. Îți cam dă de gândit! Dar ceva mai recent, atunci când o țară era invadată sau colonizată de o alta, cu o cultură mai puțin deschisă spre topless, cea din urmă își impunea regulile. Topless-ul a intrat în declin în culturile islamice, odată cu răspândirea religiei, în secolul al șaptelea (chiar dacă azi există o groază de plaje topless pentru turiști în Egipt sau Tunisia). Femeile indoneziene nu-și acopereau sânii până când islamul nu a apărut acolo, prin anii secolul 13. În India, toplesul era un indicator de clasă, în funcție de regiune: înainte ca musulmanii să ajungă în nordul Indiei între secolele doisprezece și șaisprezece, numai femeile din societatea înaltă își acopereau sânii. În sud, în regiunea Kerala, grupul etnic majoritar (Malayali) le dădea voie doar femeilor căsătorite cu brahmani (preoți sau învățători) sau Kshatriya (elita militară) să își acopere sânii, și asta a continuat până în 1858.

Sigur, occidentul a jucat un rol în „acoperirea" sânilor lumii. Între anii 1939 și 1942, Mareșalul Plaek Pibulsonggram, premierul Thailandei din acea perioadă, a emis o serie de 12 „Dictate Culturale" prin care să „civilizeze" țara. (Era în timpul celui de-al Doilea Război Mondial și era un fan al lui Hitler.) Deși toate legile lui sunt halucinante, cea de-a zecea reglementarează portul tradițional al țării după cum urmează: „thailandezii nu trebuie să apară în public, fără să fie îmbrăcați corespunzător. Îmbrăcăminte necorespunzătoare înseamnă să porți doar chiloți, să nu porți bluză sau să porți sarong."

În 2004, poliția din orașul Australian Alice Springs (cu o populație de aproximativ 25 000 de oameni, situat la vreo 160 de km de cel mai apropiat oraș) a surprins niște bătrâni aborigeni atunci când le-au spus unor femei că nu au voie să danseze toples într-un parc. O organizație pentru drepturile aborigenilor din Australia a cerut să primească scuze oficiale. Potrivit lui Kunmanar Breaden,președintele organizației, dansul topless era „parte din cultura lor și mii de oameni din jurul lumii au văzut dansurile tradiționale."

În Europa și în America, evoluția a fost mai puțin intuitivă. Iluminismul e perioada când topless-ul a început să fie tabu. Până în anul 1700, topless-ul era mult mai comun decât e în prezent, gleznele și picioarele erau ceva tabu pe vremea aia. Deși sfârcurile aristocraților nu prea apăreau în picturi, curtezanele erau pictate mereu cu un sân pe afară (dacă îți arătai amăndoi sânii probabil însemna că esti „amantă") și multe femei (inclusiv tabloul Reginei Maria a II-a de la Universitatea William and Mary) se perindau cu un sân sau chiar amândoi pe-afară.

Era victoriană a excelat în costumații stupide. Profund afectată de pasiunea mamei ei față de decorul sexualizat, Regina Victoria a eliminat toate obiceiurile care sugerau ceva sexual în timpul domniei ei, între 1837 și 1901. Topless-ul a fost una dintre chestile astea.

De atunci, încă încercăm să ne revenim, și să înțelegem încotro vrem să ne îndreptăm. Conform site-ului pro topless gotopless.org, la bărbați, toplessu-ul s-a legalizat în America abia în 1936. Prima scenă topless dintr-un film a fost cu doi ani înainte de asta, unde s-a văzut pieptul lui Clark Gable, în filmul It Happened One Night. Tot în același an, opt bărbați s-au aventurat pe Coney Island topless și au primit amenzi de câte un dolar, de la o doamnă magistrat, pe motiv că „mulți oameni nu vor să vadă atâta piele."

Topless-ul public a fost asociat cu feminismul cu mult înainte de incidentul cu Janet Jackson prin care s-a subliniat standardul dublu sexist care permite bărbaților să meargă topless, în timp ce femeile trebuie să transpire. Am putea să ne întrebăm, „De ce a înflorit cariera lui Justin Timberlake în timp ce cariera lui Jackson s-a dus naibii?" după ce i-a expus accidental un sân în timpul pauzei de la Superbowl în 2004. Dar știm deja răspunsul. În timp ce unele grupuri, ca Mayali din India, au considerat că e un privilegiu să-ți acoperi sânii, cultura occidentală pare că sefolosește de topless ca o victorie a feminismului, de când tipele de la Topfree Seven au fost arestate, pentru că au făcut toples în parc, în 1986, și pe bună dreptate.

Că în multe cazuri de topless, și prima dată când o femeie a stat în sânii goi, în bikini, a fost un protest împotriva înțelegerii sexiste a ceea ce înseamnă „decența." Designerul austriac Rudi Geinrich a introdus primul costum de baie toples cu bikini, numit „monokini", un termen care de atunci a căpătat alte conotații, prezentate de modelul Peggy Moffitt, în iunie 1964. A fost interzis să porți costumul în public, în Statele Unite. Totuși, când stripper-ul Carol Doda l-a purtat la clubul Condor din San Francisco, la două săptămâni de la lansare, a stârnit un trend de dansuri topless care în timp s-a transformat în cluburile de striptease pe care le știm astăzi.

Legile care interzic topless-ul sunt incredibil de contradictorii prin lume. Vara caniculară și enervantă i-a făcut pe mulți să contempleze un lifestyle topless, mai ales în New York, unde e extraordinar de cald și enervant și unde există o tradiție ca între mai și august să tot apară articole de genul „Da, e legal să faci topless în New York," toate realizate cu motivație de cât de cald și enervant este afară. În timpul verii călduroase din 1992, la șase ani după Rochester Seven, cazul lor a ajuns la Curtea Supremă din New York, care a decis că topless-ul trebuie să fie legalizat în statul ăla. O notă de subsol amuzantă sună cam așa, „Interesant e că, mărturiile experților sugerează că acoperirea forțată a sânilor femeilor alimentează obsesia culturală cu sânii, contribuie la promovarea de atitudini greșite față de sâni și descurajează femeile să alăpteze în public". Vezi și: FEMEN.

Deși au existat câteva cazuri de polițiști care au oprit sau arestat pe nedrept femei topless în New York (și, luna trecută, în Canada, unde topless-ul e ilegal) din 1992, e practic ok să faci chestii ca un club de carte topless în Central Park. (Deși în urma unui scandal în Times Square, despre fotomodelele care sunt dispuse să poarte doar lenjerie intimă și vopsea de corp pentru niște mărunțiș, senatorul de New York Ruben Diaz a propus o lege care să facă topless-ul public ilegal, și pentru femei, și pentru bărbați, în afară de zonele de plajă.)

Există zone din Statele Unite, unde e ilegal să arăți un sân de femeie precum în Utah, Indiana și Tennessee. Alte 14 state au legi dubioase, ambiguee. Oricum, un polițist tot te poate aresta pentru „tulburarea liniștii publice." Dacă ți se întâmplă, gotopless.org te sfâtuiește să-i dai în judecată.

Activiștii pentru dreptul femeilor de a face topless, precum fiica lui Bruce Willis și Demi Moore, sunt îngrijorați că pe aplicații ca Instagram e interzis să arăți un sfârc de femeie.. Cei care se opun politicii Instagram invocă sexismul și luptă împotriva ei prin campania #freethenipple și emoji-uri amuzante. Sigur că au dreptate, doar că faptul că una dintre cele mai importante lupte feministe ale generației noastre e alimentată de o combinație de capitalism, tehnologie consumeristă și dorința de a fi admirat este, sincer, penibil. Dacă îți faci o poză cu sfărcul într-o pădure în care nu există WiFi, atunci îi mai pasă cuiva?

Rar se atrage atenția asupra faptului că topless-ul are dezavantaje mari: arsurile, dacă ești predispusă, durere, dacă ai sânii mari, hârțuirea, dacă ai bărbați neimpresionați de postulatele feminismului în jur. De-asta mulți cred că femeile trebuie să aibă dreptul să fie la fel de topless ca bărbații. Trebuie să țintim spre o societate în care o femeie poate să facă topless în voie, dacă vrea asta, fără să-i fie frică că poate fi arestată pe nedrept sau hărțuită sexual. Cealaltă tabără subliniază pericolul arsurilor solare.

Când cartierul Venice Beach din Los Angeles a încercat să înlăture interdicția asupra topless-ului la începutul anului, consiliul local a justificat propunerea ca o chestie care ține de egalitate și a invocat moștenirea italiană a cartierului. Prima propoziție începe așa „Cartierul Venice Beach a fost fondat pe moștenirea culturală a orașului european Veneția." (Ultima oară când cartierul s-a umplut de sfârcuri a fost în 1974, când o colonie de nudiști s-a stabilit pe plajă și a scandalizat comunitatea locală, pentru că au atras presa și au fost pretextul pentru care orașul LA a interzis nuditatea.)

Problema cartierului e legată de plajă, contextul cel mai probabil în care se face topless, în special când te gândești la o plajă europeană stereotipică. Dar unii cred că, de fapt, popularitatea topless-ului e în scadere. În Europa și în Australia, unde topless-ul a fost norma decenii la rând, sunt mult mai puține perechi de sâni ca pe vremuri.

De ce? Deși un sondaj Elle Franța de anul trecut a atribuit declinul topless-ului creșterii conștientizării pericolului cancerulului de piele, o continuare din Guardian a sugerat că femeile ezită să se dezbrace, pentru că proliferarea imaginilor sexualizate face ideea de topless neatrăgătoare și amenințătoare (cineva ar putea posta o poză cu tine dezbrăcată online). Asta subliniază problema cu mișcarea #freethenipple: nu e ca și cum misoginii refuză sfârcurile gratis. În Australia, unde plaja Bondi din Sidney a fost faimoasă pentru asta (un trend pornit de contracultura tinerilor din anii 80), topless-ul e considerat și neinteresant sau riscant.

Un studiu din 1994 din Journal of Sex Research intitulat „Aspecte psihologice ale comportamentului femeilor topless de pe plajele Australiei" a încercat să cerceteze de ce unele femei sunt în stare să facă plajă topless într-o cultură atât de misogină. Studentele la psihologie au completat chestionare despre obiceiurile lor și atitudinile lor față de sexualitate. Rezultatele au fost destul de evidente .

CASETĂ: Tipele care au făcut topless erau mai înclinate să creadă că asta nu reprezintă un comportament sexual, aveau atitudini mai liberale față de sex, mergeau mai rar la biserică, aveau o atitudine favorabilă față de nuditate, credeau că partenerul aprobă comportamentul lor, și aveau o stimă de sine crescută. Atitudinea față de sex era cel mai important indicator dacă femeia va face sau nu toples.

Deși topless-ul încă e tabu în societate, măcar putem sta liniștiți că unele dintre cele mai tari muzeeîi rezervă un loc special. În artă, există desene cu femei topless; picturi cu femei topless, fotografii cu femei topless; fotografii cu femei topless în picioare; fotografii cu femei topless alb negru; fotografii alb negru etnografice cu femei topless, fotografii cu femei topless în Africa; fotografii cu femei topless pe fundal negru; fotografii cu femeitopless sepia; femei topless în artă după poziție (femei topless care dansează; femei topless care îngenunchează; femei toples care stau jos(picturi de femei topless care stau jos) femei topless care stau în picioare (desene cu femei topless care stau în picioare); femei topless cu păr roșcat ; femei topless în pat; și femei toples în fotografii de picturi și sculpturi pe Instagram.

Traducere: Ovidiu Tiță

Urmăreşte VICE pe Facebook.

Citește mai multe despre topless:
Ziua internațională a Jihadului topless
Mi-am petrecut weekend-ul cu feministele topless care i-au înfuriat pe neo-naziști
Clădirea Empire State Building l-a dat în judecată pe un fotograf, c-a făcut poze topless