Unul din șapte oameni chiulește de la muncă din cauza mahmurelii

Soarele răsare, păsărelele ciripesc, gunoierii trec să ia gunoiul și să te trezească cu niste bușituri de tomberoane, oamenii țipă si astfel începe o nouă zi. „O nouă zi prin care mă voi târâ mahmur / O umbră fără vlagă, un suflet abiotic / Mişcându-se alene pe drumul asimptotic / Ce mă separă veşnic de oamenii din jur."

Dar, cine știe, poate aș fi putut evita asta de la bun început pentru că:

Bineînțeles că afirmația asta este departe de adevăr. Dar cine sunt eu să denigrez oamenii de la AB InBev, care chiar au făcut o cercetare pe tema asta și chiar au întrebat oamenii despre obiceiurile lor de băut. Însă, pur și simplu nu e adevărată. Numărul e mult mai mare de atât. Nu am niciun dubiu în privința asta. Am întâlnit oameni, cunosc oameni și eu fac parte din oameni. Numărul e mult mai mare decât cel din sondaj.

Ok, hai să facem niste calcule: la momentul actual, Anglia are o populație de 65 de milioane de oameni (cu o marjă de eroare de vreo 190 de mii) dintre care aș scădea, să zicem cam jumătate, oameni care nu beau deloc sau nu abuzează, sau își iau jobul prea în serios. Deci cam jumătate din populație este extrem de plictisitoare sau urăște distracția, așa că-i scoatem din ecuație.

Bun, apoi să presupunem că „populația consumatoare de alcool a Marii Britanie și Irlandei" însumează în jur de 32 de milioane de oameni, conform calculelor de mai sus. Din ăștia, să zicem că 30% consumă alcool în mod responsabil și au tăria de caracter să se oprească la timp. Nu li s-a făcut niciodată rău în autobuzul de noapte și nu se trezesc confuzi a doua zi, doar că să realizeze că au cheltuit mai mult decât era cazul la Dristor Doner Kebap.

Deci rămâne un procent de 30% ce reprezintă persoanele care ajung la muncă rupți în freză, de parcă i-au călcat autobuzul, transpiră excesiv și își dau duhul în fața calculatorului, dar susțin că sunt ok și că își revin după o cafea în timp ce se prefac că verifică emailuri. Ăștia sunt „Pacienții Zero" de la orice birou. Ei răcesc mereu primii și dau boala tuturor colegilor, pentru că au un fetiș bizar de a bate recordul mondial de mers la muncă fără să-și ia vreun liber. Deci ăștia sunt oamenii care vin la birou chiar dacă sunt mahmuri. Ei sunt ăia care miros a cârciumă deoarece transpiră tot alcoolul consumat, cei care încearcă să pară normali, dar arată la fel de varză ca o carte uzată: deși nu-i lipsesc paginile sau coperta, e într-o stare atât de avariată încât lipiciul cotorului s-a uscat și nu știi sigur de ce bibliotecara n-o scoate de la raft.

O să luăm la puricat situația.

Am uitat să extrag copiii din ecuație. Să presupunem că am făcut asta prin metode complexe de calcul, deoarece copiii nu au voie să consume alcool și oricum nu-i interesează. Mai sunt câțiva copii care beau alcool și fumează, gen ăia care îți cer un leu când treci pe lângă ei și dacă nu le dai bani, măcar de-o țigară să te facă. Poate aici a dispărut magia copilăriei. Momentul în care am băut o bere la pet în trei oameni și apoi am vomat peste ghivecele mamei, poate ăla a fost momentul în care magia s-a evaporat. Poate ar fi durat mai mult copilăria dacă nu realizam că putem să fermentăm drojdia și apoi să o distilăm și astfel să creem băuturi alcoolice și spirtoase. Poate dacă nu am fi descoperit alcoolul, ne-am fi păstrat inocența.

Cred că am deviat destul de mult de la subiect.

În fine, ideea e că, dacă stau un pic și mă gândesc, adică dacă chiar depun un efort să mă concentrez, estimarea asta de unul din șapte oameni, în ciuda scepticismului inițial, s-ar putea să fie corectă. Da, se știe, mahmurelile sunt nasoale. Dar, chiar e atât de grav încât să-ți iei o zi liberă de la muncă? Răspunsul corect e: „nu spre rareori". În plus, e o satisfacție majoră să fii plătit ca să stai mahmur la muncă. E ca un avantaj pe care nu ți-l zice nimeni de la HR. Corpul tău e în sevraj, mintea ta e în comă, iar ochii tăi sunt mai roșii decât rujul colegei grase. Dar cine e plătit să se cace de vreo câteva ori și să mănânce fasole cu afumătură la prânz? O da, eu! Într-un fel, mintea mea vede asta ca pe un succes.

Aș spune că morala poveștii e următoarea: Dacă ai de gând să lipsești de la serviciu, mai bine o faci pentru un motiv mai întemeiat decât „să stai singur pe canapea și să mănânci pizza între reprize de somn și Tânăr și neliniștit în HD. Fă asta când te-ai îndrăgostit și vrei să petreci o zi întreagă cu ea în pat. Fă asta pentru că ți-ai luat un cățeluș și vrei să te joci toată ziua cu el, sau pentru că e prima zi de primăvară și e soare afară. Morala poveștii e să-ți folosești cartea asta când poți să profiți la maximum de libertatea de a face orice, fără să resimți cătușele clasei muncitoare. Morala acestei povești e:

Doamne, jur că nu mai beau niciodată dacă trec de ziua asta!

@joelgolby

Traducere: Diana Pintilie

Urmărește VICE pe Facebook:

Citește mai multe despre alcool:
Ești alcoolic dacă bei în fiecare zi?
De ce te simți niţel beat când prietenii din jurul tău sunt mangă
Să fumezi alcool nu e atât de cool precum pare