Oamenii ăștia au băgat combinații de droguri care aproape i-au omorât

Andrea*, în vârstă de 28 de ani, se ocupă de îmbălsămare la o casă de pompe funebre de lux, unde, cam o dată la două săptămâni, pregătește pentru îngropare sau incinerare cadavrul unei persoane albe, tinere și bogate care a murit de la supradoză. Știe că ar putea la fel de bine să fie ea în locul celei de pe masa rece: a trecut prin asta cel puțin de patru ori, spune femeia, iar paramedicii au declarat-o „moartă clinic” în timpul ultimului incident.

Cu toate astea, până de curând Andrea nu era conștientă de cauzele experiențelor aproape mortale. Și-a dat seama că de fiecare dată când a trebuit să fie resuscitată, s-a întâmplat într-o zi în care-și injectase opioide, la scurt timp după ce-și luase doza matinală de medicamente (legale) anti-anxietate. Povestea ei ilustrează motivul pentru care așa-zisa „epidemie de supradoză de opioide” a Americii ar putea fi definită mai exact drept un soi de „intoxicație multiplă provocată de medicamente”, care trebuie înțeleasă mult mai bine ca viețile oamenilor să poată fi salvate.

Deși cifrele variază de la un loc la altul și de la un an la altul, un număr mare de decese provocate de supradoze de opioide din ultimii ani implica mai mult decât un singur medicament. Un raport al Centrului pentru Controlul asupra Bolilor a conchis că jumătate dintre aceste supradoze la nivel național au implicat consumul unui cocktail de droguri. În New York, departamentul local de sănătate a raportat în repetate rânduri că mai bine de 90% dintre supradoze au implicat interacțiunea mai multor substanțe psihoactive. Între timp, un studiu realizat în Ohio în 2015 a dezvăluit cauza morții pentru 73% dintre victimele supradozajului - era asociată cu mai multe substanțe și circa un sfert folosiseră patru sau mai multe.

Toate astea înseamnă că e esențial să afli cum sunt amestecate substanțele, motivul pentru care unii oameni o fac dinadins și modurile în care poți reduce sau diminua efectele fenomenului. În cazul fetei de mai sus, o parte din problemă era lipsa de conștientizare: nu și-a dat seama că medicamentele care i se prescriseseră ar putea interacționa atât de urât cu drogurile ilegale, a spus aceasta. Adevărul e că utilizarea opiodielor împreună cu alte medicamente din categoria „downere” e periculoasă.

Printre downere se numără alcoolul, benzodiazepinele precum Xanax sau Klonopin, nonbenzodiazepine pentru somn și alte substanțe care au efect sedativ. „Vorbim mult despre benzodiazepine, dar nu vorbim despre alcool”, a spus Jon Zibell, cercetător senior în domeniul sănătății la RTI International, un grup nonprofit de cercetare. „E important.” (În mod bizar, mare parte din studiile care monitorizează supradozele de opioide nu includ alcoolul în datele prezentate.)

Luate împreună cu opioidele, downerele pot să aibă un efect sinergic amplificat care încetinește respirația. Din cele circa 8 500 de supradoze asociate cu benzodiazepinele în 2015, cam 90% au implicat și folosirea unui opioid.

Dar și amestecarea opioidelor cu droguri stimulente te poate ucide, gen cocaină sau metamfetamine - obicei cunoscut drept speedballing. Deși efectele lor disjuncte se pot anula reciproc, uneori pot chiar să reducă riscurile, iar în alte cazuri pur și simplu pot să supraîncarce sistemul.

Din păcate, există puține studii despre motivele pentru care oamenii ajung să amestece substanțele. Însă, din interviurile cu persoane precum Andrea, și cu alții care studiază fenomenul denumit „consum de droguri combinate”, se clarifică o sumă de probleme importante.

Prima, pe care Andrea a descoperit-o pe pielea ei, e lipsa conștientizării. Deși auzise că amestecarea sedativelor cu alte substanțe e riscantă, nu și-a dat seama cât de intens poate să amplifice hipoventilația pe care o producea fiecare ingredient în parte. „Eram conștientă de faptul că le amestec, dar, de cele mai multe ori, nici nu mă gândeam la asta”, spune ea, adăugând că nu avea gânduri sinucigașe.

„Simțeam că, până la un punct, eram precaută, dar de multe ori m-am gândit: Știi, asta ar putea să mă omoare, și am fost destul de îngrijorată - dar cumva nici nu mi-a păsat prea mult.”

Andrea, care a crescut într-o casă pe care o descrie cu venituri „de top 1%”, spune că nu s-a simțit niciodată comod cu propriul statut social. „Simțeam că n-o să pot să aparțin vreodată acestei vieți perfecte pe trebuia s-o trăiesc, deci dacă n-aveam cum să mă duc în extrema aia, puteam la fel de bine să o iau în cea opusă și să fut meciul complet.”

Problemele ei psihice au apărut de la o vârstă fragedă. În școala primară a ajuns atât de deprimată încât povestește că refuza să plece de-acasă, iar la zece ani lua deja Zoloft. După aceea, a trecut ciclic prin diverse tratamente și perioade de internare, printre care menționează și un program restrictiv care ar fi folosit strategii dăunătoare și abuzive. Își amintește că în timpul adolescenței a abuzat de tratamentul împotriva ADHD-ului prescris unui prieten. La 20 și ceva de ani descoperise deja opioidele, cocaina și metadona cristalizată.

Chiar și în ciuda lipsei de date despre combinațiile de medicamente, știi deja că pentru utilizatorii de opioide, amestecarea substanțelor e mai degrabă regula decât excepția. Și, deși problemele psihice și traumele din copilărie sunt omniprezente în rândul oamenilor cu adicții, acestea apar cu-atât mai mult aici.

De pildă, studiile sugerează că 75% dintre persoanele dependente de heroină suferă și de o altă tulburare psihică, iar nu mai puțin de 50% prezintă probleme psihiatrice înainte de 16 ani. Până la jumătate dintre ele întrunesc criteriile pentru sindromul de stres post-traumatic (PTSD). Cel puțin jumătate au fost abuzați sau neglijați în copilărie, iar proporția de abuz sexual, precum și de expunere la alte traume, e considerabilă: cercetătorii au descris experiența cea mai des întâlnită drept „o copilărie distrusă”.

Elizabeth Brico, care a scris pentru TONIC și e abstinentă de cinci ani, provine din capătul opus al spectrului economic față de Andrea. Mama era refugiată din Cuba și a crescut-o singură. Brico spune că la vârsta de cinci ani lua metamfetamine împreună cu un partener abuziv, un bărbat care a lăsat-o însărcinată și care o sugruma periodic atât de rău, încât avea atacuri de apoplexie.

„După asta, am avut PTSD”, a spus ea și mi-a descris cum a descoperit că opioidele păreau să-i aline simptomele. „Făceau ceva ce nu mai simțisem niciodată înainte. Mă făceau să mă simt mai bine, în stare să fac chestii”, a adăugat Brico. Dar ca să „potențeze high-ul”, spune aceasta, adăuga de multe ori Xanax sau Klonopin. Combinația „făcea să dispară sau să piară în beznă totul, și fix asta voiam”.

Asta e cea mai periculoasă combinație de substanțe, în care scopul e să anulezi starea de conștiență, cel puțin temporar. Deși Brico spune că au existat momente în care a vrut să moară, scopul ei era să evadeze. „Părea o idee grozavă să mă fac să dispar”, după cum descrie ea experiența.

James Brewer, în vârstă de 36 de ani, din Campton, Kentucky, a amestecat la rândul lui opioidele, metamfetamina și benzodiazepinele. Spune sincer că și el căuta „uitarea”. Adaugă: „Nu voiam să mă sinucid. Pur și simplu nu mai voiam să trăiesc”.

Dar s-a oprit din a mai combina Xanaxul cu opioidele, după ce au început să-i moară prietenii fix din cauza amestecului respectiv, în budele refugiilor de pe autostradă și în benzinăriile din comunitatea lui. În zona rurală în care locuiește „au murit de supradoză vreo 13 oameni”, continuă el. E în recuperare de nouă ani acum.

Se pare că există și alte motivații, una dintre ele este prelungirea efectului opioidelor, în speranța evitării sevrajului. Robert*, care are 40 de ani și locuiește în New Jersey, amesteca benzodiazepinele cu alcoolul ca să reducă opioidele, după cum își amintește. „Nu mai voiam să bag cantități atât de mari”, mi-a spus acesta, adăugând că supradozele au început când n-a mai putut să obțină ilegal opioide pe rețetă și când au apărut falsurile, care cel mai probabil conțineau fentanili. (De șase luni nu mai ia opioide.)

Deși „speedball-urile” au fost întodeauna la îndemână pentru utilizatorii cronici de opioide (și eu eram mare fan în trecut), trendul actual de a amesteca opioidele cu stimulente e modelat parțial și de boom-ul fentanilului. Pentru că cele din urmă au un efect sedativ îndeajuns de puternic încât să fie folosite ca sedative, Zibbell a spus: „Din ce în ce mai mulți oameni spun că folosesc stimulente doar ca să rămână treji”, în loc să caute valul de adrenalină provocat de combinație.

E tulburător că acest impuls poate să motiveze consumul (și supradozajul) de metadonă și cocaină, care a crescut abrupt în ultimii ani. Decesele provocate de supradoze de cocaină și opioide au crescut de mai mult de trei ori între 2000 și 2015, pe când decesele provocate doar de cocaină au scăzut.

Și cu toate astea, rămân multe necunoscute cu privire la modul în care fentanilul reformează piața de opioide ilicite, cât și față de proporția în care supradoza de amestecuri care conțin aceste substanțe ar fi fost letală chiar și dacă fentanilul ar fi fost consumat singur.

În Rhode Island, de exemplu, mai puțin de o treime din supradoze implică amestecurile, conform lui Traci Green, profesoară asociată de medicină de la Universitatea din Boston. A scăzut de la aproape 40%, a spus aceasta, din cauză că „fentanilul de unul singur e mai letal”.

Green și-a desfășurat cercetarea pe parcursul ultimilor ani, întrebând mai bine de trei sute de consumatori din trei state diferite despre preferințele lor în materie de droguri. „75% nu preferau sau căutau fentanilul”, mi-a spus aceasta. Cu toate astea, unii luau substanța, pentru că dealerii o vindeau mai ieftin decât cele etichetate drept heroină. Interviurile ei au notat și tendința oamenilor de a adăuga cocaină sau metadonă la fentanil, ca să rămână treji, să funcționeze și să facă bani pentru următorul high.

În cadrul acestei crize complexe și accelerate, dacă vrei să salvezi vieți, e esențial să înțelegi de ce oamenii recurg la cele mai riscante comportamente. Deși unii iau în mod deliberat amestecuri fatale ca să-și anuleze starea de conștiență, mulți alții par să facă asta pentru că nu-și dau seama de pericol, pentru că vor să economisească bani sau să contracareze sedarea excesivă.

Ca să fii de ajutor, trebuie să recunoști și să abordezi fiecare dintre motivațiile astea și să intri în contact cu oamenii care adeseori caută eliberarea, nu moartea.

„Abia după ce m-am trezit cu paramedicii care spuneau Ai fost moartă, mi-am dat seama că îmi pasă de viață”, a spus Andrea, care a început de curând să ia naltrexonă (Vivitrol), un medicament împotriva adicției.

*Unele nume de familie au fost omise, pentru a proteja identitatea persoanelor aflate încă în recuperare.

Articolul apărut inițial pe VICE US.