Operațiile prin care trec femeile la ginecolog, fără să li se spună, când sunt sub anestezie

Când Caity s-a trezit după operația de rutină la abdomen, a știut instant că ceva era în neregulă. Chiloții de unică folosință pe care și-i pusese cu o oră în urmă îi atârnau pe la genunchi. Un absorbant îi fusese băgat aiurea între picioare și simțea o senzație de arsură între pulpe. Chiar și sub influența anestezicului, Caity a știut că operația nu decursese după cum se așteptase.

Tânăra de douăzeci de ani suferea de multă vreme de dureri pelvine acute, iar doctorii bănuiau că endometrioza ar fi cauza lor. Anul acesta, pe 16 februarie, i s-a propus să facă o laparoscopie – o operație chirurgicală la abdomen. În sală erau șapte medici și procedura ar fi trebuit să dureze cam jumătate de oră.

Ca studentă la Drept la Universitatea din East Anglia, Caity s-a documentat meticulos despre operație. Deși majoritatea studenților nu se obosesc să citească broșura oferită de spital, ea a citit-o din scoarță-n scoarță. A știut că, după ce își va pierde cunoștința, doctorii îi vor face o incizie într-o parte, lângă buric. Apoi îi vor umfla abdomenul cu dioxid de carbon și îi vor introduce în interior o cameră mică. O să fie gata imediat, și-a zis Caity.

Și atunci, de ce sângera între picioare când s-a trezit – la patruzeci de minute după anestezie?

A aflat că i se făcuse o examinare pelvină în timp ce era inconștientă, vulnerabilă și incapabilă să-și dea consimțământul. În plus, i se puseseră picioarele pe niște suporți și fusese penetrată cu un instrument medical – un manipulator uterin. Procedura fusese atât de invazivă încât îi cauzase sângerări.

Și totuși, Caity n-a fost informată despre toate acestea după operație. Abia după ce a făcut o plângere, șase luni mai târziu, a aflat ce i se întâmplase în cele patruzeci de minute.

„Mi-a fost greu. Încă mă simt zguduită și violată. Nu e problemă că s-a întâmplat, dar trebuia să fiu anunțată. Am avut multă încredere în doctori și mi-au călcat-o în picioare.”

Conducerea spitalului unde a fost tratată și-a cerut scuze și și-a recunoscut vina pentru problema de comunicare. Au fost de acord să includă în broșură și posibilitatea unei examinări pelvine. Dar Caity nu crede că e suficient. Argumentează că pacientele ar trebui să-și poată da consimțământul înainte de o astfel de procedură intimă. „E ca și cum nu mi-au luat în calcul sentimentele. Dacă aș fi fost abuzată în copilărie?”

Într-adevăr, asta e realitatea tragică a Rebeccăi*, o supraviețuitoare a unui abuz sexual care a trecut și ea printr-o examinare pelvină când era sub anestezie. La fel ca și Caity, Rebecca avea dureri groaznice de abdomen de luni de zile. A fost de acord cu operația de laparoscopie la recomandarea doctorilor. Din nou, n-a fost anunțată de posibilitatea unei penetrări vaginale. Procedura a avut loc pe 18 februarie, la două zile după cea a lui Caity, dar în alt spital. Când s-a trezit, scena era similară: avea chiloții medicali trași până la genunchi, îi curgea sânge din vagin și avea un absorbant între pulpe.

Rebecca s-a simțit prea slăbită după operație ca să pună întrebări. Patru luni mai târziu, a dat peste petiția lui Caity de pe Change.org, în care aceasta își spunea povestea și cerea schimbarea legislației medicale cu privire la consimțământul pacienților. Când a dat click pe petiție, pe Rebecca au trecut-o fiorii. A citit textul iar și iar și s-a întrebat dacă nu cumva pățise și ea același lucru. Abia după ce a luat legătura cu Caity a avut curajul să facă o plângere.

În documentele pe care ni le-a arătat, doctorii Rebeccăi au confirmat că i se făcuse o examinare pelvină și că i se introdusese un manipulator uterin. Deși pentru orice femeie ar fi fost dificil să audă asta, pentru Rebecca a fost de-a dreptul devastator din cauza traumelor din trecut.

„Am fost abuzată sexual de mai multe ori de un fost iubit în adolescență”, mi-a zis ea și mi-a explicat că a rămas cu un sindrom de stres post-traumatic. „Ani de zile am fost la terapie pentru asta. Dar după ce am aflat ce mi s-a întâmplat, am intrat într-o zonă foarte întunecată. Simt că mi-a fost violată încrederea din nou.”

Nici Rebecca, și nici Caity nu suferă de endometrioză. În mod ironic, sursa durerii lor ar fi putut diagnosticată fără laparoscopie.

Cele două fete nu sunt interesate să dea în judecată sistemul medical, dar vor să elimine misterul din jurul acestei proceduri.

„Pacientele sunt foarte vulnerabile în timpul operației”, a explicat Caity. „E corect să știe foarte clar ce se va întâmpla cu zonele lor intime.”

Subiectul examinărilor pelvine la femeile anesteziate a fost discutat îndelung în Statele Unite, unde problema e atât de înrădăcinată în sistemul medical încât femeile care au făcut campanie împotriva ei au folosit hashtag-urile #metoopelvic și #metoo #pelvicexam și le-au încurajat pe altele ca ele să-și împărtășească experiențele despre examinările neconsensuale.

Când am contactat-o, Asociația Medicală Britanică m-a trimis la Consiliul Medical General, care se ocupă de standardele doctorilor și ale studenților la Medicină în Marea Britanie. Aceștia au spus că doctorii nu au voie să facă astfel de proceduri fără consimțământ.

Phoebe Friesen, o academiciană specializată în etica medicală care a lucrat anterior cu Universitatea din Oxford, a declarat pentru VICE că statutul legal al examinărilor pelvine e în ceață. Există mai multe legi care îi protejează pe doctori de plângeri. Consimțământul poate fi exprimat direct sau indirect. Dacă o pacientă e de acord cu laparoscopia, se presupune că e de acord și cu examinarea pelvină. Doctorii se bazează de obicei pe presupunerea că pacienta și-ar fi dat consimțământul dacă ar fi fost conștientă. Din acest motiv, e o zonă gri în care e greu să tragi linie între ce e ok și ce nu.

Frieson a zis: „E o problemă complicată pentru că examinarea pelvină e efectuată pentru binele pacientei, deci bineînțeles că pacienta ar trebui să fie de acord. Dar tot ar trebui să fie anunțată înainte”.

Katie Russell, o purtătoare de cuvânt de la Rape Crisis UK, a declarat pentru VICE: „E clar că această practică e traumatizantă pentru multe femei. Doctorii ar trebui să cunoască impactul agresiunilor sexuale și al abuzurilor asupra pacientelor și să fie atenți la asta.”

Erika Denton, directoarea Spitalului Universitar din Norwich și Norfolk, consideră cazul lui Caity o experiență din care personalul a avut de învățat. „Ne cerem din nou scuze sincere domnișoarei Downing pentru stresul cauzat de procedura efectuată la noi. Am greșit că nu am anunțat-o în mod clar că examinarea pelvină e o componentă esențială a laparoscopiei. Am revizuit broșura și am clarificat faptul că laparoscopia include o examinare vaginală. Toți ginecologii noștri sunt mai conștienți ca niciodată de importanța explicației că examinarea vaginală face parte din operația laparoscopică.”

Pentru Caity și Rebecca, această reacție e o victorie parțială, dar amândouă au rămas tari pe poziții. Fetele insistă că nu le poartă ranchiună doctorilor care le-au tratat, dar vor să se asigure că problema a fost înțeleasă și va fi rezolvată. Vor să se asigure că nicio altă femeie nu va trece prin oroarea prin care au trecut ele după operație.

* Numele a fost schimbat pentru a proteja identitatea.

Articolul a apărut inițial pe VICE UK.