Cred că nu-s nici prima, nici ultima româncă care şi-a făcut un tatuaj penal la vedere. Arată ca o pată albastră. Dar m-am liniştit după ce-am aflat că şi tatuatorii profesionişti au genul ăsta de tatuaje nasoale, chiar lângă cele profi, pe care nu şi le acoperă, pentru că marchează o perioadă de studiu din cariera lor. În anii 90', artiștii nu aveau materiale alternative pe care să înveţe să tatueze, așa că au folosit propria piele. Mulţi mi-au şi zis că, dacă nu le faci pe bune, nu înveţi nimic. Am stat de vorbă cu artişti tineri independenţi, dar şi cu pionieri ai tatuajului din România, ca să aflu cum şi-au perfecţionat stilul prin tatuaje, pe propriul corp. Pe lângă asta, i-am rugat să-şi dea pantalonii jos, ca să văd primele lor tatuaje, cele de pe picioare, pe care le ţin ascunse de ochii lumii.

VICE: Când ți-ai bătut primul tatuaj?
În 2007. Mai târziu, după ce mi-am cumpărat aparatul, n-a durat o săpămână și mi-am făcut primul tatuaj singur. Nu cred că e atât de important să exersezi pe tine. Te doare ca dracu, nu te poți concentra și nu îți vei termina tatuajele niciodată! Îți faci câteva, doar ca să vezi cum se vindecă mai bine, cum rămâne negrul mai negru.

Ce alt material ai folosit pentru a-ți exersa mâna de tatuator?
Am exersat puțin pe șorici, după care am trecut la piele. Pielea nu se compară cu nimic. E vie, e mai moale și ai un om la celalalt capăt. Îl mai doare, ceea m-a făcut să lucrez atât de light, încât să adoarmă.

La cât timp după primul tatuaj ți-ai facut un tatuaj profesionist?
Probabil la câteva luni după aia mi-am făcut ceva ce credeam a fi profesionist. Primul tattoo bun pe care-l am, mi l-am facut Sven prin 2009, un craniu pe gambă.

Te-ai gândit vreodată să-ți acoperi tatuajele pe care ți le-ai bătut singur?
Nu mi-aș acoperi nimic pentru nimic în lume.

Care e povestea feței nasoale de pe laba piciorului?
Ăla e primul tattoo. Întotdeauna am crezut că voi avea ghinion în dragoste. Cândva o să apară pe celălalt picior și mireasa monstrului lui Frankenstein. Asta când o să apară și „pisica" aia care o să-mi întoarcă lumea cu curul în sus. Pula mea, sunt un romantic!

VICE: Când te-ai tatuat prima dată singură?
Anel Marie: Primul tatuaj mi l-am bătut cineva la 18 ani și o zi. Am așteptat să fiu majoră, pentru că tatăl meu nu era de acord și mi-a promis că-i va face probleme celui care mă tatuează. N-am vrut să risc. Apoi tata s-a prins că treaba nu era doar un moft și în câteva luni mi-a cumpărat primul aparat de tatuat. Atunci am început să mă tatuez singură. Mi-am folosit propria piele timp de un an. E materialul perfect. Aparatul m-a făcut să simt și să controlez mult mai bine vibrația. Am încercat să tatuez pe piele artificială, dar nu m-a ajutat foarte mult. Următorul tatuaj profesionist a venit cam la doi ani de la primul exercițiu făcut pe mine.

Ce crezi acum despre tatuajele făcute atunci?
Puteau fi mult mai reușite, dar pe vremea aia aproape orice vedeam mă impresiona. 50% din tatuaje vor fi acoperite. Tatuajele de pe antebrațul stâng sunt cele mai de rahat. Sunt multe schițe adunate prost: un pește dubios, ceva flori, o Medusa nu tocmai reușită și alte „chestii abstracte". Unele îmi arată evoluția, iar altele doar mă motivează să lucrez mai bine.

Care este povestea celor două portrete și a clepsidrei neterminate?
Primul portret pe care l-am făcut este al fiului meu. Se vede clar că tehnica nu e cea mai bună, însă mă bucur că am reușit să-i prind esența. Portretul mare este al unei fete frumoase și atât. Se vede clar evoluția mea în desen de tatuaj din acele luni. De asta am și decis să nu le modific sau să le acopăr. Povestea clepsidrei neterminate spune că, atunci când sunt în mișcare, timpul se scurge, iar când dorm, timpul se oprește.

VICE: Când ți-ai bătut primul tatuaj?
Costi: Primul tatuaj mi l-am dorit pe la 14-15 ani. Am fost la un pas să mi-l fac la un tip care tocmai ieșise din penitenciar, noroc că nu l-am găsit acasă. Mi-am făcut un Axl Rose pe umărul stâng la Alin Petruț, care în 1993 tatua foarte „inovativ", cu motoraș de casetofon. La scurt timp după, m-a prins microbul și am început să-mi fac singur tatuajele. M-a atras misterul în care era învăluită această artă, și-mi propusesem să colectez cât mai multe desene pe propia-mi piele.

Ce material ai folosit pentru a-ți exersa mâna?
Mi-am făcut singur aparatura. Am lucrat foarte mult pe pielea prietenilor mei. Ne doream să fim diferiți, într-o societate abia ieșită din comunism.

E important sa exersezi pe tine?
Primul tatuaj pe care mi l-am făcut singur a fost pe la 15 ani. Mi-am tatuat cu ace stil „dot work", niște dinți de vampir pe mână. Între timp i-am acoperit. Apoi mi-am tatuat niște cranii, pânze de paiajen, jokeri, tot felul de bazaconii pe care le-am acoperit și reacoperit, toate pe mâna stângă. E important să te tatuezi singur, măcar o dată. Așa înțelegi cum lucrezi, ce ar trebui să schimbi. Nu ar trebui însă, ca pânza de exercițiu să fie corpul tatuatorului.

La cât timp după primul tatuaj ți-ai făcut unul profesionist?
Răspunsul este greu. Când m-am apucat eu de tatuaje, nu exista net, care în prezent este vital, și nu existau reviste de profil (lux pe care nu-l avem nici în prezent). Am încercat să evoluez singur, până l-am cunoscut pe Ovidiu din Sibiu, care mi-a fost de un real ajutor, el fiind dintr-un oraș cu o mai mare deschidere către Occident. Tot la el mi-am făcut și primul tatuaj într-o manieră profesionistă. După vreo cinci, șase ani de chinuri am reușit să-mi achizitionez în sfârșit prima mașină profi de tatuaj. Aveam în jur de 20 de ani.

Care a fost reacția celor din jur?
Cu părinții a fost cel mai greu. A fost greu și cu un cercel în ureche. Nu vrei să știi ce credeau despre tatuaje și își puneau probeme de genul, ce cred vecinii. Pentru prieteni eram cool. Asta mă făcea să-mi doresc și mai multe.

Ce crezi acum despre tatuajul făcut atunci?
Îl consider un fel de artă naivă. Atunci nu exista tehnica de azi: aparatura, tușurile, acele, modelele de tatuaj. De vreo doi ani tot bag laser peste tatuajele vechi, ca să le acopăr. Sunt gelos pe clienții mei care pleacă cu mici opere de artă pe brațele lor, iar eu arăt ca un cizmar. Dar mă bucur că sunt unul dintre pionierii de la noi din țară în acest domeniu.

VICE: Este important să exersezi pe propria piele?
Călin Răduță: Dacă mă întrebai asta prin anii '90, îți spuneam că da. Pe atunci, având unelte „preistorice", riscai aproape sută la sută să rănești pielea, dacă nu știai care este senzația și cât trebuie să apeși sau cum trebuie să miști aparatul pe piele. Cu uneltele de tatuaj din vremurile actuale, numai un tâmpit reușește să rănească pielea. Acum mi se pare ușor să înveți să tatuezi, important este să ai un profesor bun.

La cât timp după primul tatuaj ți-ai făcut unul profesionist?
Primul tatauaj mi l-am bătut singur, prin '95. În același an am pus mașina și pe alții. Prin 2002-2003 mi-am făcut primul tatuaj în condiții decente.

Te-ai gândit vreodată să-ți acoperi tatuajele făcute atunci?
Poate doar pe cele pe care nu le-am terminat. Dar de obicei le dau refresh, nu le acopăr. Îmi place mult nuanța de tuș vechi și mai mult de atât sunt amintiri pe care vreau să le păstrez cu mine. Nu îmi e rușine de nimic. Este viața mea și contează mai mult decât o imagine perfect șlefuită, dar fadă ca mesaj.

Ce te inspiră când îți faci tatuajele?
Personaje din Evil Dead, film pe care îl îndrăgesc sau Diablo - un joc care mă obsedează de mulți ani. Desenez de mic. Așa cum muzica death metal sau black-ul mă inspiră când fac muzică, la fel mă inspiră cărțile horror sau SF când desenez.

Care e povestea tatuajelor pe care ți le-ai făcut pe mâna stângă și pe picioare?
Povestea pe care mi-am costruit-o singur pe corp este inspirată din cartea Djiin, de Graham Masterton. Djiin este un demon cu 40 de fețe care înseamnă tot atâtea feluri prin care omoară. Are legatură cu identitatea mea.

VICE: Când ți-ai bătut primul tatuaj?
Sorin Teodorescu: În clasa a noua, prin '95. Am chiulit de la școală și mi-am lichidat carnetul de alocație. La două săptămâni mi-a mai făcut cineva un tatuaj, iar la trei săptămâni după asta mi-am bătut singur primul desen. Un tatuaj profesionist nu am nici în ziua de azi. Sunt prea puțini profesioniști la care mi-ar fi drag să apelez.

Care e povestea celor două figuri de diavoli de pe ambii genunchi?
Sunt momentele de repulsie față de societatea românească. Încă îmi mențin starea. Sunt acolo pe genunchi pentru că acolo am putut să mi le fac singur. Unul e ura și celălalt e durerea provocată de regimul și prostia în care se bălăcărește România.

Care a fost cel mai dureros tatuaj?
Cel mai dureros tatuaj a fost… peste tot. Doare indiferent de zonă. E o formă de masaj mai agresivă.

VICE: Care e povestea primului tatuaj?
Stănescu Ion: Am pus mașina pe alții înainte să mă tatuez singur, dar prima dată m-am desenat la 13 ani, cu un aparat improvizat, cu motoraș de casetofon, ac de cusut și tijă din sârmă. Căpăcelele erau dopurile de la sticle și tușul rotring era de bază. Pe vremea aia nu aveam de unde să fac rost de aparat profi. Dar e important să exersezi pe tine, în timp devii mai atent și mai responsabil.

La cât timp după primul tatuaj ți-ai făcut un tatuaj profesionist?
La 18 ani, când m-am angajat la un salon de tattoo din București. Majoritatea celor din jurul meu erau fascinați, mai puțin părinții care s-au demoralizat total. Mama era îngrijorată de durerea pe care am simțit-o, decât că mă desenam pe piele. Tata a fost mai radical. Îmi spunea că arăt ca un pușcăriaș și aproape voia să mă omoare. În fine, știi cum amenință părinții.

După ce te-ai tatuat, cât timp a durat până ai pus mașina și pe alții?
Primul tatuaj mi l-am bătut singur, prin '95. În același an am pus mașina și pe alții. Prin 2002-2003 mi-am făcut primul tatuaj în condiții decente.

Te-ai gândit vreodată să acoperi tatuajele făcute atunci?
Nu îmi pare rău de niciunul. Le-am făcut de mic copil. Când mă uit la ele îmi aduc aminte de vremurile frumoase ale copilăriei. Chestia asta mă transportă într-un timp când totul era posibil. Nu am să le acopăr niciodată. Au valoare sentimentală.

Care e povestea mafioatelor înarmate, de pe pulpa dreaptă a piciorului, spate?
Pentru că proveneam dintr-o familie cu venituri mici, am fost nevoit să fac multe, ca să fiu în rând cu lumea. Nu pot spune ce, dar am dus o viață de nelegiut. Pe lângă mafioții tatuați este și o biserică. Credința nu mi-am pierdut-o nici acum și sunt conștient că unele fapte pot fi iertate, dar nu uitate.

Craniul de pe mâna dreaptă, pare a fi un popă. Despre ce e vorba?
Craniul cu coroană de rege l-am tatuat ca să-mi aduc aminte că și după moarte trebuie să ți se rostească numele, să lași ceva în urma ta. Sunt o persoană credincioasă, dar nu cred în popi. Asta e.

Urmărește VICE pe Facebook.

Mai citește despre tatuajele românești:
Tatuajele româneşti din secolul 19 sunt morbid de frumoase Întrebarea zilei: Care-s cele mai penibile tatuaje pe care și le fac oamenii? Tatuaje din backstage