Asemenea lui Mihai Mihalcea, director CNDB, care face furori cu alter-egoul Farid Fairuz sau, mai din vechime, asemenea lui Sacha Baron Cohen, care a făcut din personajul Ali G. un mega hit, coregraful Florin Flueraş şi-a creat un personaj ipotetic absolut amuzant, cel puţin pe blog şi pe Facebook: Candidatul la Preşedinţie. Iar azi, în deosebita dată de vineri, 11.11.2011, Candidatul şi-a început cariera inaugurând o Catedrală a Mântuirii Neamului fictivă într-o bisericuţă modestă. O idee minunată!Pe pagina eventului, ca şi pe blog, erau enunţate nişte lucruri 100% juste. Scria că, în condiţiile în care concedierile se ţin lanţ, salariile au scăzut şi o grămadă de firme au închis şandramaua, mutându-se pe meleaguri mai calde, e jignitor să spargi în jur de 700 de milioane de euro pe o clădire opulentă şi luxoasă şi să te mai şi dai discipolul lui Iisus, un tip care, ştim cu toţii, a fost sărac toată viaţa, a ars-o mai mult pe străzi şi i-a învăţat pe oameni să uite de deşertăciune. Și alegerea bisericuței, construită de altfel luna trecută în apropierea şantierului viitoarei Catedrale – probabil ca să se roage și muncitorii – e cool.Înainte să analizez ce s-a întâmplat în fatidica zi de azi, m-am gândit să iau un exemplu și să nu mă-nchin la chip cioplit:Voiam să mă asigur că Ali G nu i-a scăpat nimănui (deși dacă asta s-a întâmplat, probabil că tăiai în fund de gaură de șarpe). Şi acum, să-l admirăm pe Candidatul la Preşedinţie:De aici și provocarea care a urmat. Domnul cu barbă lungă şi deasă – despre care nu m-am prins dacă era popă undercover, călugăr sau simplu credincios a cărui mamă a trăit o aventură focoasă cu o bidinea – i-a reproşat lui Flueraş că nu ştie să se roage, că nu ştie să îngenuncheze şi nu ştie să ţină o slujbă. Oh-la-la, greşeală majoră! Pe de altă parte, conform teoriei, orice troll prost atunci când este bine alimentat, se transformă într-un troll coerent.Evenimentul a durat un sfert de oră mai penibil şi chinuitor decât orele de religie la care mergeam la școală doar ca să fac prezența. Acum nu e ca și când dacă ești popă denumit prin puterea performance-ului capeți subit aptitudini retorice. Dar, pe mine m-apucă tot somnul din lume când văd un duel cu un orator și mai slab, iar restul participanților la protest, la fel de ofticați pe Biserica Ortodoxă, se bagă întru ajutorare cu tot trupul și sufletul. Ce noroc pe noi, poporul român, că am descoperit de curând solidaritatea.Recunosc că am apreciat simțul umorului (inconștient al) băbetului bisericesc, care a decretat că Flueraş ar trebui să-şi taie gâtul. Este o urare cât se poate de creştină şi de smerită, care l-a pus pe moşul cu barbă oarecum pe gânduri. Apoi i s-a mai explicat că pot, preot și norod, să devină oricând sectanţi, dacă biserica ortodoxă nu le convine. Se pare că tactica de advertising „du-te la concurenţă” e pe val.Acum, nu vreau să muiesc aiurea, dar dacă nivelul coaielor din mediul real s-ar fi ridicat la cel din mediul virtual, ar fi fost glorios. Aşa, deși mi-am dat cu palma peste cap revizionând filmulețele în timp ce scriu textul ăsta, mi-am dat seama că, de fapt, se suprapune metaforic excelent peste eterna problemă românească: lipsa unui candidat la președinție cu coaie. În loc să cad în dilema lui Caragiale (dar eu cu cine votez?) o să prefer să ajut. Data viitoare când mai bușește pe cineva râsul în timpul prestației, o să am un cuvânt de îmbărbătare și o sticluță cu vodcă în buzunarul hainei. Știu că ajută.
Publicitate