10 melodii din România care au distrus cel puțin o generație

Dacă te gândeșți la cultură de stradă a anilor 2000, există câteva lucruri care-ți vin în minte instant: pantaloni evazați, freze și sprâncene dubioase, petreceri de apartament sau prin cârciumi obscure și muzică. Muzica asta era într-un continuu experiment, fiecare copia ce prindea de-afară, și când vine vorba de acces se dădea pe TV pe primul post dedicat sau se vindea la colț de stradă pe casetă. Din fericire, era vremea în care intraseră în România și niște copii de walkman ca să asculți pe stradă.

Eu n-am prins mare lucru din valul ăsta căruia o să-i spun „tranziția netrăită”. Sigur, am prins glumele pe seama trupelor de-atunci și, din când în când, câte un eveniment ironico-nostalgic sau vreun articol din aceeași sferă. Cu melodiile astea vorbesc pentru generația care pe atunci abia scotea capul în lume, generația cu cheia la gât, milenialii care s-au dat pe viață bună – sau poți să pui aici orice altă caracterizare.

Ia lista asta ca un top 10 melodii care mie mi-au rămas în minte sau peste care am dat pe la prieteni, rude ori petreceri chestionabile. Desigur că nu lipsește o manea și o manea-pop, că astea erau vremurilor. M-am întins un pic și spre perioada asta mai actuală, dar doar pentru că am simțit un potențial în creație. O să vezi.

Primii oameni care au zis că e prea mainstream să stai pe scaun în timpul zborului sunt români. Sau cel puțin asta te face să crezi clipul piesei. Pentru vremea în care românul abia știa ce-i ăla avion și biletele low-cost pentru Spania și Italia nu existau, e remarcabil că au făcut un pic de educație poporului. Altfel, te rog, oprește-te puțin peste versuri. Nu-s deosebite? Nu-s ceva ce numai din peniță de artist iese? Piesa asta a rupt (încă rupe?) și noi, ca români, am scos un pic capul în lume.

Vedem aici, la o privire de-o deosebită atenție, o intrare și-o virare spre engleză. Genius, poți spune acum, a fost o trupă care a văzut viitorul. Nu pot decât să îmi imaginez ce succes avea melodia asta vara, pe plajă, la Costinești cât încercai s-o vrăjești cu „hey, amigo”. Ce-am prins eu cu macho man era porecla unui coleg de generală, mai bătăuș el, așa, mai pe harfe. Foarte probabil, undeva în România exista un copil născut și numit „maciomen”. Aș băga melodia asta și în lista cu „melodii românești care te învață să agăți”.

Creatorul în vers și rimă a introdus aici, pe șestache, moda care avea să trăiască mii de ani: mare, soare. S-au creat și s-au uitat zeci, ba chiar sute, de melodii care au mers pe rima asta. Hitul a fost timp de multă vreme imnul recunoscut al tuturor fetițelor care peste noapte au devenit obraznice. Sau au devenit obraznice doar pentru statul la mare. Deși versurile sunt super cringe, parcă au ceva ce, la momentul oportun, te convingea că e OK să vrei la mare. Și „papa”, ce alint splendid, un boșorog șontâc care nu înțelege tineretul. Milenialilor, cred că ăsta a fost strigătul de luptă. Primul strigăt de luptă!

Delia e chiar de treabă în prezent. Stă pe Insta, pune poze din vacanță, are melodii ironice, are prestanță, s-a maturizat foarte frumos. Dar Delia cea tânără de-acum aproape două decenii era cu totul altfel. L-a părăsit pe tipul ăla blond cu cercel în ureche al cărui nume nu cred că l-a știut cineva vreodată și el a plâns pe vers.

„Vino la mine” a atins inimi – până la lacrimi – și a alimentat drame de adolescenți așa cum n-a mai făcut-o nimeni. Ea cânta despre cum vrea ca el să vină înapoi, el îi zice că niciodată n-o să iubească o altă fată, amândoi vor același lucru. Viața e însă grea, așa că hai să transformăm versurile astea în povestea unei generații întregi. Virginitatea e cruntă.

Sincer, trebuie să vezi clipul piesei. E fenomenal. E un fel de Hollywood de săraci combinat cu Bollywood est-european. Regizorul care a gândit așa ceva trebuie găsit pe stradă și mâna să-i fie strânsă de fiecare dată. Prea bun! Altfel, în mod cert, melodia celor de la HI-Q nu lipsea de la nicio petrecere – de tineri sau de bătrâni care nu acceptau vârsta. Ce e amuzant aici e că o puteai cânta la șprițuri de-alea lungi, că puteai să fii penibil fără să te filmeze nimeni. E de apreciat, totuși, că se cânta despre gașca ta, care era cea mai nebună și petrecăreață dintre toate găștile. Anturaju’ strică.

Înainte ca Liviu Vârciu să dea cu bormașina, în chiloți, la început de primăvară, era în trupa L.A. și cânta manele-pop despre dragoste, ochi și fete perverse. Dacă nu îți plăceau manelele până la melodia asta, după ea sigur au început să îți placă. Dacă a început să îți placă și să îți dai părul cu gel și să porți cămașa cu primii doi nasturi descheiați, atunci fii sigur că Liviu Vârciu și-a făcut treaba bine. Și e ceva de apreciat: versuri mari, strofe lungi, cineva s-a chinuit acolo, n-a fușărit treaba.

OK, să recapitulăm puțin: după „Ochii tăi” au început să îți placă manelele și ai vrut ceva mai hardcore. Poate inițial ai ascultat-o în mod ironic, dar, după câteva audiții, artistul-dumnezeu Romeo Fantastik te-a captivat cu „sex fantastic”, „motoare verticale” sau „sex frontal”. De multe ori m-am gândit că poate nu-l prețuim suficient. Sigur, mulți zic că e prima melodie sau prima manea porno. Irelevant, contează că omul a pus filmul porno de VHS pe versuri și nu i-a fost jenă să-și plimbe creația prin lume. De la copii de șapte-opt ani până la adulți, publicul a fost de acord că e hit. A fost urmată de mai puțin cunoscutul hit „Pe la spate”.

Cred că ți-ai dat seama până acum că muzica anilor ’90-2000 mustea de sex. Unii, ca Voltaj, o mai dădeau voalat, alții îți băgau metafora-n față până rețineai despre ce e vorba. „Albinuța” lui 2000 e fuckboy-ul lui 2018. Dacă te știi cu obiceiuri poligame, află de la Voltaj că e în regulă să vrei să polenizezi chestii prin jur. Singură condiție ar fi să ai grijă de mușcata ta, totuși. Nu, serios, ai grijă, că nu știi cum o strici.

Știi deja că ne place Fizz, formula cu haine de blană de Body&Soul. Ei bine, când trupa asta era pe val, producea astfel de șlagăre despre cum nu poți să stai și tu cu băieții la o bere și-o țigară că te trezești în poală cu femei. Ce femei nebune! Pe ritmuri latino, melodia asta te-a făcut să îți dai seama că te scalzi într-o mare de femei. La stânga femei, la dreapta femei – asta cânta non-stop în capul libidinoșilor. Peste mulți dintre ei nici n-ai zice c-au trecut 10-20 de ani și se poartă fix la fel. Ce bine că-s femei peste tot, dar mai ales frumoase.

Bine, piesa asta e proaspătă rău, dar a îndoit niște inimi acum zece ani. A fost, așa, ultima tură de hituri de-o vară înainte să înțelegem ce-i cu UE și cu muzica ceva mai buna. Dacă citești strofa de mai sus pe ritm de manele, nici nu faci diferența. „Dacă dragostea dispare” e din perioada aia îndepărtată când Connect-R se reinventa, iar Velea avea mai puține tatuaje și nu se chinuia cu freze dubioase. Amândoi îți bagă aici un șlagăr de inimă albastră de pe stradă, de la închisoare, ca să vezi că și „bagabonții” plâng câteodată.