Demonii maramureşeni câştigă salam la Bruxel

FYI.

This story is over 5 years old.

Foto

Demonii maramureşeni câştigă salam la Bruxel

Doi fotografi români au participat la Art Truc Troc, cea mai mare expoziţie de artă contemporană din Belgia.

Doi fotografi români, Gabriel Saplonţai şi Lucian Hotoiu au participat săptămâna trecută la Art Truc Troc, cea mai mare expoziţie de artă contemporană din Belgia, cu un nişte poze pe cât de ciudate, pe atât de geniale, cu festivitatea Viflaimului de la Vişeu de Sus. Gabriel şi Lucian sunt doi ardeleni care s-au cunoscut prima dată la Bruxel. Deşi unul lucrează în domeniul IT şi celălalt îşi dă doctoratul în inginerie, s-au împrietenit prin hobby-ul lor comun, fotografia. Până nu demult s-au ocupat cu fotografia documentară şi portret, dar acum vor să abordeze subiecte mai conceptuale. După ce-și termină treaba în Belgia, vor să se întoarcă în România, pentru că aici le este mereu uşor să găsească inspiraţie şi subiecte.

Publicitate

Dacă aţi auzit de Viflaim doar în colinde, n-ar strica să aflaţi că este o sărbătoare precreştină care a fost adaptată la o variantă destul de bolnavă a scenei naşterii lui Iisus. Pe lângă rolurile clasice ale unei astfel de scene (Iosif, cei trei magi, Maria), maramureşenii adaugă Moartea, Diavolul şi diverşi demoni.

Expoziţia are un concept destul de simplu: la fiecare din cele peste 100 de opere expuse vizitatorii pun post-it-uri în care să le facă oferte de cumpărare. Partea penală este că ei au voie să ofere orice la troc pentru operă.

Despre Art Truc Troc şi Viflaim am vorbit cu Gabriel, dar el s-a consultat şi cu Lucian înainte să-mi răspundă la fiecare întrebare, deci practic e un interviu cu amândoi.

VICE: Cum v-a venit ideea cu proiectul cu Viflaimul?

Gabriel Saplonţai: Eram într-o seară la o bere belgiană - acolo ne vin nouă ideile - şi ii povesteam lui Lucian cât de cool îs costumele de Viflaim din Maramureş. Viflaimul nu este doar un refren la colinde, este o colecţie de costume. Unele au detalii impresionante făcute de artizanii din sat, altele sunt complet haotice, făcute de oameni care n-au nicio treabă cu dizainu'. Ne-a pocnit instant că ar merge o serie care să prezinte costumele şi detaliile lor.

Am văzut că multe-s dubioase. Care e rolul măciucilor şi a lingurei imense de lemn?

În Viflaim, ca teatru religios, probabil se vor a fi nişte arme pentru apărare sau atac. Dar îmi amintesc de când eram copil că în lingură trebuia să pun bani, iar cu măciuca puneam piedică copiilor.

Publicitate

Costumele par foarte grele. Le-ati probat si voi?

Nu, dar am aflat că au în jur de 20-30 kg, iar cei care le îmbrăcau păreau copleşiţi de greutatea lor într-un timp relativ scurt.

Mai ales tipul care umbla cu fier forjat. El pare un pic mai extremist decât ceilalţi. Care e povestea lui?

El era drac. Tradiţia spune că zgomotele făcute de talange alungau spiritele rele din preajma pruncului Iisus astfel încât crima pusă la cale de Irod sa nu se întample.

Ce întâmplări dubioase ați pățit prin Maramureş?

N-au fost, totul a mers aproape şnur, doar că n-am reuşit să fotografiem câte costume am fi vrut. Am bătut pe la unele porţi şi câte două zile fără succes, pentru că oamenii erau împrăştiaţi prin birturi.

Cum a fost expoziţia?

Am urmărit trei zile reacţiile privitorilor care păreau foarte fascinaţi de costumele din fotografii. Lumea lipea post-it-uri cu oferte/feedback lângă poze. Am strâns în jur de 200 post-it-uri cu oferte destul de interesante. Dintre cele mai valoroase sunt: o excursie de două persoane la New York + bilete de avion la business, weekend la ski în Elveţia, expoziţie în galerii din Barcelona şi Praga. Am primit și multe oferte simpatice: o sută de grame de salam, lecţii de harpă, haina din blană de leopard, babysitting, o persoană s-a oferit să ne trimită săptămânal câte o scrisoare timp de şase luni, iar o fetiţă de opt ani câte un tort, tot timp de jumătate de an.

Publicitate

Au prins fotografiile voastre mai bine ca celelalte exponate de acolo?

Nu chiar. Era foarte uşor să-ţi dai seama care erau plăcute în funcţie de numărul post-it-urilor lipite pe lângă lucrări şi erau vreo câteva cu foarte multe oferte. Să zicem că ale noastre erau undeva pe la mijloc.

Le-aţi explicat belgienilor tradiţia Viflaimului sau nu erau interesaţi şi de poveste?

În mare nu prea erau interesaţi, dar noi am ataşat şi o cărticică cu vreo câteva informaţii lângă fotografii, pe care o mai răsfoia lumea.

Până la urmă aţi acceptat vreuna dintre ofertele de pe post-ituri?

Încă nu, sunt multe tentante. Am făcut o selecţie şi am contactat persoanele ca să ne dea mai multe informaţii. Momentan oscilăm între oferte de expoziţii în galerii şi excursii (New York, Mexic, Coasta de Azur, Elveţia), dar cred că cel mai bine ar fi să alegem prima variantă.

Click pe poze pentru a afla un pic despre fiecare demon-hipster al Viflaimului.

Tipul ăsta e 90% oaie de la blănuri şi 10% hipster de la poşetă. Coarnele probabil le foloseşte ca să se echilibreze când patinează pe zăpadă. Pentru că e un fel de demon el trebuie să le pună piedici copiilor cu măciuca.

De la reclama de pe fundal probabil credeţi că tipul bagă sangria cu lingura aia imensă, dar el o foloseşte, de fapt, ca să ţină banii primiţi de la fani în ea. E clar peste cerşetorii care-şi primesc banii în pălării sau cutii de carton.

Omul-oaie ne arată şi cum îşi decorează casa. Aparent chiciurile cu pescari şi copii de porţelan sunt la modă şi între demonii Viflaimului, nu numai la pensionare aprige.

Aici avem o familie întreagă de demoni ai Viflaimului: tatăl, tatăl şi copilul. Se pare că nu prea sunt la modă femeile între demoni şi spirite. Dar, cu atâta blană de oaie, probabil că nici nu se mai simte sexul.

Ăsta e Dracul gol. Mă rog, dracul îmblănit. Un drac festiv şi forţos. Eu n-aş putea să car atâtea talange de metal oricât m-aş forţa. În mână pare să ţină o perie de WC făcută din beteală de brad luată din Dragonul Roşu.

Pentru că şi demonii serbează Crăciunul. Mi se pare că tatăl are un ghidon de Harley Davidson îmblănit pe faţă. Probabil e spiritul unui cioban păcătos care a intrat beat în faţa unei coloane de motociclişti.

Când e mic demonul, e mică şi lingura. Asta înseamnă că nu prea are nici loc să ţină banii. Totuşi ar putea să-i vâre sub barbă.

Ochii albaştrii îl fac p-ăsta micul mai mult înger decât demon, dar modul în care ţine lingura aia de parcă vrea să mă spintece cu ea îmi spune că e dat dracului.

De la ochii ăştia albaştrii pasaţi din tată în fiu îţi dai seama că Viflaimul era iniţial o sărbătoare păgână nordică. Vikingii de la Vişeu de Sus rămân testamentul viu pentru asta.

E un fel de himeră: o treime ninja, o treime jucător de hockey şi o treime legiune de pluşuri. Oricum mi se pare că tipul e un muzeu ambulant. Unele dintre jucăriile de pe el par vechi de ani de zile.

Totuşi tipul se menţine la modă. Probabil după ce a văzut ultimul film Muppets a decis că trebuie să adauge şi un Tickle Me Elmo la colecţie.