Am fost la cea mai cool terasă din Cișmigiu, înainte să strice Firea tot parcul

N-ai aflat secretul hipsterilor independenți și care nu cheltuiesc prea mulți bani? STOP! Trebuie să vorbim un pic despre Zona Liberă din Cișmigiu, singura terasă la modă unde au și bere bună, și vin decent, și păuni și, mai nou se pare, țânțari cu West Nile virus.

Zona Liberă e un butic, cel puțin teoretic. Practic însă buticul ăsta, cunoscut în mod confuzant ca „ciuperca”, deși nu arată deloc a ciupercă, a devenit un fel de mic hub slash grădină de vară pentru ăia cool de București. În doar câteva deplasări, am dat acolo peste tot spectrul hipsterimii, de la oameni de presă la consilieri USR, la publicitari și exponenți ai comunității handmade. Care-i însă treaba cu terasa asta și cum de i s-a dus vorba așa de tare?

„Ciuperca” are concurență serioasă în zonă: deja faimoasa „Bibliotecă”, eternul restaurant „Monte Carlo” sau chiar un alt chioșc aflat zece metri mai jos, pe o alee din parc. Chestia e că de când merg la Zona Liberă am dus trei grupuri de prieteni acolo. Toți s-au declarat neimpresionați, toți s-au întâlnit cu câte cineva cunoscut, aproape toți au zis că e totuși mișto și că vor reveni. Când scriu asta se discută de o ieșire pe seară și prima propunere nu a fost un bar cunoscut, ci „la păuni”. Propunere la care s-a răspuns prin: „Dacă găsim loc, că știi cum e”.

E greu însă să zici ce e atât de atrăgător la Zona Liberă. Locul nu e „design”, chioșcul e o căsuță decorată hipster-chic, cu viniluri, lampioane, chitare, cărți și bere craft. Vara, mesele de afară, majoritatea legate cu lanțuri, stau pe pământ sau asfalt, cele băgate mai în desiș fiind supuse bombardamentului de către păsările bine hrănite din copacii de deasupra. Puține elemente de mobilier se potrivesc unele cu altele și niciuna nu e branduită de vreo companie de bere, o practică uzuală la noi. Iarna lumea se retrage înăuntru și treburile devin foarte cozy.

Atmosfera îți dă un puternic sentiment de Doi Mai - Vama Veche sau echivalentul tău hipiot favorit de pe vremuri. Și cred că ăsta e appeal-ul pentru multă lume care merge acolo. Pe măsură ce îmbătrânește hipsterimea d’antan se segmentează, unii dau șalvarii pe costumul corporate, alții intră într-o spirală de alcool și droguri, dar toți tind spre acel numitor comun, unde se pot simți ca pe vremuri. Acel loc e ciuperca noastră. E o boemie leneșă de tinerețe, cu prosecco la zece lei paharul, în loc de Babanu la trei litri. Și păuni.

N-am cum să nu menționez păunii care sunt, practic, gard în gard cu Zona Liberă. În urmă cu trei ani, în Cișmigiu trăiau opt păuni. Astăzi au mai rămas trei care-și duc veacul pe ritmuri de jazz, râsete și fum de țigară. Nu sună ca o viață foarte sănătoasă, mai ales închis într-o cușcă.

Dar cum nu mă pricep la păsăret, am sunat la Administraţia Lacuri, Parcuri şi Agrement Bucureşti (ALPAB) ca să întreb pe cineva mai avizat. Mi-a răspuns o primă doamnă plictisită care m-a trimis în mod misterios la „Doamna Monica”. Aceasta din urmă mi-a zis că nu trebuie să-mi fac probleme pentru păuni, că o duc foarte bine, sunt sănătoși, bine hrăniți, ba mai stau și iarna în sere încălzite.

Doamna Monica, inspector de specialitate la ALPAB, care s-a ocupat o viață întreagă de cabaline, a ajuns cumva responsabilă de păuni din vara asta. Nu știe de ce au murit ceilalți păuni, dar e sigură că nu din motive de stres. „Poate din cauze medicale, de îmbătrânire”, zice ea. Nu cunoaște însă vârstele celor trei păuni rămași în Cișmigiu.

Regulamentul ALPAB spune că un gestionar din parc are obligația să o sune dacă vreunul dintre păuni se simte rău. Dar n-a fost cazul vara asta, explică Doamna Monica. „Nu am primit niciun telefon pentru așa ceva. Dacă îi deranjează ceva, omul din parc mă anunță și eu vin cu veterinarul la ei.” Numai în luna august ar fi fost de patru ori veterinarul să verifice păsările din Cișmigiu. Totul OK.

„Dacă n-am fost informată că se simt rău, înseamnă că habitatul lor este unul potrivit”, a spus specialista de la ALPAB. Nu a răspuns la întrebarea: „Ok, dar de ce mor totuși păunii din Cișmigiu”, pentru că nu erau „în serviciul meu atunci”. Poate are noroc și în mandatul ei, nu mai moare niciun păun. Pfiu!

Sigur, nu trebuie să fii specialist să-ți dai seama că niște păsări într-o cușcă se pot stresa lejer de la zgomot, oameni, țigări etc.. Ba chiar, un reprezentant Vier Pfoten spunea că: „Sunt mai multe probleme: spațiul insuficient, starea precară de igienă, hrănirea păsărilor de către vizitatori, lipsa unor bariere pentru public, lipsa facilităților. În Cișmigiu, de exemplu, toate facilitățile înseamnă o parte dintr-un copac și o iesle cu o bară orizontală, punct”.

Cine ar vrea să trăiască așa?

Ce se va întâmpla însă cu acești păuni nu se știe sigur, întrucât Firea a pus gând rău Grădinii Cișmigiu, parc care s-ar putea să aibă în curând „o autostradă de pietriș”. Și-așa ne plângem că nu avem autostrăzi. Pe deasupra, se știe că pietrișul e preferat de toți bicicliștii din București și că e extrem de bun la răcorit parcul vara. Opoziția s-a sesizat și a început o serie de mișcări de protest. Primăria amenință cu procesele de calomnie, Nicușor Dan insistă, și tot viitorul Cișmigiului pare la fel de incert ca legalitatea documentației.

Nici Zona Liberă nu are un viitor cert, planul PMB-ului propune „desființări ale elementelor parazitare și care imprimă o imagine improprie: împrejmuiri realizate în dezacord cu statutul de parc istoric, grupuri sanitare, chioșcuri, automate”. În principal pentru a asigura spațiu și motivație pentru „amplasamente amenajate coerent în structura istorică a parcului, cu toate utilităţile aduse în casete ascunse (apă, canalizare, electricitate) pentru a putea fi utilizate în mod permanent său temporar (târguri, festivităţi, chioşcuri)”.

Pe scurt, s-a terminat cu boemia, ne trebuie rigoare, structură și contracte cu primăria.

Cât încă nu a strivit doamna primar corola de bere craft a lumii, am vrut să vorbesc cu proprietarii de la Zona Liberă să-i întreb de clientelă, viitor și păuni. Am apucat să discut cu Ioana, jumătate din duoul care se ocupă de loc, alături de Tiberiu. Sunt doi acționari și doi angajați în bar.

VICE: Am auzit bine că aveți ceva legături cu Web-ul Vechi, ăla „bun” de pe vremuri? Că văd mai multă lume din vremea aia, pe aici.
Ioana: Nu neapărat cu Web, poate pare așa și pentru că anul trecut DJ Vasile a fost mai prezent pe aici, am mai făcut niște petreceri și am vrut să facem mai des evenimente cu el. Numele l-am luat de la emisiunea lui cu Matze, Zona Liberă.

De când aveți locul ăsta? Îl Închiriați, e luat în concesiune?
L-am preluat de doi ani – am deschis și am dat ultima mătură în ajunul Crăciunului 2017. Locul e preluat cu contract, am cumpărat firma care îl avea în concesiune. Nu prea mă pricep eu, dar cred că pentru 43 de ani, deci e pe termen lung. L-am luat cum era: un chioșc de popcorn și am încercat să facem ca noi.

Cum v-a venit ideea?
Tocmai asta e, că nu ne-a venit ideea, nu căutam cârciumă, aveam alte ocupații, eu sunt arhitectă, de exemplu. Dar am aflat că se vinde, știam zona, că aici am făcut liceul, la Sava, și am zis hai să vedem ce iese. Am renovat noi doi împreună cu două ajutoare și mobilierul a venit pe parcurs, de-aia și arată așa. I-am dat o față pe cât s-a putut - sa fie cât mai deschis, uman. Când am luat-o, căsuța avea gratii peste tot - șase lacăte la ușă și la fiecare geam minimum două lacăte – obloane, gratii, toate geamurile încuiate. Noi am vrut să-l deschidem.

Se câștigă bine din transformatul unui chioșc într-o Mecca de hipsteri?
Nu asta a fost ideea - sa fie Mecca pentru hipsteri, nici nu cred că asta e, dar avem tot felul de chestii pe care le dorim. E ca pentru noi: iarna facem vin fiert, acum vrem să aducem must, să facem pomana porcului. Cât despre câștigat nu știu încă ce să zic, e al doilea an și încă plătim datorii - nu putem trage concluzii după a doua vară. În plus, vara asta a fost explozia, deși anul trecut era mult mai multă lume, aveam evenimente cu muzică, pe timp de zi, că e plin de cluburi în oraș pentru cine vrea să petreacă seara, dar am renunțat pentru că ne tot chema o vecină poliția. Ajunsesem eu să stau cu decibelometru.

Când v-ați dat seama că sunteți cea mai hip terasă?
În primăvară am deschis foarte devreme, pentru că ne plictiseam. Ne așteptam să fie ca în anul precedent, noi nu aveam terasă, inițial. Lumea cumpăra de la noi și stătea peste drum, pe pajiște. Dar am deschis și, la un moment dat, într-un weekend din februarie, mi-a zis o prietenă: „Măi, ai văzut, aici la voi e Woodstock”. Am realizat că ceva s-a întâmplat - lumea a năvălit aici.

Un alt șoc a fost că oamenii de la care nu te asteptai, adică inclusiv ăia necunoscuți și beți, strângeau totul după ei - aduceau gunoaie și pahare la bar. Asta mi s-a părut mișto.

Cum alegeți ce vindeți, cine a selectat berile, vinurile?
N-am vrut să mergem pe beri mainstream, pentru că nu suntem foarte mainstream nici noi, și nu am vrut să vindem bere ca să ne dea ei mobilier branduit gratis. Vrem să fie altceva: și acum când mă întreabă cineva „bere normală nu aveți?” le zic: „mergeți alături și luați”. Dar am prins motorul ăsta cu Csiki Sor și suntem foarte fericiți cu berea lor. La vin am cunoscut un distribuitor foarte bun pe vinurile astea moldovenești, care ne-au plăcut. Și apoi am întrebat clienții ce vor.

Hai să trecem la întrebarea importantă. Nu vă e frică că stresați păunii?
Ne-am gândit adesea, dar nu ne e frică pentru că totul e ok. Muzica e super încet, noi sunăm la asociații de protecție a animalelor, dacă un păun leșină sau se simte rău. Fugărim oamenii care le dau popcorn sau le smulg pene. Alte chestii îi stresează: cușca mică, porumbeii, oamenii care vor să-i atingă. Mi-a fost teamă la început și am contactat un specialist de la Societatea Ornitologică Română care mi-a explicat că se trage cu un fel de tun în pescării, ca să alunge cormoranii, și la 120 decibeli nu pleacă.

Ce părere aveți despre planurile Gabrielei Firea de a dărâma tot din Cișmigiu și de a face ea chestii noi?
Parcul are nevoie de reabilitare, mai ales la vegetație, pentru că numai vara asta au căzut, din senin, cinci copaci care păreau verzi. Parcul are o problemă cu vegetația. Din punctul meu de vedere planul nu e bine gândit, am studiat planurile vechi, știu și cum se face o restaurare. Acum se pune accentul pe construcții, nu pe vegetație și îngrijirea ei. Nu trebuie să mături frunzele pentru că nu mai ai compost de la frunze la rădăcini și deci nu ai nutrienți pentru iarbă și plante. Apoi, e o problemă că nu sunt publice planurile, noi suntem proprietari, cesionari, vom rămâne aici probabil multă vreme și nu ne-a anunțat nimeni nimic despre ce se va schimba și unde.

Nu vă e teamă că vă consideră Firea „element parazitar și care imprimă o imagine improprie”?
Poate vechiurile chioșcuri de ziare din care acum s-au dezvoltat umbrele să aibă probleme, Chioșcul acesta e însă foarte vechi, e din imaginea iconică a parcului. Nu ne simțim amenințați doar că nu știm nimic. Noi i-am întrebat, de exemplu, cum vor face colectare selectivă: fiecare spațiu are nevoie de patru pubele. Unde merg? Sunt integrate în proiect? Cum se rezolva problemele practice, asta trebuie spus pentru că parcul trebuie întreținut constant.

Există vreo șansă să mute totuși păunii de aici?
Noi vrem sa ia păunii, pentru că nu se simt ok aici. Anul trecut au murit doi din cinci și veterinarul a venit după o lună jumate de când am anunțat că nu se simt bine. Să-i ia, să le facă ceva mai mare, să le dea și păunițe, că ăștia se bat între ei dacă-i lași așa.

Dacă vrei să-i protejezi pe cât posibil pe păunii din Zona Liberă, nu le da de mâncare, nu le smulge penele, nu trage de gardul cuștii lor și încearcă să nu zbieri la băutură. Nu e vina lor că omul e prost și autoritățile indiferente.