O pulă pentru dictatură

1 + 1 = 2. Într-o dictatură, să spui că unu plus unu egal doi înseamnă să spui că dictatura e criminală și trebuie să dispară. Ăsta-i adevărul de bază, restul sunt ca niște păhărele de votcă proastă pe care le torni pe gât ca să uiți de rahatul din jur. Cam asta zicea Herta Müller acum un an jumate, după ce a câștigat premiul Nobel pentru literatură. Într-o dezbatere de la Ateneu l-a îngenunchiat pe Liiceanu, pe generația de intelectuali care și-a petrecut comunismul în turnul de fildeș și nu a avut curajul să spună adevărul cel mare. Multă vreme m-am întrebat cum s-ar traduce în realitate acel unu plus unu egal doi. Cum înfrunți sistemul, cum te înfrunți pe tine? Dilema semiotică s-a spulberat când am văzut pula de 65 de metri care s-a ridicat în fața sediului KGB în noaptea de 14 iunie 2010.

Vreo 10 oameni au dat buzna pe podul Liteyny din Sankt Petersburg exact când începea să se ridice și au vărsat bidoanele de vopsea înainte ca polițiștii să sară pe ei cu pumnii. Falusul a crescut mândru chiar în fața organului de represiune, iar isprava artiștilor de la grupul Voina (Război) a făcut înconjurul lumii.

Prin Occident, acțiunile de genul ăsta sunt niște glumițe sociale. În țara lui Putin, însă, sunt extrem de serioase. Rusia face echilibristică între un stat foarte corupt și o dictatură în toată regula. Iar Voina face echilibristică între libertate și pușcărie.

Membrii lor au fost arestați, torturați, dați în consemn prin Interpol. Dacă stai pe lângă ei, libertatea devine ca o plimbare prin mlaștină. Când e soare și te minunezi de frumusețea din jur, când se înnorează și începi să te scufunzi, tras în jos de monștri nevăzuți. Dar asta urma să aflu abia mai târziu.

Acum mai bine de o lună, au început să mă contacteze tot felul de indivizi care îmi spuneau conspirativ că se apropie un subiect pizdetz. Până să-mi spună despre ce e vorba se codeau de parcă aveau în servietă înregistrările din scandalul Watergate, care au dat jos un președinte american.

Vine Voina la București. Doi membri vin legal, alții pe nașpa, că le-au fost confiscate actele de autoritățile rusești. Așteaptă-i. Vei afla la momentul potrivit. Te contactăm noi.

Pe 8 martie primesc un mesaj - rușii sunt la Muzeul de Artă Contemporană, au tocmit un alpinist să le cațăre un banner imens cu pe Casa Poporului! Ajung fix la timp pentru scandal - polițiștii de la intrarea în muzeu, care ți-ar scana și creierul dacă ar ști cum, au avut un acces de paranoie când au văzut aparatele foto și strigă c-o să cheme jandarmii să-i salte pe toți! Dar rușii sunt liniștiți. Au și ei din ăștia, doar că ai lor te bat direct, fără să-ți facă morală. Tipa de la muzeu, pe jumătate încântată, pe jumătate speriată, le explică ce-i cu SPP-ul. "Da", zic rușii sictiriți, "sunt și la noi o grămadă de hăndrălăi care apără mafioții…" Alex Plutser-Sarno, creierul operațiunii, e un artist absolvent de filosofie, de-o vârstă cu taică-miu. Are o geacă de piele ca roacherii din Suceava și acel calm hotărât pe care îl stăpânesc doar șefii de servicii secrete și paznicii din depourile CFR. Știe engleză, dar vorbește cu toată lumea în rusă și, culmea, îl înțelegi. Dar din spate vine Yana Sarna, o tipă de 20 și ceva de ani, care îți traduce naiba știe ce, face poze, se agită în toate părțile, fără ea am rămâne la filosofii. Acțiunea durează mai mult decât ai crede, e planificată la sânge. Plucer stă uneori minute-n șir nemișcat și calculează unghiuri, idei. Altfel nu ar fi reușit acțiuni ca orgia din Muzeul de Biologie, din ajunul alegerilor prezidențiale. S-au futut în cinstea alegerii lui Medvedev (Ursulean pe rusește), care ordonase femeilor în campania electorală să facă mai mulți copii.

În fine, bannerul cu "Voina Wanted" e legat fedeleș de Casa Poporului. Din spatele unor gratii se încruntă Oleg Vorotnikov, fondatorul grupului, care a fost arestat acum un an, după ce au răsturnat șapte mașini de poliție în centrul Sankt Petersburgului. Acum e pe jumate fugar, n-are acte, nu folosește din principiu bani, dar s-ar putea să ne facă o vizită frauduloasă. Acțiunea asta e o campanie prin care protestează împotriva persecutării deținuților politici. Umblă prin toată lumea și se pozează cu bannerul ăla. De asta au acceptat să vină la festivalul One World și să expună la MNAC, că altfel ei își bagă picioarele în orice formă de cultură instituționalizată. L-au beștelit pe burghezul de Banksy după ce le-a donat 120.000 de euro ca să-l scoată pe Oleg din pârnaie. Au făcut mișto de toate premiile pe care le-au primit, dar au luat banii și i-au dat mai departe pentru ajutorarea deținuților politici din Rusia. Așa că n-o să se mulțumească cu un banner atârnat cu aprobare pe muzeu. Pornim prin curtea imensă a Casei Poporului, o luăm pe lângă sediul SPP, spre intrarea principală în Casa Poporului. Trei dubioși cu shotgunuri în mână trec pe lângă noi și intră la SPP. Nici o tresărire din partea rușilor. Mie îmi îngheață sângele. Pornim.

Noi desfacem bannerul, voi filmați și țineți de șase, hai! În 5 secunde se aud primele țipete - "Hei! Ce faceți acolo?! Băăăăăă!" Apare Jandarmul. Are o figură de om amărât. "Ce-i asta?! Ce faceți!?!" Yana sare în fața lui, Hello!, și-l întreabă în engleză: - Ce credeți despre drepturile omului în Rusia? Rămâne cu gura căscată câteva secunde, se bâlbâie și reia discuția ineptă. - Credeți că e vreo diferență între Rusia și România? - Don't ask that question. My personal opinion is not here. Dar unde vă e opinia? ar fi întrebat Yana, dar jandarmul strigă în stație: "Da, sunt un grup de… ce ați zis că sunteți? ARTIȘTI?! Da, care pun un banner la A1, fac reclamă cuiva, nu știu…" Treaba pare foarte serioasă, dar cel de la capătul celălalt are o singură treabă: - Auzi, da' de ce mă suni tu? Nu treabuia să fie Langă? - Deci sunt niște artiști, au un afiș pe jos… - Și Langă unde e?! Prins între relațiile internaționale România - Rusia și între cele hiperlocale, Langă - Șefu', jandarmul arborează o privire deznădăjduită. - Deci putem să plecăm? - …Da.

În tot timpul ăsta, un maidanez se cacă pe peluza Senatului. Plecăm cu câinele după noi. La poartă, auzim cum șefu' îl face varză pe săracul jandarm. În Piața Constituției, opt gagici din Siria descind din trei mașini negre care duduie de manele bulgărești și încep să danseze în fața Casei Poporului. Rușii întind bannerul în fața lor, iar câinele anarhist se covrigește pe el și își linge degetul rupt într-o confruntare de demult. În timpul ăsta, Siria împlinește un an de proteste împotriva dictaturii, în care au murit 7500 de oameni.

Ajungem la Centrul Ceh și ne simțim de parcă am reușit să intrăm în buncăr în timpul bombardamentelor. Aici nu ne poate atinge nimeni. Și avem un frigider plin cu bere moca. Debarasăm un raft și ajungem, pe cale naturală, la discuțiile despre dictatură. După căderea regimurilor comuniste au fost vreo zece ani de degringoladă în rândul polițiilor politice, dar în ultimii ani au început să se reorganizeze puternic. FSB-ul rusesc ajunge încet-încet la performanțele KGB-ului. Românii investesc puternic în securitate, asta e prioritatea națională, avem până și prim-ministru din branșă. Cei de la Voina au fost săltați acum două zile în fața Ministerului de Interne. Jandarmul urla la ei "Știu cine sunteți și ce faceți! Spuneți-mi - unde-i Oleg?!" Alți polițiști le-au zis: - Nu e voie! Cum ar fi dacă ar pune bannerul ăsta pe Kremlin? - Dar noi l-am pus pe Kremlin! - Cee? Pe Kremlin?! (începe să urle isteric) Dați-l jos, dați-l jos! A doua zi, Jandarmeria a intervenit agresiv la o expoziție foto ambulantă organizată în cadrul festivalului de documentare despre drepturile omului One World. Nu ai nevoie de "autorizație" pentru așa ceva, dar asta nu a împiedicat jandarmii să-i hărțuiască cu legitimări "de rutină". În același timp, 20 de oameni care protestau la Ministerul Mediului erau aruncați în dube și duși la poliție, tot pentru "legitimare".

Paranoia se instala cu fiecare Staropramen și cu fiecare poveste. Pe 8 martie stăteam pe o bancă în Cișmigiu cu niște fete și le făceam mărțișoare. O trupă de jandarmi a descins, ne-a legitimat pentru că desfășuram o "activitate suspectă" și ne-a percheziționat. Era să iau amendă, pentru că aveam asupra mea o armă albă: forfecuța cu care tăiam șnurulețele de mărțișor. Îl aud ca prin vis pe Plutser: "Ori faci Voina, ori ești complice." Pornesc speriat spre casă. O iau doar pe străduțe lăturalnice, privind în spate la fiecare intersecție. Închid ușa cu trei rotații de cheie. Mă arunc în pat. Somn fără vise.

Citește și Războiul artei în Rusia - interviu cu grupul Voina

La București, grupul Voina a pictat cu urină, fecale și cianură, pentru a susține activiștii Roși Montana. Filmulețul de mai sus, foarte prost filmat, de altfel, prezintă asta, plus alte lucruri pe care le-a făcut grupul VOINA, în alte orașe ale Europei. La conferința de la Muzeul Național de Artă Contemporană din București, de pe 16 martie, a fost coadă la intrare. Din cauza asta și a SPP-ului care făcea lucrurile să se miște foarte greu, conferința a început cu o oră mai târziu. Și a durat două ore în care s-a tot râs și aplaudat.