Foto via2001: A Space Odyssey, opera clasică a lui Stanley Kubrick, este precursorul unei viziuni splendide, dar ambițioase, asupra viitorului în spațiu al omenirii. În el Kubrick surprinde atât vidul apăsător al acestuia cât și tehnologia care ne va duce atât de departe. După aproape 50 de ani, fotograful Edgar Martins își descoperă Kubrickul său interior printr-o serie care documentează frumusețea complicată a Centrului Spațial European.În 2012 a primit aprobarea de a studia, prin fotografie, facilitățile de ultimă generație ale Centrului, într-un proiect care se numește Repetiția Spațiului și Poetica Imposibilitate de Control a Infinitului.Chiar dacă ESA nu oferă rezidențe artistice așa cum a încercat NASA, și nici nu are un program dedicat artiștilor ca cel de la CERN, proiectul lui Martins a avut un mare succes, având acces într-o mulțime de locuri restricționate – departamente de robotică, laboratoare pentru studiul propulsiei cu reacție, simulatoare de zbor și platforme de lansare din UK și Kazakhstan.Repetiția Spațiului și Poetica Imposibilitate de Control a Infinitului surprinde latura estetică care acompaniază această ultimă frontieră.
Publicitate