Cum e când mergi prima dată la ginecolog în România, la 24 de ani

Prima vizită la ginecolog am făcut-o la 24 de ani și-mi amintesc de parcă ar fi fost săptămâna trecută. Pentru că chiar atunci a fost. Să îmi fac programare și să aleg o clinică a fost destul de ușor, pentru că internetul mi-este prieten și am putut vedea exact ce doctor, câte steluțe de rating are și de ce, iar prietenele mele care mai fuseseră de atâtea ori înainte mi-au povestit destul de multe despre cum se alege un medic bun.

Am fost la o clinică privată, din apropierea locului unde lucrez, și am ales un medic bărbat, din simplul motiv că era singurul care avea programul liber spre sfârșitul zilei, când puteam eu să ajung.

Poate ți se pare o experiență banală, dacă ai făcut-o deja de zeci de ori până acum, dar dacă ești o non-inițiată, sper să te încurajeze experiența asta, deși nu te aștepta să devină activitatea ta preferată.

Cu cât se apropia mai mult programarea, mă întrebam de ce dracu am așteptat atâta vreme să merg, de ce nu m-a dus mama când eram mai mică, dacă am răni pe col sau vreo ciupercă, dacă nu cumva era mai bine ca prima oară să fie cu o femeie medic, dacă nu ar fi fost bine să iau pe cineva cu mine, dacă nu m-am epilat cum trebuie.

M-am frământat cu sute de întrebări și mi-am adus aminte de toate poveștile cu ginecologi auzite de la prietene. „Hai, dă-ți alea jos, n-ai teamă, că am mai văzut zece ca tine azi", i-a zis un medic ginecolog prietenei mele, când avea 14 ani și a mers la un consult pentru dureri groaznice la menstruație. Sau „Câți ani ai? 21?! Ți-ai pierdut virginitate la 21 de ani?! Ești nebună, ce-ai așteptat până acum, trebuia să începi mai devreme!", i-a zis un alt medic unei alte femei pe care o cunosc, la primul consult ginecologic, după ce și-a început viața sexuală.

Cu mintea în foarte multe locuri, am făcut ce face un millennial care vrea să se liniștească: am dat un search pe Google. Nu am ajuns la cancer, de data asta, însă am găsit un studiu, cam vechi, din 2011, care spunea că un sfert din românce nu merg niciodată la ginecolog. Evident, lipsa banilor și a educației sunt principalele cauze, dar uite că treaba asta se întâmplă și în mediul urban. Mai rău este că femeile, în România, mor din cauza cancerului de col uterin, boală care poate fi depistată și tratată timpuriu, dacă ar fi mers la ginecolog.

Un studiu lansat în martie 2017 arată că 87% dintre românce şi 25% din medicii noștri nu ştiu că există programul gratuit de screening pentru cancerul de col uterin. Asta spune multe despre noi.

În fine, în ziua programării nu am avut timp să mă gândesc foarte mult la ce urmează pentru că am fost prinsă cu chestii de la birou. Când am ajuns în sala de așteptare parcă m-am trezit teleportată în viața reală de adult, aia în care trebuia să mă urc pe o masă și să desfac picioarele ca să îmi confirm că sunt sănătoasă și că pot, la un moment dat în viață, să fac copii. Pardon, copil.

Când am intrat în cabinet am fost izbită de imaginea scaunului pe care trebuia să mă urc și am fost siderată pentru câteva momente. La întrebarea medicului „Ce vă supără?" am răspuns cât am putut de sincer: „Nimic, am venit să fac un consult de rutină și este prima oară când vin la ginecolog".

Mă așteptam să se uite urât, să mă judece, să mă întrebe de ce așa târziu, însă felul în care a continuat conversația a fost foarte profesionist și liniștitor pentru mine. După o serie de întrebări menite să îmi contureze profilul de pacient, mi-a zis că îmi va recolta probe pentru analizele anuale, de rutină, mi-a explicat ce înseamnă fiecare și de ce e bine să le fac (lucruri pe care le știam deja, dar am ascultat pentru că vorbea foarte frumos). În timp ce îmi scoteam pantofii, pantalonii și chiloții, mă gândeam că va fi prima oară când un bărbat îmi va atinge părțile intime fără ca eu să îmi doresc asta.

Și dacă ar fi să fac un top al momentelor penibile din viața mea, în primele zece locuri sigur s-ar clasa cel în care nu reușeam deloc să mă așez cum trebuie ca să poată medicul să își facă treaba. Hai mai sus, ba mai jos, ba ridică piciorul mai mult, ba lipește spatele mai bine de scaun… și toată conversația asta se întâmpla în timp ce eu evitam contactul vizual.

Mi-a explicat pas cu pas ce urma să se întâmple. Mai întâi, recoltarea de probe pentru analize, cu ajutorul instrumentului ăla odios de plastic care sigur îmi va provoca disconfort, pentru că nu poate utiliza gel lubrifiant ca să nu deterioreze probele.

Apoi, faptul că probabil voi sângera puțin până la sfârșitul zilei, dar să nu mă sperii, pentru că zona a fost iritată în urma recoltării. Pasul următor, după recoltare, era palparea. Acum putea folosi gel, disconfortul urma să fie mai mic, dar tot era acolo. Și gelul ăsta era rece.

Când a terminat consultația și mi-a zis că pot să mă îmbrac, am avut senzația că urmează să spună și un „Să-ți fie de bine", cum îmi zice gagica de la salon care mă epilează. Aproape că îmi venea să râd când m-am gândit la asta, dar nu voiam să par o ciudată, motiv pentru care am pus repede o întrebare ca să rup tăcerea care s-a creat în momentul în care medicul își terminase partea lui și eu mă îmbrăcam după paravan. Ceva despre contraceptive, nici nu mai știu exact, dar răspunsul lui a fost să așteptăm să vină analizele ca să vedem care sunt pașii următori.

După ce a completat fișa de consultație, mi-a dat și o trimitere pentru ecografie transvaginală și mi-a zis că aparent sunt sănătoasă. În timp ce vorbea, am observat totuși că domnul doctor purta niște pantofi foarte urâți și mi-am dat seama că asta e singurul lucru pe care aș fi putut să i-l reproșez.

După ce am plătit în jur de o sută de lei pentru toată afacerea (consultația și analizele fiind aproape integral acoperite de abonamentul pe care îl aveam la clinica privată prin convenția cu angajatorul), mi-am chemat un taxi și am decis să mă duc în centru să îmi cumpăr ceva frumos, ca să mă recompensez că am făcut acest pas, chiar și la vârsta asta.

Apoi mi-am dat seama că nu ar trebui totuși să mă bucur până când nu vin analizele, așa că m-am calmat și singurul lucru cu care m-am recompensat a fost să îmi iau niște suplimente alimentare care să mă ajute în dieta mea de slăbit, în speranța că, dacă analizele ies nasol, măcar o să arăt bine când le primesc.