Cum a ajuns o boală extremă a penisului să-mi afecteze relația și viața sexuală

Multe penisuri sunt curbate în sus, în jos sau într-o parte. De obicei, curbura e rezultatul unei variații naturale și e total inconsecventă. Dar cel puțin zece la sută dintre persoanele cu penis vor dezvolta la un moment dat în viața lor boala Peyronie.

Boala Peyronie este o afecțiune a țesutului conjunctiv care implică acumularea unor plăci fibroase în țesutul moale al penisului. Acest țesut fibros nu se întinde bine în timpul erecției și îi creează penisului o curbură dramatică. Uneori, când țesutul se formează în benzi circulare, poate cauza indentații în formă de clepsidră sau reduce mărimea erecției. Acest țesut e palpabil și se simte ca niște noduli tari.

Deși majoritatea experților suspectează că boala Peyronie e declanșată de o traumă fizică – fie o lovitură în penis, fie sexul brutal sau masturbarea – nimeni nu știe sigur de ce doar unele persoane o dezvoltă. În orice caz, fie că se instalează brusc sau treptat, Peyronie avansează întotdeauna printr-o etapă acută de un an sau doi în care se dezvoltă țesutul fibros sau se schimbă curbura penisului. De obicei, e însoțită de dureri și inflamații. Apoi se stabilizează într-o boală nedureroasă, dar netratabilă.

După ce ajunge în această etapă, se întâmplă rar ca Peyronie să cauzeze probleme în viețile sexuale ale oamenilor. Totuși, persoanele care rămân cu o curbură mai puternică sau cu indentații și partenerii sau partenerele lor vor întâmpina dificultăți în cazul penetrării vaginale sau anale, din cauza unghiului ciudat al erecției. Din cauza temerilor că boala va evolua sau că lumea va reacționa nasol la vederea penisului lor, persoanele care suferă de Peyronie pot intra în depresie. Multe dintre ele pot deveni foarte anxioase și renunță cu totul la sex.

Deși Peyronie nu poate fi vindecată total, dacă o tratezi din timp, de obicei cu injecții de substanțe care împiedică formarea nodulilor sau îi dizolvă parțial sau prin terapie de tracțiune peniană, poți stopa evoluția unor curburi sau indentații severe. Unele clinici și site-uri oferă potențiale tratamente, inclusiv suplimente naturale precum vitamina E și terapii cu unde de șoc. Dar eficacitatea acestor tratamente nu a fost încă dovedită, deși s-au făcut niște studii destul de promițătoare despre terapia prin unde de șoc.

Totuși, pentru că nu se prea știu multe despre boala Peyronie și mulți dintre bărbații afectați se rușinează să vorbească cu doctorul despre asta, mult prea puțini dintre ei primesc tratament la timp. În ultimii ani, au apărut mai multe organizații care se ocupă de această problemă. Din păcate, multe dintre aceste organizații educative par mai interesate să promoveze tratamente dubioase sau nedovedite. Doar câteva dintre ele distribuie experiențele reale ale persoanelor care suferă de boala Peyronie.

Ca să creștem awareness-ul pe această temă, VICE a vorbit cu Don Cummings, unul dintre puținii bărbați care a adresat public această problemă, alături de partenerul lui, Adam.

Don Cummings: Acum 11 ani, am început să am erecții dureroase noaptea. Dar am fost optimist și mi-am zis că probabil se întâmplă ceva ciudat care îmi mărește erecția, că e posibil să am erecții foarte puternice. Într-o dimineață, am observat că penisul meu erect făcuse o curbură de douăzeci de grade spre dreapta. Tot nu m-am îngrijorat. Pe măsură ce au trecut săptămânile, penisul meu s-a curbat din ce în ce mai tare.

În urmă cu câțiva ani, făcusem sex cu un bărbat care avea penisul foarte curbat, așa că am căutat pe net informații despre asta, la momentul respectiv, și am aflat de boala Peyronie. Când am văzut că penisul mi se curba din ce în ce mai tare, m-am gândit că e posibil să fie Peyronie.

Adam: Eram deja împreună de câțiva ani când a dezvoltat boala. Eu nu auzisem niciodată de ea, dar Don nu se rușinează deloc să vorbească despre astfel de lucruri, așa că m-a informat despre ce se petrecea cu penisul lui. Am căutat și eu informații pe net și am fost de acord că ar trebui să meargă la doctor.

Imediat ce am început să citesc despre Peyronie, mi-am făcut griji cu privire la viața noastră sexuală. Aveam o viață sexuală activă și foarte împlinită de ani de zile. Era o parte importantă a relației noastre. Am încercat să îl susțin și i-am zis că, și dacă penetrarea va deveni dificilă din cauza asta, o să putem face alte lucruri pe plan sexual. Dar oricum, am devenit amândoi îngrijorați.

Don: Eu unul nu mi-am făcut deloc griji pentru asta inițial, pentru că noua curbură nu mă împiedica să-l penetrez pe Adam (de obicei, eu sunt partenerul activ în viața noastră sexuală). Dar curbura era dureroasă și, cu cât o foloseam mai mult în timpul sexului, cu atât mă durea mai tare. Am realizat rapid că probabil n-o să mă mai pot bucura de sexul penetrativ, dar am mers înainte.

Adam: Nu ne ascundem lucruri unul de altul, așa că am discutat despre sentimentele noastre. Don nu voia să încetăm sexul cu penetrare pentru că se temea că nu voi fi satisfăcut sexual. Am încercat să-l încurajez, dar, înăuntrul meu, și eu mă temeam că viața noastră sexuală o să se ducă de râpă. În mod ironic, fix înainte să se manifeste boala, făceam sex mai mișto decât niciodată cu Don.

Don: E adevărat.

Adam: Tocmai de asta ne-a fost așa de greu să acceptăm situația.

Don: La șase săptămâni de când am observat primele simptome, am mers la doctor, iar acesta mi-a confirmat că e vorba de boala Peyronie. Totuși, m-a asigurat că am o formă blândă spre medie a bolii. Mi-a dat un tratament de Verapamil amestecat cu soluție salină, pe care mi l-am injectat în penis (după anestezierea cu lidocaină în prealabil) odată la două săptămâni. Trebuie să aștepți două săptămâni între injecții pentru că acestea îți învinețesc penisul destul de tare. Scopul lor e să dizolve plăcile fibroase, ca să mi se îndrepte penisul la loc. Nu pot spune că injecțiile erau oribile. Puteam merge acasă de la clinică cu autobuzul după ce le făceam. Iar după tratament, simptomele s-au ameliorat.

Dar eram în continuare în faza acută, în care boala evolua. Apoi, lucrurile s-au înrăutățit. Penisul a început să schimbe curbura spre stânga și să se micșoreze. După care am început să am erecție doar în două treimi din penis, iar capul rămânea moale. Nu puteam să-l folosesc pentru sex.

În momentul respectiv, a trebuit să renunțăm la penetrarea anală. Făceam doar sex oral și handjob-uri. Dar penisul meu arăta diform. Mă durea și eram speriat. În scurt timp, singura formă de sex pe care mi-am permis să o fac era să mă masturbez lângă Adam, în timp ce mă mângâia. 

Adam: Asta a durat cam patru sau cinci luni.

Don: Apoi am început un alt tratament. În timpul acestui tratament, penisul a început să mi se curbeze foarte tare spre buric. Asta a fost cea mai grea perioadă pentru noi.

Adam: Don suferea mult, atât fizic, cât și emoțional, așa că am pus pe primul loc nevoile lui, înaintea nevoilor mele. Îmi oferea cu generozitate sex oral, dar clar a fost una dintre cele mai nasoale perioade din viața noastră sexuală, pentru că eram amândoi foarte traumatizați și stresați. Eram foarte îngrijorat că n-o să mai facem niciodată sex ca lumea.

În primii noștri ani de relație, relația nu era exclusivă. Dar pe măsură ce ne-am maturizat și ne-a scăzut libidoul, am hotărât să fim monogami. În perioada nasoală, Don mi-a propus să deschidem din nou relația. Dar n-am vrut să încep să caut parteneri noi. Am încercat să accept rațional că, deși nu mai avem o viață sexuală atât de grozavă, măcar avem o relație foarte mișto unul cu altul. În plus, tocmai începusem o carieră nouă, așa că aveam cu ce să-mi ocup timpul. 

Don: Nu sunt o persoană autodistructivă, dar am avut momente când am stat în bucătărie cu un cuțit în mână și m-am gândit să-mi tai penisul. Ce dracu' să mai fac cu el? E penibil. Eram deprimat. Am început să consum mai mult alcool, deși nu ai voie să bei alcool în timpul tratamentelor. Am crezut că așa o să fie toată viața.

Cum am ieșit din perioada aia? În primul rând, m-am lăsat de băut. Asta m-a ajutat enorm. Apoi, am încercat să nu mă mai gândesc obsesiv la boală, ca să nu-mi acapareze toată viața. După care, a doua rundă de tratament a început să-mi amelioreze simptomele.

Adam: Don și-a luat tratamentul super în serios. A făcut tot ce i-a recomandat doctorul.

Don: Da, doctorul mi-a zis să folosesc un dispozitiv de tracțiune pentru penis până la șase ore pe zi. Mi-a zis să-l port toată ziua, dar îmi cădea dacă mergeam cu el. Așa că m-am obișnuit să petrec dimineața câteva ore cu el în pat și să citesc New Yorker. Iar seara îl purtam când mă uitam la televizor.

Adam: Pentru Don recuperarea a devenit un job în sine. Și chiar a reușit să ajungă într-un punct în care simptomele au devenit suportabile și le putea gestiona.

Don: A durat douăzeci de luni de la apariția simptomelor, dar da, până la urmă, penisul meu s-a întors la normal, ca înainte. A rămas doar cu o curbură mică. Dar văzusem destui tipi cu curburi mai mari de atât și tot puteau face sex ok. Al meu era așa, ca o banană. Și încă mai simțeam o mică bandă de țesut care mă strângea la mijloc. Dar am început să pot face din nou sex prin penetrare – deși aveam nevoie de Viagra ca să am erecție. Încă mai am nevoie de pastile pentru asta. În orice caz, după ce am putut face din nou sex cu penetrare, am devenit mai optimist.

Adam: Dar cine știe dacă nu cumva o să devenim dependenți de Viagra la un moment dat. Iar Don are reacții puternice la Viagra.

Don: Da, pastilele astea îți afectează tensiunea și stomacul. Viagra nu-mi afectează stomacul așa de tare ca Cialis, dar uneori îmi dă dureri de cap sau amețeli.

Adam: Când a început să ia pastile în mod regulat ca să putem face sex anal, i-am zis că nu vreau să se simtă nasol și că probabil ar trebui să renunțe la pastile. Dar el a vrut să încerce. Așa că am experimentat cu mai multe dozaje.

Don: Am descoperit că e foarte important să mănânc ceva înainte să iau Viagra. Din păcate, asta înseamnă că trebuie să planificăm sexul și nu mai putem fi la fel de spontani ca înainte, dar asta e. Mulți tipi trebuie să planifice sexul pe măsură ce îmbătrânesc.

Am rămas și cu o frică patologică să nu-mi lezez cumva penisul. Așa că mi se întâmplă des să pierd erecția. În schimb, am dezvoltat niște obiceiuri de cuplu foarte mișto în perioada asta. Ne-am învățat să mergem la plimbare în parc în fiecare duminică, să ne relaxăm. Iar sexul e mereu mai bun după o plimbare. 

Adam: Da, clar. Am început și să fumăm iarbă înainte de sex, pentru că...

Don: (râde) Ne relaxează.

Adam: Acum facem sex cam o dată pe săptămână. Dar eu zic că e bine.

Don: Deja suntem foarte atașați de duminicile noastre sexy.

Adam: Din cauza curburii penisului lui Don, putem face sex anal doar în două poziții fără să mă doară. Și la sexul oral trebuie să avem grijă la poziții.

Don: Chiar și înainte de asta, singurele poziții pe care le adoptam în mod regulat erau doggystyle, cu mine la spatele lui Adam, Adam pe spate cu picioarele în sus și Adam deasupra. Din păcate, a trebuit să renunțăm total la poziția în care Adam stă deasupra, și din motive de confort, și pentru că mă tem atunci când nu am control asupra penetrării. Când partenerul stă deasupra, el deține controlul și, din poziția asta, se întâmplă des accidente sexuale. Acum trebuie să facem mai multe manevre ca să nimerim unghiurile potrivite în pozițiile care ne-au rămas. Am experimentat timp de doi ani și jumătate.

Adam: Dar am reușit să facem din nou aproape tot ce făceam înainte.

Don: Acum vreo doi ani, am auzit că se testa un medicament nou numit Xiaflex care dizolvă colagenul din țesutul fibros. La început, n-am vrut să-l încerc, pentru că mă săturasem de tratamente. Dar după ce am scris despre experiența mea cu Peyronie, un tip mi-a dat mesaj și mi-a zis să încerc medicamentul, pentru că pe el îl ajutase mult.

Adam: Când Don mi-a zis de noul tratament, i-am spus să nu-l încerce pentru mine, pentru că eu sunt mulțumit. Să-l ia doar dacă vrea el neapărat. 

Don: Dar îmi amintesc totuși că te-ai bucurat.

Adam: Desigur!

Don: Așa că l-am încercat. A fost nasol, pentru că penisul mi se umfla rău după injecții. Dar după patru injecții, nu mai aveam banda constrictoare de la mijlocul penisului, iar penisul mi-a revenit la lungimea inițială, adică a crescut cu un centimetru. Încă folosesc și dispozitivul de tracțiune, pe care îl port o oră sau două pe zi. Dar deja nu cred că mai am nevoie de el.

Adam: După ce a dispărut banda constrictoare, s-a văzut că Don era mai sigur pe el în timpul sexului și mai satisfăcut după. Evident, și pentru mine a crescut nivelul de satisfacție.

Don: Boala Peyronie îți lezează penisul pentru totdeauna și unele probleme nu dispar nici cu tratament. Deci probabil că nu voi mai avea niciodată penisul ca înainte. Dar nu mă deranjează.

Din păcate, tot nu putem face sex cu Adam deasupra, pentru că îmi e prea teamă.

Adam: Și aș minți dacă aș spune că nu mi-e dor de asta. Dar, la urma urmei, e doar unul dintre lucrurile pe care le putem face. Iar sexul înseamnă să găsești lucruri care funcționează pentru ambii parteneri.