Fiecare generație are impresia că cea care vine din urmă e formată din bebeluși adulți, cu mâinile moi și atenția șchioapă. Copiii care munceau din greu în anii 1700 ar face mișto de noi. Înainte de chestia asta cu opt ore de muncă pe zi, care a fost introdusă în legea din Marea Britanie prin 1880, doar copiii între nouă și 13 ani lucrau mai puțin de 12 ore pe zi.În timp ce se zbat să iasă din gaura recesiunii, oamenii ajung să lucreze în schimburi de opt ore pentru care nu sunt pregătiți. Iar când ești groaznic la jobul tău, ajungi să fii condediat. Am strâns câteva povești de la persoane care au fost date afară și-am aflat că, dacă vrei să-ți păstrezi jobul, e bine să dormi noaptea și să nu arunci cu produse în clienți.
Publicitate
Nume: Howard Ryan
Vârstă: 27
Jobul: grefier la Ministerul Justiției
Locul: Londra
Citește și: Șomer iși fericiți: Oamenii care au renunțat la job ca să trăiască dinajutoare de șomaj
Nume: Sam Walker-Smart
Vârsta: 28
Jobul: Muncitor
Locul: Cornwall
Publicitate
Am reacționat la modul: „La naiba!", după care m-am dus la tipul ăsta, care, evident, avea impresia că-s vai de capul meu. I-am zis că eu credeam c-o să mut dintr-o parte într-alta niște cutii de carton și că știm amândoi că nu-i o afacere cinstită asta. Așa că m-a lăsat să plec. Dar nu mi-a acordat primul ajutor, așa că m-am târât până la autobuz, iar sângele-mi picura pe podea. M-am trezit la ora nouă dimineața, de ziua mea, că mănânc un burger în mijlocul străzii.Citește și: Învățătorul ăsta a fost concediat, pentru că se uita la filme porno la școală
Nume: Aaron Evans
Vârsta: 28
Jobul: Barman
Locul: Kent
Publicitate
Nume: Sean Sunders
Vârsta: 24
Jobul: Asistent vânzări și relații cu clienți
Locul: Preston
Aveam 16 ani, eram la unul din primele mele joburi, într-un supermarket. Era prin apropierea Crăciunului. În afara faptului că ne-au pus un video motivațional, nu ne-au spus cum să folosim casele de marcat. Dar nu-s idiot, a șa că mi-am imaginat cum ar trebui să meargă treaba: scanezi, iei banii de la client, apeși butonul. Părea destul de logic. Numai că unele produse, ca lămâile verzi sau altele, au un cod și nu-s pe casa de marcat. Așa că trebuie să-l memorezi. Dacă intri în bucluc, apeși butonul de panică de sub casa de marcat, ca să chemi supervizorul.În a doua mea zi de muncă, un client a vrut să cumpere un curcan congelat, numai că produsul n-avea cod de bare. Nu-l puteam scana sau să bag codul, așa că i-am spus omului: „Îmi pare rău, domnule, dar nu pot scana curcanul. Puteți să vă duceți și să luați altul?". Iar tipul a început să țipe că el vrea neapărat curcanul ăla. Încercam să-i explic că am nevoie de altul ca să scanez, în timp ce-am apăsat butonul de panică. Speram să apară mai repede supervizorul și să rezolva problema. Clientul a devenit tot mai iritat.
Urla și mă-njura: „Probabil că ești un idiot, cum să nu știi să scanezi curcanul? Dă-l încoa!". Așa că l-am pocnit. Am aruncat curcanul în el. Tipul a fost șocat și n-a mai comentat absolut nimic. Enervant a fost că supervizorul meu a prins exact momentul în care am aruncat curcanul. Mă rog, nu i l-am aruncat omului în față, că nu-s un monstru. A fost mai degrabă o pasă la piept, ca-n baschet. După ce-a rezolvat cu clientul, supervizorul m-a chemat în biroul lui. Mi-a zis: „Ei bine, trebuie să te dau afară. Ai aruncat un curcan într-un client!". Mi s-a părut corect, n-am ce zice.Citește și: Greșelile pe care le fac românii când vor să se angajeze
Publicitate
Nume: Anton Lisigurski
Vârsta: 23
Jobul: barman
Locul: Londra
Cum s-o arzi în vacanţă, la birou
Cum să flirtezi la muncă fără să fii penibil
De ce o să fie oribil primul tău loc de muncă în corporație din România