Am vorbit cu șoferul de Uber care a câștigat un proces împotriva abuzurilor făcute de companie

În doar cinci ani, Uber a schimbat felul în care ne deplasăm. Asta înseamnă mai mult decât faptul că-i scutește pe londonezii amețiți de lumina rece și crudă a autobuzului de noapte, în orele mici ale dimineții de duminică. Mii de companii și-au transferat capitalul financiar corporatist asupra Uber, pentru a le transporta angajații pe tot cuprinsul capitalei și chiar și NHS-ul se gândește să apeleze la Uber pentru a transfera pacienții care nu reprezintă urgențe la și de la spital.

Dar, deși afacerea e înfloritoare, compania a fost afectată de știri negative, de la campania #DeleteUber până la clipul în care CEO-ul Travis Kalanick a fost surprins certându-se cu un șofer pe tema tarifelor. Mai e și problema cu drepturile angajaților: unii șoferi susțin că ar trebui să fie tratați ca angajați ai Uber și să beneficieze de tot ce vine la pachet cu asta – acces la salariul minim de trai, concedii plătite și concedii pe caz de boală.

O purtătoare de cuvânt a companiei Uber a declarat pentru VICE că vasta majoritate a șoferilor spun că vor să fie propriii șefi, dar în octombrie anul trecut, doi șoferi Uber din Marea Britanie – Yaseen Aslam și James Farrar – au contestat chestia asta la un tribunal pe drept al muncii. Și au câștigat, ceea ce le garantează drepturi de bază la concedii pe caz de boală și de odihnă. Între timp, Uber a făcut apel.
L-am întrebat pe Yaseen, care a plecat între timp de la Uber, dac-ar trebui să nu mai folosim deloc Uber și cum e să fii la volan când tu te sui cu prietenii tăi beți în mașină.

VICE: Ai spus că mulți șoferi din sindicatul tău, Uniunea Șoferilor Privați la Comandă, au suferit de depresie și anxietate din cauza muncii. De ce?
Yaseen: Dacă ești un șofer care muncește 90 de ore pe săptămână, sau șapte zile din șapte câte 12 ore, nu mai ai parte de timpul ăla bun, petrecut cu familia, și ești mereu cu moralul la pământ, așa că, atunci când ajungi acasă, nu prea interacționezi cu familia. Nivelul de depresie e super ridicat. Are de a face cu domeniul și e din ce în ce mai rău, pentru că n-ai nicio siguranță și dacă ai familie presiunea asupra ta e mare. Dacă nu scot banii de ipotecă pe luna asta, ce să fac? Muncesc mai mult și mai mult. De-aia unii șoferi ajung să conducă obosiți.

Nu mai vorbești ca lumea, mintea nu-ți mai merge ca lumea, te izolezi, începi să tremuri la volan. Toate astea sunt semne de moral scăzut. Mulți șoferi sunt blocați în chestia asta. Dar e și-o chestie de mândrie – multora nu le place să vorbească despre asta.

Ce părere ai despre decizia că șoferii trebuie să dea un test de engleză?
Problema cu testul de engleză e că mulți șoferi vorbesc limba bine, dar poate nu sunt în stare să scrie la nivel de eseu. Ai oameni care fac meseria asta de 15 sau 20 de ani, care se descurcă prin oraș și conduc bine; brusc, îi lași fără serviciu.

O să rezolve problema temporar, pentru că TfL-ul o să se confrunte cu o scădere a numărului de licențe emise, dar în timp tot o să vezi din ce în ce mai mulți șoferi pe stradă. Uber-ul funcționează pe principiul că vor să inunde străzile cu cât mai mulți șoferi cu putință. Cât timp șoferii n-au drepturile cuvenite angajaților, Uber n-are nicio responsabilitate. Dacă ai mulți șoferi pe stradă, e bine pentru Uber, e bine pentru clienți, dar nu e bine pentru șofer. Ai parte de șoferi care muncesc din ce în ce mai multe ore. [Uber a declarat pentru VICE că primesc înscrieri de șoferi noi ca să facă față cererii.]

Oamenii se poartă diferit cu șoferii de Uber față de șoferii de mini-taxi?
Pe vremuri, luam oameni, îi lăsam la destinație, dacă o cursă costa 8 lire îți dădeau 10 și-ți spuneau mulțumesc. Acum a devenit o chestie culturală, în care clientul te controlează, din cauza rating-ului. Așa că trebuie să te porți frumos cu el.

Poate șoferul de Uber îți zâmbește și face conversație cu tine pentru că se teme c-o să-i dai rating prost. Când un șofer ajunge la 4,4, pragul de dezactivare, se simte obligat să ofere băuturi gratis și bomboane, ca să încerce să-și crească ratingul. Asta pune presiune asupra altor șoferi. Să zicem că un șofer ți-a dat bomboane și ți-a deschis ușa, dar următorul șofer n-a făcut asta – poate-i dai rating mai mic. Uber nu te obligă să faci asta, dar așa funcționează.

De ce-ar trece un șofer pe Uber?
Șoferii nu au alte alternative. Toți operatorii abuzează de șoferi de ani de zile, iar ăsta e fix motivul pentru care, atunci când a intrat Uber pe piața din Londra, șoferii s-au apucat de el cu ambele mâini, pentru că voiau să scape de dispeceri. Dar imediat ce Uber a pus stăpânire pe piață, au început să exploateze oamenii la alt nivel.

Când am început eu la Uber, prin 2014, făceam în medie o mie de lire, după toate cheltuielile, pentru circa 40 de ore, ceea ce era super bine. Nu ne așteptăm să fie și azi la fel, chiar dacă șoferii câștigă 500 de lire pentru același timp – e bine și-așa. Dar am văzut că prețurile au scăzut de trei ori. [Uber susține că tarifele de UberX au scăzut o singură dată, în august 2014.]

Ce pot să facă utilizatorii?
Noi nu le cerem oamenilor să boicoteze Uber-ul, pentru că asta ar înrăutăți situația, pentru că ar rămâne și mai mulți șoferi în stradă, fără să aibă ce să facă. Bacșișul pentru șoferi e un semn bun de apreciere. Mai ales în Londra, dacă poate lumea să lase bacșiș șoferilor, i-ar ajuta.

Dar, sincer, soluția e ca Uber să le garanteze șoferilor ăstora niște drepturi. Pur și simplu nu cred că prețurile vor mai crește la loc.

Traducere: Ioana Pelehatăi