Opt fotografi fără aparat foto pe care trebuie să-i cunoşti

Luke Evans (stânga) şi Josh Lake (dreapta), înghiţind câte un film de 35 mm pentru proiectul lor Inside Out

Mulţi fotografi se încadrează singuri la categoria fotografie digitală sau fotografie pe film, unii sunt de părere că cele două sunt medii total separate. Dar până la urmă, ambele au un lucru în comun: lentila.

Pe lângă cele două, mai există un alt tip de fotograf mitic – cel fără niciun fel de aparat.

Folosind diverse practici fotografice, unele tradiţionale şi vechi (fotograma şi cianotpul) şi altele unice (precum chemigrama sau procesul "înghite filmul şi lasă sistemul digestiv să facă restul"), aceşti artişti creează lucrări unice din punct de vedere estetic care merg dincolo de stilul fotografic cu care suntem obişnuiţi.

Ca să vă introducem în această lume bizară şi creativă, am ales câţiva dintre cei mai tari fotografi fără aparat foto din trecut şi din prezent:

Untitled din seria Xero, 2014

Cel mai tânăr fotograf de pe lista noastră e Luke Evans. Născut în 1992, student în anul trei la Fotografie şi Graphic Design în cadrul Universităţii Kingston, acest fotograf englez a creat două opere fără ajutorul aparatului foto.

Prima şi cea mai cunoscută serie a lui se intitulează Inside Out. Împreună cu partenerul său Josh Lake, Evans a înghiţit role de film de 35 mm şi a lăsat enzimele digestive să le proceseze. Cei doi au scos filmele într-o cameră obscură, au spălat negativele şi au printat rezultatul.

Untitled din Inside Out, 2012

Pentru el mai recent proiect foto al său, Xero, Evans a folosit 400 000 de volţi pentru un proces foarte complicat despre care găsiţi detalii aici. Despre seria asta, Evans a spus că „întreg câmpul electric e distrus prin acest proces, deci fiecare ediţie e complet unică."

Untitled, Koerperfotogramm, Kassel, 1967

La vârsta glorioasă de 74 de ani, Floris Neusüss creează fotograme enorme cu corpul uman, inspirate de lucrările lui Man Ray şi Lazlo Moholy-Nagy. Pentru crearea imaginilor, Neusüss îşi plasează subiecţii pe hârtie fotosensibilă şi apoi îi expune la lumină. Rezultatele sunt nişte redări spectral şi senzuale ale corpului uman pe care Neusüss le-a numit Nudograme.

Magmă în devenire, 2004

Garry Fabian Miller e un alt fotograf fără aparat care foloseşte procedeul camerei obscure. Pentru seria Magmă în devenire, artistul a trecut o lumină strălucitoare prin vase colorateşi forme decupate din hârtie pe care le-a înregistrat direct pe hârtie fotografică.

Chemigramă 1-5-70 III, 1970

Cel mai bătrân fotograf de pe lista noastră, cu vârsta de 81 de ani, belgianul Pierre Cordier foloseşte un proces fără aparat foto dezvoltat de el. Intitulate chemigrame, imaginile lui utilizează procesele chimice tradiţionale ale fotografiei, cu revelator, fixator şi hârtie fotosensibilă, dar sunt create în lumină. Rezultă nişte printuri geometrice complicate care seamănă mai mult cu nişte picturi decât cu nişte fotografii.

Kodak Velox F2, Expires Sept 1, 1941, procesată în 2008

Procesul folosit Alison Rossiter foloseşte hârtie fotografică expirată din secolul XX. După ce îşi alege hârtia învechită, Rossiter o expune într-o cameră obscură. Ce va dezvălui fiecare print e un mister pentru ea, dar cele mai bune arată ca nişte picturi abstracte expresioniste. Artista denumeşte fiecare print după numele şi data expirării hârtiei.

Untitled, 2010

Deşi Simone Bergantini nu lucrează exclusiv fără aparat – astrazioni e singurul lui proiect foto fără aparat – asta nu înseamnă că imaginile lui sunt mai puţin atrăgătoare. Sunt realizate în camere obscure colorate fără ajutorul negativelor şi rezultatul e o combinaţie de design, geometrie şi forme abstracte. Bergantini spune că seria ilustrează „experienţa şi poezia care m-au fascinat de-a lungul anilor şi m-au învăţat să iubesc fotografia."

Urnă

Dan Peyton e unul dintre puţinii purişti ai procesului cianotip, procesul dezvoltat iniţal în secolul XIX. Pentru realizarea unui cianotip, un obiect e plasat pe o hârtie tratată şi e expus la soare; umbra obiectului creează o imagine albastră. Peyton foloseşte subiecte cotidiene precum păsări sau steaguri.

Star Field Crossing, 2013

Ultima fotografă de pe lista noastră e Susan Derges, al cărei proces calm şi natural se poate desfăşura doar în miez de noapte. Derges scufundă hârtia fotografică în ape curgătoare şi foloseşte lumina lunii şi blitzul pentru a crea nişte imagini unice. Natura devine camera obscură a lui Derges şi nu e de mirare că ne seduce pe toţi.

Traducere: Oana Maria Zaharia