De ce dieta fără mâncare și apă e o vrăjeală totală

Nimeni n-ar trebui să aibă de scris un astfel de articol. Dar din cauza unei povești care a ajuns virală la sfârșitul săptămânii trecute, se pare că suntem nevoiți să afirmăm încă o dată că oamenii au nevoie de mâncare și de apă și nu pot supraviețui doar cu energie solară.

„Păi bineînțeles că nu, ce căcat e asta?!", îți zici.

Înseamnă că n-ai citit bășina aia de articol de săptămâna trecută despre un cuplu din California care practică autotrofismul – o filosofie dubioasă bazată pe niște principii yoga, ai cărei adepți susțin că supraviețuiesc doar cu prana, sau forța cosmică a vieții, pe care o absorb prin aer și lumina soarelui.

Tabloidul The Sun a publicat povestea fără niciun fel de ironie, ca și cum cei doi, Akahi Salas și Camila Castillo, ar fi supraviețuit fără mâncare timp de nouă ani. Și se pare că Camilla a reușit să și nască doi copii fără să mănânce decât „puțină supă de legume din când în când". Cuplul a declarat pentru ziar că n-a mâncat aproape nimic din 2008.

E, treaba asta e un tip de căcat new age foarte special, mai cretin chiar decât sugestiile pentru sănătate ale lui Gwyneth Paltrow și decât industria detoxifierii.

Pericolul din acest caz e evident și aproape prea stupid ca să-l afirm: oamenii nu pot trăi fără mâncare. Dacă nu mănânci intenționat înseamnă că suferi de o tulburare alimentară și toți îi cunoaștem efectele: moartea. Niciun medic de pe suprafața pământului n-o să-ți spună altceva.

Și totuși, apar mereu sisteme noi de credințe care provoacă descoperirile științifice de bază. Vezi părinții care nu-și vaccinează copiii sau îi obligă să fie vegani în cea mai critică etapă a dezvoltării lor. Cel mai recent caz de acest gen e un copil belgian de șapte luni care a murit cu organele la jumătate din mărimea normală din cauză că părinții l-au hrănit cu lapte pe bază de plante.

Înainte să-mi pun în cap toți părinții anti-vaccin, voi clarifica: nu sunt de acord cu alegerea voastră, dar înțeleg că faceți această alegere pentru că vă doriți o viață lungă și sănătoasă pentru copilul vostru. Sunteți adepții unei anumite filosofii și eu sunt adeptul altei filosofii.

Dar autotrofismul nu e niciun fel de credință, pentru că nu există nici măcar studii care să-l susțină. Autotrofii știu că mâncarea și apa sunt esențiale pentru viața pe această planetă – dovezile sunt peste tot în jurul nostru – dar aleg să creadă că vor reuși, prin instrospecție profundă, să transceadă legile de bază ale naturii, că își pot transforma fiziologia astfel încât să se bazeze în întregime pe fotosinteză, doar pentru că cineva de pe internet le-a zis că se poate.

Multă vreme, o astfel de persoană a fost Jasmuheen.

Născută cu numele Ellen Greve, Jasmuheen e o fostă brokeriță australiană care a devenit scriitoare new age și promovează autotrofismul de la mijlocul anilor '90 prin cartea ei Lumina: sursa de hrană a noului mileniu. În cartea ei, Jasmuheen descrie un program de 21 de zile prin care îți poți pregăti corpul să supraviețuiască fără apă sau mâncare, reducând treptat consumul pe parcursul a trei săptămâni.

De la publicarea cărții, au murit cel puțin cinci persoane care au încercat să urmeze programul. Ultimul caz a fost în 2012, când o femeie elvețiană a murit de foame după ce a citit cartea. Una dintre cele mai oribile astfel de cazuri a fost moartea lui Lani Morris, în 1999, care a ținut programul de 21 de zile până la capăt, deși a suferit pe parcurs un infarct și a vomitat lichid negru zile în șir până și-a dat duhul.

Cu privire la moartea ei, Jasmuheen le-a spus jurnaliștilor, încrezătoare, că Morris „nu avea integritate și nici motivația necesară."

În același an, emisiunea australiană 60 Minutes a hotărât s-o supună pe Jasmuheen unui test și s-o monitorizeze timp de mai multe zile. (Când au ajuns la ea acasă, i-au găsit frigiderul plin de mâncare, dar ea a insistat că e mâncarea iubitului ei.) Producătorii au provocat-o să nu mănânce sau să bea o săptămână întreagă și au ținut-o sub supraveghere cu ajutorul camerelor și al unui paznic care să se asigure că nu trișează. Când Jasmuheen a început să dea semne de deshidratare după două zile, a pretins că e din cauza poluării aerului din jurul hotelului în care era cazată. „Șaptezeci de procente din nutrienții mei privin din aerul curat!", s-a plâns femeia.

Dar nu s-a descurcat mai bine nici după ce producătorii emisiunii au mutat-o într-un peisaj mai bucolic. După patru zile, Jasmuheen era trasă la față, cu ochii înfundați în orbite și pulsul dublu față de ziua începerii testului. Un doctor a diagnosticat-o cu deshidratare severă și a avertizat că e prea periculos să continue, pentru că și-ar putea distruge rinichii.

Evident, Jasmuheen a pretins apoi că filmările din emisiune au fost manipulate, dar n-a reușit să scoată nicio dovadă că vreo formă de viață animală sau umană poate supraviețui prin energie cosmică. A afirmat că trupul ei produce singur toți nutrienții de care are nevoie, lucru pe care nu-l pot face nici măcar plantele, care au rădăcini.

Jasmuheen nu e singura și nici prima care a promovat filosofia autotrofismului. Înaintea ei a mai fost gurul spiritual Wiley Brooks, care pretindea că nu mai mâncase de 19 ani. Până la urmă a fost deconspirat în 1983 de către câțiva jurnaliști care l-au prins cu o plăcintă de pui și un pachet de biscuiți în fața unui restaurant de fast food.

Atât pentru Brooks, cât și pentru Jasmuheen, filosofia nu e doar o formă de evanghelism, ci și o sursă de venit full-time. Brooks le cerea followerilor lui cinci sute de dolari pentru ședințele de antrenament, iar Jasmuheen a vândut cărți, casete și videoclipuri online și a organizat tabere la care participanții plăteau câte 1 500 de dolari.

Bineînțeles, deși nu se menționează chestia asta în articolul din The Sun, Akahi Salas și Camila Castillo făceau și ei bani din stilul de viață autotrof. La fel ca predecesorii săi, Salas vinde cărți și MP3-uri în care își antrenează discipolii să nu mănânce prin „Procesul de opt zile", pe care îl poți cumpăra cu doar cinci sute de dolari. După exemplul lui Jasmuheen, cei doi organizau tabere în jurul lumii, contra unei taxe de 1 700 de dolari. Deși susțin că au rezistat luni și chiar ani fără apă și mâncare, taberele organizate de ei implică doar un post de trei zile în care se consumă apă, precedat de câteva zile în care se consumă sucuri de fructe – un regim posibil nesănătos, dar nu neapărat letal.

Merită menționat că Jasmuheen susține că toți banii din seminarele noastre finanțează proiecte ale Ambasadei păcii, dar Ambasada Păcii nu pare să funcționeze decât ca editură pentru brandul lui Jasmuheen.

Toate acestea ridică întrebarea: De ce să ceri bani ca să înveți oamenii să nu mănânce? Dacă hrănirea cu prana ar funcționa, ar fi, într-adevăr, cea mai mare descoperire din evoluția umană. De ce nu lucrează Jasmuheen pentru Națiunile Unite ca să-i învețe tehnica ei pe oamenii săraci și înfometați din Sudan sau Yemen? De ce nu face parteneriat cu guvernele lumii ca să pună panouri solare în loc de culturi de grâu sau legume? Oare bietele familii care mor de foame în Somalia nu au motivația necesară, cum a zis Jasmuheen despre Lani Morris? De ce să moară de foame toți amărâții ăștia în timp ce bogătanii fără minte au privilegiul să cheltuie mii de dolari ca să învețe cum să trăiască doar cu lumină? Ce fel de consilier spiritual ești dacă nu te gândești la asta?

Autotrofismul e motivat de un egoism incredibil: ideea că un mic grup de persoane iluminate se pot ridica deasupra regnului animal, că autotrofii sunt mai buni decât natura din a cărei energie cosmică pretind că se hrănesc.

Oamenii care vor s-o creadă pe Jasmuheen și pe cei ca ea vor spune că sunt neinformat, că autotrofii care susțin că rezistă fără mâncare și apă luni de zile sunt dovada vie că practica funcționează.
Dacă are cineva dovezi pentru asta, abia aștept să le aud. Mă găsiți la bufet.