De ce femeile sunt mai rezistente decât bărbații

În 1846, 22 de membri ai familiei Donner s-au îndreptat spre vest, din California până-n Illinois. Au cules și alți călători pe drum, în Utah și Wyoming, până când grupul lor – cunoscut drept Grupul Donner – a ajuns la 87 de persoane. După cum spune povestea infamă, s-au confruntat cu vremea aspră de iarnă de pe latura estică a munților Sierra Nevada și au fost nevoiți să-și instaleze tabăra. Au urmat temperaturi de îngheț, înfometare și canibalism.

Dincolo de faptul că e un simbol al dificultăților emigrației occidentală, grupul Donner mai dezvăluie și o curiozitate biologică despre supraviețuirea bărbaților și a femeilor: în general, femeile se pricep mai bine la asta. Numărul bărbaților morți din grupul Donner a fost dublu față de femei. Au murit 30 din 53 de bărbați, prin comparație cu 10 din 34 de femei, toți probabil de frig, foamete, boală sau o combinație din fiecare.

Știm demult că femeile trăiesc mai mult decât bărbații, chiar și când nu sunt izolate. În toate țările lumii, femeile au o speranță de viață mai lungă. În SUA, femeile trăiesc cu aproape cinci ani mai mult decât bărbații.

Dar nu prea știm de ce. Cercetătorii care studiază îmbătrânirea au indicat potențiali factori biologici, precum hormonii și genetica, pentru a încerca să explice de ce bărbații mor mai des de cancer pulmonar, ciroză la ficat, emifzem pulmonar și boli cardiace. Cu toate astea, a existat dintotdeauna un factor în plus de complexitate: comportamentul genizat. Mulți consideră că, dincolo de diferențele biologice de bază, bărbații nu trăiesc la fel de mult pentru că-și asumă riscuri fizice mai mari, au joburi mai periculoase, se duc la război, fumează și beau mai mult, au cote de sinucidere mai mari, dar au mai puțină grijă de sănătatea lor și se duc la medic mai rar decât femeile.

Diferențele de comportament nu reușesc să explice totul, însă. Când cercetătorii au analizat să vadă dacă diferențele de sex în ce privește speranța de viață dispar la populațiile de mormoni - în care bărbații au mai puține comportamente „de risc” decât populația generală – au constatat că diferențele se mențin. La fel și când au comparat speranța de viață la călugărițe și călugări. Într-un studiu care a comparat femeile nefumătoare cu bărbații nefumători, femeile aveau un avantaj pe supraviețuire.

„În ciuda faptului că există multă literatură despre diferențele de supraviețuire, nu e clar dacă sunt provocate de biologie sau de comportament”, spune Virginia Zarulli, profesor asistent de biodemografie la Universitatea Danemarcei de Sud. „Sincer, chiar sunt două tabere adverse și când intră în dezbatere, răspunsul nu e deloc clar.”

Răspunsul, desigur, nu e niciodată pur – una sau alta, biologie sau comportament. Dar într-un studiu nou, publicat online săptămâna trecută în PNAS, Zarulli aduce noi dovezi asupra faptului că diferențele biologice fundamentale, nu comportamentul, stau la rădăcina diferențelor de supraviețuire între genuri. Studiul s-a uitat mai îndeaproape la situații precum cea a Grupului Donner, în care oamenii s-au confruntat cu condiții extreme, precum foamete sau epidemii.

„Când vrei să analizezi ce se-ntâmplă cu supraviețuirea unei specii, de obicei pui un organism în laborator și-l supui la condiții extreme, ca să vezi ce se-ntâmplă”, spune Zarulli. „Așa că am căutat date despre oameni, care ar simula cumva un astfel de șoc extrem de mortalitate și am găsit populațiile astea.”

Zarulli și colaboratorii ei au examinat șapte perioade din istorie, când speranța de viață a oamenilor era extrem de scăzută – 20 de ani sau mai puțin – în care și datele despre rata de deces și genul să fie și credibil documentate. Câteva exemple tragice: sclavii liberieni eliberați la începutul secolului XIX, care au emigrat înapoi în Africa, aveau o rată de mortalitate de 1.68 de ani pentru bărbați și 2.23 de ani pentru femei. În urma colectivizării agriculturii în 1933 în Ucraina, o foamete a făcut ca speranța de viață să scadă 7.3 ani pentru bărbați și 10,9 ani pentru femei, de la 41.58, respectiv 45.93 de ani.

În aceste grupuri și în altele, femeile au avut o rată a mortalității mai mică de-a lungul a aproape tuturor epocilor, cu excepția uneia dintre populațiile de sclavi din Trinidad. (În acest caz, Zarulli consideră că sclavii bărbați tineri erau considerați mai de preț.)

Deși femeile au supraviețuit mai bine în condiții dure, s-a constatat că fetițele au supraviețuit cel mai bine. Diferența asta e cea care a creat cea mai mare discrepanță între genuri în ce privește supraviețuirea. Din moment ce între bebelușii băieți și fete diferențele de comportament sunt minimale, spune Zarulli, și încă nu iau parte la comportamentul genizat, ea consideră că rezultatele lor pot să indice, în sfârșit, că biologia joacă rolul principal în supraviețuirea femeilor, nu comportamentul.

Ea spune că a fost surprinsă de concluziile lor despre bebeluși, pentru că, în contexte istorice, fiii au fost prioritizați în defavoarea fiicelor. „În ciuda acestei potențiale discriminări, ideea că fetele tot supraviețuiesc mai bine decât fetele e frapantă”, spune aceasta. „Indică clar că, foarte probabil, există o conexiune biologică extrem de profundă la baza avantajelor în supraviețuire pentru femei și, în mod special, pentru fete.”

Zarulli spune că explicația biologică poate să țină atât de hormoni, cât și de genetică. Femeile au un cromozom X dublu, iar bărbații au X și Y. În termeni foarte simpli, dacă unul dintre cei doi cromozomi X suferă o mutație negativă, femeile au posibilitatea să se descurce sau să compenseze parțial pentru asta. De-a lungul timpului istoric, asta s-ar putea să le fi oferit material genetic în plus ca să se confrunte cu provocările la adresa sistemului imunitar sau cu un mediu în schimbare. În același timp, s-ar putea ca, din punct de vedere evolutiv, bărbații să fi prioritizat genetic reproducerea în defavoarea speranței de viață.

Mary Schooling, profesoară la școala de studii post-licență CUNY pentru Sănătate Publică, susține că hormonii ar putea să joace un rol important. Ea studiază biologia evoluționistă și sănătatea publică și a documentat efectele testosteronului asupra bolilor de ani de zile, în mod special relația testosteronului cu bolile cardiace. Spune că s-a demonstrat că estrogenul aduce mai multe beneficii pentru sănătatea creierului, a inimii și a venelor. Unele studii au indicat faptul că, în schimb, testosteronul s-ar putea să sporească riscul de mortalitate al bolilor. Estrogenul s-ar putea să sporească scuturile de apărare imunitare, în timp ce testosteronul s-ar putea să aibă efecte de imunosupresie, ceea ce înseamnă că s-ar putea ca estrogenul să ajute sistemul imunitar al femeii să lupte mai eficient cu boala.

Schooling spune că ideea că diferențele de speranță de viață s-ar putea să fie preponderent biologice n-a fost întotdeauna bine primită. „Nu prea-i flatează pe bărbați, mai ales dacă zici că e de la testosteron”, spune ea.

Pentru că teoriile biologice n-au fost întotdeauna populare, asta s-ar putea să fi dus la mai puține studii, spune Steven Austad, biogerontolog la Universitatea din Alabama, Birmingham, care studiază îmbătrânirea pe modele animale. Asta înseamnă că încă știm foarte puține despre detaliile importante privind modul în care diferențele astea pot să ducă la vieți mai lungi. „Cred că foarte puțini oameni consideră că ține de biologie”, spune aceasta. „Drept urmare, baza biologică a fost, din păcate, foarte puțin studiată. Și mai puțin oameni consideră că e biologic de la începutul vieții.”

El a considerat întodeauna că e cel puțin pe jumătate datorită biologiei, spune acesta. Dar aceste noi concluzii, despre situații istorice în care știm că fetelor le era mai greu, i-au schimbat modul de a gândi. „Demonstrează argumentul într-un mod foarte puternic”, spune acesta. „Ceea ce ne spune e că fetele sunt mai bine construite pentru supraviețuire. Sunt mai bine construite să supraviețuiască în vremuri bune, evident, dar și-n condițiile astea extreme. Biologia răsare ca unică explicație viabilă.”

El speră că această lucrare îi va determina pe alți cercetători să studieze diferențele astea la nivel mecanic, ca să înțeleagă și mai bine biologia. În propriile sale studii, care s-au concentrat de obicei pe vârste avansate ca să înțeleagă speranța de viață, s-a apucat, mai nou, să analizeze copilăria mică și începutul vieții.

Chiar și acum că are aceste rezultate, Zarulli nu vrea să excludă rolul factorilor sociali. La urma urmei, biologia și comportamentul se influențează reciproc, dar speră că, prin încurajarea unor studii biologice mai extinse, poate că rezultatele ei ar avea și niște rezonanță culturală.

„Probabil ar trebui să nu mai vedem femeile drept sexul slab, că poate-i invers”, spune aceasta. „De multe ori, când vedem că femeile trăiesc mai mult, auzim că e din cauză c-au avut o viață mai ușoară, slujbe mai simple, au muncit mai puțin și-așa mai departe. Dar poate că e pur și simplu biologie.”