Cum e să fii șantajat sexual ca minor

Pe 1 octombrie, Maryland a devenit unul dintre statele care au criminalizat sextorsiunea, actul prin care cineva șantajează o altă persoană cu niște imagini sexuale explicite. Conform noii legislații, o persoană găsită vinovată de astfel de acțiuni poate primi o sentință de zece ani de închisoare și o amendă de zece mii de dolari.

Pentru activiștii care luptă să convingă mai multe state să criminalizeze sextorsiunea, noua legislație din Maryland e un pas important înainte. Dar problema afectează în continuare societatea și nu i se dă suficientă importanță, deși e extrem de răspândită. La fel ca alte victime ale abuzurilor, multe persoane care au fost obligate să facă ceva împotriva voinței lor pentru că își fac griji că materialele compromițătoare vor fi publicate, se tem să raporteze problema la poliție.

Conform unui raport al Departamentului de Justiție din 2016, „sextorsiunea e cea mai mare amenințare pentru copii”. Până de curând, nu era clar cât de răspândit e acest abuz printre minori sau cum e gestionat; cercetările anterioare s-au făcut pe adulți. Un nou studiu publicat recent în revista Sexual Abuse i-a întrebat direct pe adolescenți despre experiențele lor cu această problemă.

Cercetătorii de la Universitatea Florida Atlantic și de la Universitatea Wisconsin-Eau Claire au dirijat, în 2016, un sondaj pe minori americani cu vârste între 12 și 17 ani. Sondajul îi întreba pe respondenți: „S-a întâmplat ca o persoană să te amenințe că va expune o fotografie sexuală cu tine ca să te șantajeze sau să se răzbune pe tine?”

Dintre cei 5 568 de adolescenți care au participat, cinci procente au spus că fuseseră ținta sextorsiunii, iar trei procente au spus că au șantajat astfel o altă persoană. În mod surprinzător, băieții au șanse mai mari să treacă prin acest gen de experiențe, atât ca victime cât și ca agresor, dar tot ei au șanse mult mai mici decât fetele să vorbească despre problemă cu un părinte sau altă figură autoritară. Adolescenții queer au un risc de două ori mai mare să fie șantajați cu imagini explicite decât cei hetero.

În plus, majoritatea victimelor au zis că îl cunosc pe agresor, de obicei în contextul unei relații romantice. Puțini au raportat experiența părinților sau altor autorități, și asta pentru că se tem că agresorul i-ar putea expune. După cum scriu autorii studiului: „Pe lângă neîncrederea generală în adulți, adolescenții se tem că agresorul se va răzbuna, le e rușine, vor să micșoreze incidentul, să ascundă secretul, nu știu care va fi rezultatul final și la cine să recurgă.”

Studiul mai arată că sextorsiunea e diferită de pornografia din răzbunare, dar că „sextorsiunea s-ar putea transforma în pornografie din răzbunare dacă imaginile obținute în privat sunt făcute publice mai târziu”. Deși ambele sunt forme de abuz sexual care implică un conținut intim, pornografia din răzbunare tinde să fie publică, pentru a umili o persoană, pe când sextorsiunea se întâmplă, de obicei, în privat. Deși prima a atras atenția legislatorilor în ultimii ani – multe state americane au impus legi noi pentru această infracțiune – sextorsiunea nu a primit la fel de multă atenție.

Sameer Hinduja e profesor la Școala de Criminologie a Universității Florida Atlantic și unul dintre autorii studiului. „Scopul nostru e să reducem vulnerabilitatea tinerilor, să îi convingem să gândească înainte să se implice în situații care îi pot transforma în victime.”

În ciuda celor câteva cazuri de sextorsiune care au ajuns la știri în ultimii ani, în care victimelor li s-au furat imaginile de către necunoscuți, cercetările arată că majoritatea incidentelor se întâmplă după ce victima îi trimite o fotografie cu ea unei persoane în care are încredere. „E dificil să știi în cine poți avea încredere când ești într-o relație romantică, mai ales dacă e prima ta relație de acest gen”, a zis Hinduja. „Nu ai un punct de referință. Nu știi ce e sănătos și ce e disfuncțional.”

Bineînțeles, e posibil ca o persoană „să facă totul corect și tot să o pățească, ceea ce e deprimant. Totuși, ar trebui să nu uităm că avem un anumit nivel de control și autonomie cât să ne putem proteja. Deși asta nu te liniștește complet, te ajută să înțelegi că trebuie să-ți exersezi controlul de sine.”

Hinduja a adăugat că e important să eliminăm stigmatizarea și rușinea asociate cu statutul de victimă. „Avem nevoie ca victimele să iasă în față și să lupte cu rușinea pentru a proteja alte posibile victime. Simt că ne mișcăm în direcția potrivită.”

Articolul a apărut inițial pe VICE US.