Sarah Hobbs, „Prom Forever”. Imagine din arhiva artistei.
Ce spune spațiul în care locuiești despre tine? O casă ordonată indică o personalitate ordonată? Sau una dezordonată e semnul unei minți zăpăcite? Artista vizuală Sarah Hobbs e fascinată de legătura dintre spațiile de locuit și psihologie și explorează această conexiune în arta ei. Hobbs creează instalații în camere potrivite pentru un anumit tip de psihic, apoi le fotografiază și le afișează în imagini imense. Expoziția ei cu aceste lucrări, Psychological Traces, e deschisă în prezent la Muzeul de Artă Contemporană din Indianapolis.
Publicitate
Camerele variază de la foarte ordonate la foarte aglomerate și haotice. Piesa Alarmist (Motel 6) ilustrează o cameră de motel cu un cort trântit în mijlocul podelei, care îi oferă privitorului o perspectivă a eforturilor mintale și fizice ale locuitorului. Hobbs spune că toate imaginile ei au scopul de a-i da de gândit privitorului despre propria psihologie. Ce experimentează privitorul? Cu ce probleme psihologice se confruntă privitorul?
Sarah Hobbs, „Alarmist (Motel 6)"
Atunci când oamenii se izolează, ies la suprafață acțiuni sincere, susține artista din Georgia. „Cea mai bună cameră e cea în care psihicul tău poate respira."
Fiecare fotografie e ușor exagerată, a explicat ea. Instalația Untitled (Perfecționiștii) are o masă de scriitor înconjurată de un munte de ghemotoace de hârtie. Hobbs folosește umorul ca să arate absurditatea rezultată dintr-o gândire irațională.
Sarah Hobbs, „Escapism"
Deși multe dintre piese au umor, majoritatea se referă la probleme serioase de sănătate mintală. Cu unele dintre ele s-a confruntat și Hobbs.„Nu există om normal. N-am cunoscut nicio persoană fără probleme. Ce mi se pare interesant e că oamenii nu vorbesc despre asta și astfel, problemele se agravează. Toți avem mici dubioșenii în felul cum ne decorăm casa, cum mâncăm, cum încuiem ușa sau cum aranjăm lucrurile pe birou", a zis artista.
Sarah Hobbs, „Permanent Marker"
Hobbs a zis că la expozițiile ei, oamenii se deschid și vorbesc între ei despre problemele lor personale. Scopul ei a fost întotdeauna empatia. „Cu arta acționezi local și global", a zis Hobbs. „Începi cu tine și apoi încerci să faci arta cât mai universală, ca să atingi și alți oameni."
