Cine este patriarhul român care spunea că Iisus este sovietic

Vizita în România a controversatului Patriarh Chiril nu este singurul episod jenant la care s-au expus capii Bisericii Ortodoxe Române în ultimele zile. Vizita lui Kiril a fost prefațată de publicarea unui film realizat de televiziunea Bisericii Ortodoxe Române, Trinitas TV, în care persecuția îndreptată împotriva Bisericii Greco-Catolice era lăudată drept „reîntregirea" Bisericii Ortodoxe Române.

Și aceasta deși Biserica Greco-Catolică a continuat să existe și să sufere în catacombe, episcopii ei au fost încarcerați, iar după căderea comunismului, greco-catolicii au obținut din nou recunoașterea lor ca biserică din partea statului român. Așadar, așa-zisa „reîntregire" nu este decât un fake news. Însă lucrul cel mai grav este că unul dintre cele mai odioase personaje din istoria contemporană a României, patriarhul Justinian Marina, este prezentat la modul pozitiv.

Pentru început, să vedem ce spun scriitorii vremii despre Justinian Marina.

Scriitorul polonez Czeslaw Milosz, laureat al Premiului Nobel, reproduce în cartea sa, „Gândirea captivă", un citat cutremurător al lui Justinian Marina.

El exemplifică cu un citat din Justinian Marina, care afirma direct: „Cristos este omul nou. Omul nou este omul sovietic. Prin urmare, Cristos este sovietic!".

Aceasta nu este singura afirmație cutremurătoare a celui care în acest an este omagiat drept apărător al Ortodoxiei în timpul comunismului.

„Niciodată în viaţa ei, în curs de aproape două milenii, Biserica lui Hristos nu a avut un prilej mai potrivit pentru a-şi pune în practică învăţăturile Evangheliei, ca cel de astăzi, datorită regimului popular instaurat în ţara noastră", scria patriarhul Justinian Marina.

El adăuga: „Iată atâtea pilde din care putem constata că astăzi mai mult decât oricând viaţa politică şi viaţa religioasă a poporului nostru drept-credincios sunt contopite. Biserica Naţională Ortodoxă Română şi Statul democratic român sunt legate indisolubil, pentru că fiii credincioşi ai Bisericii noastre sunt cetăţenii Statului, iar cârmuitorii R.P.R. sunt cei mai mari ocrotitori ai Bisericii noastre".

Atitudinea lui Justinian Marina a stârnit disprețul adevăraților preoți și credincioși ortodocși. Marele scriitor și preot Gala Galaction îl descria, în jurnalul său, pe Justinian Marina drept un „caporal comunist". Iată ce nota el în jurnalul său, duminică, 16 noiembrie 1947:

De asemenea, Gala Galaction, fost decan al Facultății de Teologie din Chișinău și traducător al Bibliei alături de patriarhul Nicodim Munteanu, continua să îi analizeze „calitățile" noului patriarh de atunci. Gala Galaction scria că „deocamdată, Justinian Marina s-a dovedit meşter sforar, trepăduş intrigant şi spoitor cu chinoroz; dovadă, batjocura prin gazete pe care i-a administrat-o fostului său superior, Irineu Mihălcescu".

Ulterior, Justinian Marina, promovat mitropolit al Moldovei în locul fostului său protector, ÎPS Irineu Mihălcescu, a primit cârma Bisericii Ortodoxe Române, lucru remarcat de Gala Galaction, într-o notă de jurnal, datată luni, 1 martie 1948.

„Aflu că autorităţile noastre – care? – au dat locotenenţa patriarhală pe mâinile inculte şi antievanghelice ale lui Justinian Marina. Blestemul trebuie să ardă totul, până în temelie. Biserica română, în alcătuirea ei de azi trebuie desfiinţată".

Cântărețul Jean Moscopol, celebru în epocă, îl ironiza pe Justinian Marina, despre care spunea că „se închină la Kremlin". De asemenea, istoricul Cristian Vasile a declarat că, dincolo de această decizie de a avea un an comemorativ dedicat patriarhului Justinian Marina, este nevoie de o discuție în interiorul Bisericii Ortodoxe Române, care să privească relația acestei Biserici cu autoritățile comuniste, nu doar relația cu celelalte culte.

Rugat să comenteze omagierea „patriarhului roșu", istoricul Cristian Vasile a spus:

„Nu este nimic nepotrivit în sine în a comemora 40 de ani de la moartea patriarhului Justinian Marina. E important însă să existe o discuție critică cu toate documentele istorice la vedere, fără a ignora concesiile grave făcute de ierarhia ortodoxă după 1948. Altminteri totul ar intra în sfera unei omagieri ușor inadecvate. Aș mai spune că ortodoxia avea în istoria sa destui teologi, preoți, laici care meritau omagiați și onorați (unii dintre ei trăitori chiar în comunism) poate înaintea patriarhului Justinian Marina.

Raportarea la patriarhul Justinian și numai atât face parte dintr-o serie de decizii neinspirate – ca să folosesc un eufemism – care datează de mai multă vreme, chiar de după 1990. Sunt hotărâri care nu țin seama de punctele de vedere critice și de luările de poziție ale unor intelectuali, chiar ortodocși.

Omagierea patriarhului Justinian Marina în acest an – așa cum se preconizează, însoțită de texte ce conțin omisiuni istorice - este o decizie discutabilă, la fel ca aceea de a atribui numele său Facultății de Teologie din București. Acum, este o extindere la nivel național a celebrării acestui patriarh", a spus istoricul Cristian Vasile.

El a adăugat că Biserica Ortodoxă Română a pierdut o ocazie importantă în 1990, când existau tineri teologi care îi contestau pe ierarhii care colaboraseră cu comuniștii și care rezonau cu spiritul Pieței Universității. Însă, în loc să asculte aceste voci, autoritățile au preferat să îl readucă în scaunul patriarhal pe Teoctist Arăpașu, pe care Cristian Vasile îl consideră drept un soi de fiu spiritual al lui Justinian Marina.

Istoricul Gabriel Catalan scrie pe blogul său că Justinian Marina nu prea avea înclinări spre teologie, ci spre administrarea banilor. Un amănunt semnificativ pentru atitudinea lui Justinian Marina faptul că discursul său ținut cu prilejul instalării ca mitropolit al Moldovei era plagiat după niște discursuri ținute de Regele Carol al II-lea în anul 1935, cu prilejul întronizării unor episcopi ortodocși, după cum afirmă chiar contemporanii săi.

Cariera de patriarh a lui Justinian Marina a fost presărată de numeroase persecuții. Unele dintre ele au fost îndreptate împotriva altor ierarhi ortodocși. Un exemplu este episcopul ortodox de Oradea, Nicolae Popoviciu. El a fost scos cu brutalitate din scaunul de arhiereu.

PS Nicolae Popoviciu a fost bătut de comuniștii care l-au alungat din reședința episcopală. Apologeții lui Justinian Marina susțin că aceasta este singura metodă de a-l feri pe episcopul de Oradea de închisoare, însă PS Nicolae Popoviciu a fost realmente deținut în Mănăstirea Cheia, unde și-a sfârșit zilele.

O altă victimă a persecuției girate de Justinian Marina a fost IPS Galaction Cordun, fostul duhovnic al Familiei Regale a României, care a fost dat pe mâna Securității după ce a acceptat să fie ales arhiepiscop și mitropolit al Bisericii Ortodoxe de Stil Vechi, o mișcare dizidentă din Biserica Ortodoxă Română, care a refuzat trecerea la nou calendar gregorian și a preferat să utilizeze tot vechiul calendar iulian.

Însă cea mai cunoscută victimă a lui Justinian Marina a fost Biserica Română Unită cu Roma, Greco-Catolică. Suprimarea acestei Biserici, cu un rol fundamental în procesul de clădire a identității naționale românești, a fost asumată de Justinian Marina chiar în discursul său de instalare a patriarh.

„Patriarhul roșu", așa cum a fost denumit Justinian Marina de către blogul Rezistenta.net, a organizat un așa-zis sinod, la care au participat, la Liceul George Barițiu din Cluj, 38 de preoți. Supuși presiunilor și amenințărilor, aceștia au "cerut" trecerea la Biserica Ortodoxă Română.

Cei 38 de preoți trebuiau să fie o contrapondere simbolică la actul semnat de episcopul român al Transilvaniei și de cei 38 de protopopi prin care aceștia se uneau cu Biserica Romei. Justinian Marina ar fi urmat să îi primească oficial pe cei 38 de preoți greco-catolici, excomunicați de viitorul cardinal Iuliu Hossu, în Biserica Ortodoxă Română în cadrul unei ceremonii care urma să aibă loc la București.

Numai că doi dintre acești preoți au fugit și nu au mai ajuns la București. Scena este „imortalizată" de un tablou de prost-gust, care domină sala de ședințe a Sfândului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române.

A urmat arestarea celor șase episcopi români uniți în funcție. Locul lor inițial de detenție a fost vila patriarhului din Dragoslavele. Acolo, Justinian Marina, însoțit de vicarul său, un anume Teoctist Arăpașu, care avea să devină, la rândul său, patriarh, a mers să îi "lămurească" pe episcopii greco-catolici să treacă la Biserica Ortodoxă.

Lui Iuliu Hossu, episcopul român unit de Cluj-Gherla, Justinian Marina i-a oferit scaunul de mitropolit al Moldovei, cu perspectiva de a-i fi succesor în scaunul de patriarh.

Iuliu Hossu i-a răspuns cu niște vorbe care au devenit celebre și care au dat și titlul memoriilor primului cardinal român din istorie: „Credința noastră este viața noastră!". Ulterior, au fost arestați și cei șase episcopi auxiliari care fuseseră hirotoniți în clandestinitate, pentru a-i suplni pe titularii deja arestați.

Nici unul dintre cei 12 episcopi greco-catolici nu a acceptat oferta lui Justinian Marina.

Mai mult, la 1 Decembrie 1948, exact la 30 de ani de când episcopul greco-catolic Iuliu Hossu citea la Alba Iulia proclamația de Unire a Transilvaniei cu Regatul României, Justinian Marina punea la cale o altă farsă. În Catedrala Încoronării, locul unde Regele Ferdinand I și Regina Maria primiseră coroanele de suverani ai României Mari, Justinian Marina proclama suprimarea Bisericii Greco-Catolice și schimba numele catedralei în cel al „reîntregirii".

Justinian Marina (Ion pe numele său de botez) s-a născut în anul 1901, în județul Vâlcea. În 1915, a fost admis la Seminarul Teologic Ortodox, pe care l-a terminat în 1923. A devenit învățător, apoi, în 1924, a fost hirotonit preot, ca vicar al socrului său, Pavel Popescu.

A devenit apoi student la Facultatea de Teologie Ortodoxă din București, pe care a absolvit-o în 1929. Din 1932 a devenit director al Seminarului Teologic din Râmnicu-Vâlcea, iar din 1939 a fost numit director al tipografiei eparhiale. În anul 1944, l-a ascuns în casa parohială din Râmnicu-Vâlcea pe liderul comunist Gheorghe Gheorghiu-Dej, cu care a rămas prieten toată viața.

Gheorghiu-Dej evadase din lagărul de la Târgu-Jiu. În 1945, Justinian Marina, care era văduv din 1935, a devenit cel de-al doilea arhiereu vicar al Mitropoliei Moldovei. În 1947, IPS Irineu Mihălcescu s-a retras din scaunul de mitropolit, care i-a revenit lui Justinian Marina, hirotonit arhiereu după doar o zi de călugărie. În 1948, el a a devenit patriarh. A murit în 1977.

Controversatul patriarh a avut și apărătorii săi. Unii dintre ierarhii ortodocși citează Gramata Sinodală prin care a fost consemnată alegerea sa ca patriarh și care menționează că „s-a arătat vrednic prin statornicia sa în dreapta credință, prin lucrarea fără preget în slujirile sale de până acum, printr-o muncă rodnică în folosul poporului și al Bisericii, printr-o blândețe părintească îndeajuns de cunoscută, dând întru îndeplinirea tuturor însărcinărilor și vredniciilor la care a fost chemat dovezi de neclintită ascultare față de Sfântul Sinod și de supunere față de legile țării".

Adepții comunismului îl laudă pe Justinian Marina pentru că a încercat să concilieze marxismul cu creștinismul. Adepții extremei drepte îl laudă pentru suprimarea Bisericii Greco-Catolice, act pe care mulți dintre legionari îl consideră drept "un act de reîntregire a unității spirituale a națiunii".

Sunt unii care laudă opera de reorganizare a Bisericii Ortodoxe Române, deși această reorganizare a însemnat reducerea numărului de mitropolii la cinci și a numărului de episcopii la 15. O altă categorie de susținători ai patriarhului sunt cei care îl laudă tocmai pentru capacitatea sa de a coabita cu comuniștii.

Argumentul lor este acela că este mai bine ca păstorul să rămână în fruntea turmei decât să fie închis pentru convingerile sale. Însă acești oameni nu vorbesc despre sacrificiul unor clerici ortodocși precum Nicolae Steinhardt sau Mina Dobzeu, care au suferit în închisoare pentru convingerile lor. Semnificative în acest sens sunt cuvintele actualului patriarh, Daniel Ciobotea, publicate de agenția oficială de presă a Patriarhiei Române, Basilica.ro:

Și, chiar dacă nu are legătură cu contextul, îți mai spun că Guvernatorul BNR, Mugur Isărescu este nepotul lui Justinian Marina. Ca să înțelegi și tu cine sunt oamenii care ne conduc după 1989.