​Ce spune violul Sansei Stark despre cultura noastră

Avertisment: Urmează potențiale spoilere!

Cultura noastră e bântuită de trecut. Publicul de azi e înnebunit după drame istorice precum Wolf Hall și fantezii ca The Musketeers, pline de detalii istorice, un proces la care istoricii se bucură să participe cu comentarii despre acuratețea arhitecturii sau stilul execuțiilor.

Spectatorii sunt interesați de veridicitatea faptelor din seriale cum e Urzeala Tronurilor. Cel mai recent episod a depășit încă o dată limitele istoriei, dar de data aceasta în moduri care au stârnit o dezbatere crâncenă. La sfârșitul episodului, un personaj admirat de fani pentru independență și caracterul puternic, Sansa Stark (jucată de Sophie Turner), a fost violată de noul ei soț, sadicul Ramsey Bolton (Iwan Rheon), sub ochii prietenului ei din copilărie, Theon. Violul marital al unui personaj atât de îndrăgit pare să fi fost prea mult pentru devotații unui serial și a unei serii de romane care își compune sensibilitatea din realitatea vremurilor din peisajul medieval.

Dar ce fel de vremuri sunt acestea? La urma urmei, vorbim de un serial cu dragoni, vrăjitoare și morți vii. Dincolo de fantasticul din peisaj, nici creatorul Urzelii Tronurilor, George R. R. Martin, nici producătorii și nici fanii n-ar trebui să se felicite pentru cunoștințele istorice în reprezentarea sexului medieval realist, pentru că o astfel de idee mătură sub covor complexitatea Evului Mediu european și a propriei noastre ere. Pe scurt, ideea de „realitate a vremurilor" ne minte în legătură cu trecutul și cu prezentul nostru.

Nu avem idee cât de dese erau violurile în Evul Mediu. Ce știm e că aproape una din cinci femei americane va fi violată în decursul vieții ei. Mai știm și că, în Anglia medievală, de exemplu, potrivit legii, violarea unei virgine era echivalentă cu pierderea unui membru – mână sau picior. Dar în Anglia medievală nu i-au putut pune mâna la loc lui Jaime Lannister și nici nu i s-a putut recupera virginitatea Sansei Stark.

Potrivit legilor englezești medievale, condamnările pentru viol și pentru mutilare erau identice: execuția sau exilul. Astăzi, pedepsele pentru viol sau mutilare nu sunt atât de dure.

Mai știm că oamenii medievali citeau cu plăcere literatură despre viol, pe care o consumăm și azi. Lucrarea din secolul XIV a lui Geoffrey Chaucer, Canterbury Tales, e plină de violență sexuală. Acțiunea din Povestea soției din Bath începe cu violul unei virgine: „A văzut o fecioară cum mergea în fața lui/ Și în ciuda voinței ei, prin forță,/ I-a luat fecioria." În Povestea doctorului, personajul principal se teme atât de tare că fiica lui, Virginia, va fi violată, încât o ucide ca să împiedice acest lucru: „Sunt două căi: moartea sau rușinea."

Uneori, literatura medievală face haz de victimele violului, așa cum se întâmplă în Povestea arendașului, unde doi studenți se răzbună pe un morar mândru căruia îi violează soția și fiica, iar lumea râde când spune povestea: „I-a futut și fata, și nevasta/ Ha ha, așa pățesc morarii cu nasul pe sus!" În Povestea lui Franklin, o soție, Dorigen, e amenințată cu violul când declară, în glumă, că e de acord să se culce cu un bărbat dacă acesta ridică pietrele care strică plaja. Bărbatul creează iluzia că pietrele au dispărut, iar Dorigen se simte obligată să consimtă să facă sex cu el, deși nu își dorește asta. Această dilemă complexă face publicul să dea vina pe Dorigen că s-a grăbit să facă promisiuni.

În 1382, parlamentul englez a scăzut pedeapsa pentru viol pentru că un prieten al puternicei case Lancaster era acuzat de această infracțiune. Deși politicile din Urzeala Tronurilor oglindesc îndeaproape realitatea vremurilor, istoria ne arată că avocații medievali au continuat să-i condamne pe violatori conform legii vechi, care era mult mai severă.

Uneori, și literatura medievală arată compasiune față de femeile violate și cele amenințate cu violul. Cuvântul viol în limba engleză vine din cuvântul latin raptus. Pentru oamenii medievali, o femeie violată e lipsită de putere în fața violatorului precum un șoricel în fața unui șoim. Viața și soarta îi sunt pecetluite fără să poată face nimic.

Pe scurt, oamenii medievali simțeau compasiune pentru victimele violului. De exemplu, povestea Lucreției – repovestită de Chaucer, Gower, Lydgate și alți poeți medievali – dă dovadă de sensibilitate față de violarea soțiilor, chiar și în perioada în care legea era mai puțin clară. În punctul culminant al poveștii, Lucreția se sinucide din cauza rușinii, dar în majoritatea versiunilor medievale a poveștii, soțul și ceilalți membri ai familiei nu o blamează, ci o susțin și o încurajează să trăiască.

Legile medievale aveau intenția să se asigure că o viitoare soție are vârsta necesară ca să știe ce face când se căsătorește. Dacă o femeie își dădea consimțământul să se căsătorească și să facă sex cu soțul ei, nimeni din Europa medievală în afară de Papă nu putea despărți cuplul.

Familia Paston din Anglia secolului XV s-au confruntat cu această realitate când una dintre fiicele lor, Margery, s-a căsătorit cu un bărbat cu care familia nu era de acord. Biserica le-a recunoscut ceremonia și Margery și soțul ei au consumat căsătoria, așa că familia a fost obligată s-o accepte. Lipsa oricărui dintre aceste elemente ar fi putut invalida căsătoria. Pe atunci, ca și acum, oamenii se căsătoreau dintr-o varietate de motive, dar atunci, ca și acum, se presupunea că această consumare a căsătoriei e consensuală.

Consimțământul era important în cultura medievală, cum e și în cultura modernă. Totuși, statisticile moderne despre viol ne obligă să recunoaștem că acest tip de agresiuni se întâmplă și azi cu o frecvență alarmantă. Dezbaterea pe tema dacă violul Sansei Stark ar fi trebuit arătat sau nu, ascunde și cum era cultura medievală și cât de medievală este în continuare cultura modernă. Așa cum a scris Sarah Mesle în recenzia din Los Angeles Review of Books, „Acest episod din Urzeala Tronurilor le face spectatorilor ceea ce lumea le face adesea femeilor: confundă prezența cu consimțământul." Realitatea sexuală din Urzeala Tronurilor e, de fapt, propria noastră realitate sexuală.

Traducere: Oana Maria Zaharia

Urmărește VICE pe Facebook.

Mai multe despre Urzeala Tronurilor:
Mai bine taci dracu' din gură și nu te lua de Urzeala Tronurilor Terminați dracu cu discuțiile despre Game of Thrones Portretele din poligoane ale personajelor Game of Thrones sunt mândria Westeros-ului