Dark Phantom, trupa irakiană de heavy metal, era pe la mijlocul celei de-a treia piesă din set atunci când a căzut curentul. Ei cântau live unui public din orașul Kirkuk, din nordul Irakului, iar piesa se intitula la fel ca albumul de debut, Nation of Dogs. Solistul Mir Shamal era în mijlocul unei grohăieli amenințătoare despre corupție atunci când muzica s-a oprit din senin și luminile s-su stins.
Kirkuk stă sub o comoară de petrol, suficient cât să reînvii economia, dar conducerea orașului nici măcar nu e în stare să mențină electricitatea. „O națiune de rahat!", strigă un membru din public în engleză, ca o continuare a titlului de album. Afară, orașul s-a scufundat în întuneric. Ultima oară când au cântat, s-au ales cu amenințări cu moartea din partea extremiștilor, care i-au considerat sataniști. Nu mai cântaseră în oraș din 2011, iar gestul lor de răzvrătire părea să fi fost demontat.
Înainte de show, formația a explicat semnificația concertului la o pizza, în timp ce locația se umplea de oameni. Un centru cultural recent deschis, cafeneaua era de mărimea unei bodegi din Brooklyn, dar bine luminată și plină de canapele, iar în loc să servească bere și Jagermeister, proprietarii vindeau smoothies cu fructe și băuturi energizante.
Publicitate
Murad Khalid a format trupa Dark Phantom în 2007, dar obsesia lui pentru heavy metal a început mult mai devreme. În prezent, tatuajele și barba neagră îl scot în evidență pe artistul de 27 de ani, care acum lucrează la o centrală electrică, dar în 2003, era doar un turc care încerca să înțeleagă ceva din haosul în care se scufunda orașul lui, după invazia Irakului de către americani. „Nu exista nicio lege și nu vedeai poliție irakiană în 2003, doar soldați americani", își aduce el aminte. „Erau multă violență și bombe". El încă tresare când se gândește la bomba care a explodat lângă școala lui, unde a murit unul dintre profesori. „Am fost șocat. A fost oribil."Când un prieten i-a făcut un mix pe cd cu Metallica, muzica asta l-a atins într-un fel în care niciun alt gen nu a reușit. „Ei cântau despre război, despre situația noastră." Iar când a început să cânte la chitară, a găsit o modalitate de a-și canaliza frustrările. „Prin heavy metal pot să explic situația mea. Nu pot să fac asta cu muzica folk, pentru că ei cântă doar despre dragoste, dar aici nu a mai rămas dragoste, doar război."
O componență mai timpurie a formației a cântat în 2011, tot în Kirkuk. Au venit cam trei sute de tineri și băieții s-au felicitat pentru un show grozav. După câteva zile, personajele locale religioase au auzit de formație și preoții musulmani au început să-i defăimeze în timpul ceremoniilor și la slujbele de vineri. „Ei spuneau: „Satana e în orașul nostru", își aduce aminte Khalid.
Publicitate
Apoi au venit amenințările cu moartea de la extremiștii islamici, care i-au confundat pe rockeri cu sataniști. „Ne trimiteau mesaje pe Facebook, în care ne spuneau că muzica asta e interzisă în religia noastră și dacă mai cântăm, o să ne omoare", spune Khalid.Membri formației au desființat profilul de pe social media și au retras toate videoclipurile de pe Youtube. Însă, au continuat să cânte împreună și anul trecut au înregistrat un album în dormitorul lui Khalid, din casa părintească. Apoi, băieții s-au hotărât să cânte noul album unui public.
În ciuda războiului împotriva ISIS, cu linia frontului la câțiva kilometri de oraș, siguranța actuală din Kirkuk e chiar mai bună decât a fost de mulți ani. În vara anului 2014, militanții ISIS au asediat cam o treime din Irak, dar kurzii Peshmerga au preluat controlul orașului, în timp ce forțele de securitate fugeau în neștire. De atunci, bombele care deveniseră o chestiune la ordinea zilei s-au potolit dramatic. Unii chiar speră că, sub conducerea kurzilor, oamenii pot reveni la o viață normală în Kirkuk.
„Am hotărât că trebuie să cântăm", spune Khalid. „Este orașul nostru și trebuie să ne asumăm riscurile."Trupa și-a terminat pizza, cu excepția chitaristului Rebeen Hasem, care părea cam distras. Soția lui însărcinată trecuse de termen și aștepta să nască în orice moment. „Închide-ți telefonul. Avem un concert în seara asta!", îl ceartă în glumă Khalid, în timp ce se îndreaptă spre scenă.
Publicitate
După căderile de curent, toboșarul Mahmoud Qasim bate la țimbal, iar formația se gândește ce să facă. Din fericire, de afară se pornește un generator și trupa continuă setul.Sunt câțiva fani ai metalului care dau cu zel din cap, dar majoritatea mulțimii pare uimită: sunt mai multe telefoane care filmează decât coarne de diavoli. Deși pare a fi un eveniment underground, media locală a apărut ca să înregistreze spectacolul de heavy metal, iar în loc de un moshpit, o mână de cameramani filmează în fața scenei.
Totuși, doi tipi tineri, care s-au prezentat ca Mohamed Slash și Omar Sleepwalker, sunt fani înrăiți. Ei știu versurile de la piesele originale ale formației Dark Phantom la fel de bine ca cele de la Metallica sau Godsmack. „Ei cântă despre realitatea noastră și ce se întâmplă aici", spune cu entuziasm Mohamed. Pentru cei care visează să scape de aici, câteva ore de muzică în care să te pierzi e o alternativă de evadare. „Nu suntem liberi", spune el. „Suntem înconjurați de oameni religioși și politicieni egoiști și nici măcar nu putem să facem ce vrem. Noi vrem să părăsim țara asta, dar nu sunt sigur dacă reușim să scăpăm cu viața din oraș."Muzica live e un eveniment atât de rar în Kirkuk încât și cei care nu sunt fani genului heavy metal sunt prezenți, iar mesajul de răzvrătire al formației este îmbrățișat de cel puțin o parte din comunitatea deschisă cultural. „Nu sunt un mare fan al genului ăsta de muzică, dar am venit să sprijin băieții și să iasă un show adevărat", spunea Yadgar Qabany, un tehnician de protecție și sănătate de la o companie petrolieră. „Dacă nu există un sprijin, astfel de mișcări nu vor crește. Sunt nerăbdător să văd mai multe evenimente de genul în Kirkuk."
Concertul este printre primele evenimente cu muzică live de ani de zile, conform managerului cafenelei, Rokan Jaff, care are 27 de ani și lucrează ca jurnalist. Locația s-a deschis acum șase săptămâni, cu misiunea de a promova viața culturală a orașului și întoarcere la un mediu normal. „ISIS cu siguranță a avut un impact asupra siguranței și a vieții sociale cetățenilor din Kirkuk, dar și peste tot în Irak. Însă, ca o formă de răzvrătire împotriva situației, noi ne-am hotărât să nu renunțăm la viața socială", spune el. „Ăsta e un semn al perseverenței noastre."Kawa Hama Amen, un vânzător de 56 de ani din orașul kurd vecin, Sulaymaniyah, a venit doar pentru raritatea de a asculta muzică live. „E un semn de o siguranță mai bună", spune el. „Atunci când siguranța se îmbunătățește, oportunitățile pentru divertisment, muzică și artă cresc. Deși, eu prefer muzica tradițională!"Pentru Dana Nawzad Mahmoud, un traducător și profesor de 24 de ani, cu o barbă lungă și neagră, e mai mult decât o seară de divertisment. „Metalul mi-a schimbat perspectiva asupra lumii", spune el, iar Dark Phantom l-a inspirat. „Am găsit motivația să formez propria mea trupă."Fotograful Cengiz Yar a capturat mai multe momente din cadrul evenimentului. Vezi mai multe fotografii în galeria de mai jos.
