Groparilor din Oaş nu le pasă ce confesiune ai

Deşi există 18 culte recunoscute oficial în România, e greu să le găseşti lucruri în comun cu excepţia zeului unic şi a scutirii de impozite. Au biserici diferite, preoţi separaţi şi chiar şi cimiterele separă o confesiune de alta. Singurul lucru care nu se schimbă la ele sunt groparii, muncitorii care sapă aceleaşi gropi şi-n cimitirele creştine, şi-n cele musulmane. Asta a observat şi Remus Ţiplea, un fotograf de 42 de ani din Negreşti Oaş, care i-a documentat pe cei care sapă morminte în zona în care trăiește.

Prin 2011, Remus documenta viaţa religioasă a credincioşilor care mergeau la cele şase confesiuni din regiunea Negreştiului: ortodocşii, penticostalii, martorii lui Iehova, adventiștii de ziua a șaptea, romano-catolicii și protestanții. El a observat că erau aceiaşi doi-trei gropari prezenţi la toate înmormântările din regiune şi şi-a dat seama că doar ei, Raiul şi Iadul erau comuni la cele şase confesiuni.

De atunci, a urmat o aventură în care a trebuit să scape de frica de morţi şi de frica de plimbările nocturne prin cimitire. O dată, el a urcat în turnul unei biserici ca să fotografieze o ceremonie de comemorare a morţilor, dar nu ştia nimeni că era acolo şi, când s-a terminat slujba, au încuiat clădirea cu tot cu el. Noroc că a venit cineva acolo a doua zi.

Din toate peripeţiile sale, Remus a învăţat că cei mai mulți dintre gropari sunt oameni simpli şi săraci, oameni de la marginea societății. Ei sunt angajați de comunitățile religioase, dar fără să conteze, dacă sunt sau nu religioși, ci pentru un job ca oricare altul. Mi se pare o dovadă că ideea, că preotul e cel care ne duce pe ultimul drum, e o iluzie pe care ne-o spunem ca să ne simţim mai împăcaţi cu noi înşine.

Urmărește VICE pe Facebook

Citeşte mai multe despre înmormântări:
Nisipuri-Dorobănţia, cimitirul unde se înmormântează spartanii craioveni Un primar din Franţa a interzis unei familii de romi să-şi îngroape copilul în cimitirul public Traficul de morţi de la Roşia Montană