De ce viața de noapte din Damasc e înfloritoare în ciuda războiului

Din 2011, Damasc, capitala Siriei, a fost unul dintre orașele cele mai afectate de războiul civil din țară. Și totuși, în ultimii ani, viața de noapte a orașului e mai înviorată și tot mai mulți tineri ies în baruri și cluburi noaptea, în ciuda riscurilor.

Pentru un loc în care civilii sunt răniți sau uciși zilnic de rachete, te-ai aștepta ca Damascul să fie un oraș-fantomă. Dar capitala Siriei face excepție de la regulă.

Înainte de război, Damascul era cunoscut pentru baruri, cafenele și cluburi. Dar numărul localurilor e în creștere, mai ales în Bab Sharqi, o zonă din estul orașului. În nopțile liniștite, cartierul zumzăie de oameni care vor să uite de provocările prin care trec zi de zi.

„E un mecanism de supraviețuire”, a explicat Fadi, student la teatru. „Mulți oameni au ajuns să accepte, în subconștient, ideea că ei și cei dragi lor și-ar putea pierde viața în orice clipă. Așa că trăim fiecare zi ca și cum ar fi ultima și încercăm să ne bucurăm de viață cât mai mult posibil.”

Tânărul de 24 de ani își amintește cum s-a schimbat totul în Bab Sharqi după izbucnirea războiului. „Zona era foarte liniștită, avea doar câteva baruri care atrăgeau puțini clienți. Dar după ce a început războiul, Siria a devenit cumva mai mică. Nu mai puteam ieși în barurile de la periferia orașului, iar teatrele și cinematografele au început să se închidă. Barurile au rămas singurele locuri în care te poți întâlni cu prietenii. De asta înfloresc. Îți dai seama că, după ce ai stat încuiat în casă zece zile, în urma unui atac cu rachetă, vrei să mergi undeva și să te faci praf”, a povestit studentul.

„În primele luni de la începerea războiului, nu îndrăzneam să ieșim din casă”, mi-a zis Bisan, 28 de ani, expertă în marketing. „Ieșeam doar în caz de urgență. Dar, odată cu trecerea anilor, am devenit tot mai îndrăzneți și am început să ieșim în zone precum Bab Sharqi. Și-mi place la nebunie. E minunat că putem ocupa astfel de spații.”

Unii locuitori ai Damascului sunt de părere că e lipsit de respect să te distrezi în toiul războiului. Bisan accentuează, totuși, că e vorba doar de un mecanism de supraviețuire. „Cred că oamenii se tem de necunoscut, dar pentru noi, sirienii, moartea nu mai e ceva necunoscut. Mă întristează să spun asta, dar ne-am obișnuit cu moartea. Și datorită unor zone precum Bab Sharqi, avem o destinație unde putem merge să ne întâlnim cu prietenii și să ne distrăm. Sunt spații care ne permit să creăm amintiri pozitive și speciale.”

În barul La Marionette din Bab Sharqi l-am cunoscut pe Yosuf, 32 de ani, care a făcut design-ul pentru mai multe baruri și cafenele din Damasc în care a și investit. „Zona asta are o valoare istorică și comercială enormă și, în același timp, e accesibilă financiar pentru majoritatea cetățenilor”, mi-a zis el. „Oamenii nu vin aici doar pentru un bar sau altul, ci pentru atmosfera cartierului, care a devenit faimoasă. Vrem să avem un spațiu în care să ne putem exprima. În climatul actual, ne-a fost foarte dificil să facem asta multă vreme.”

Dar ce le spun proprietarii de cluburi și managerii precum Yosuf criticilor care susțin că e greșit să extinzi cultura vieții de noapte în toiul războiului civil? „Pot să înțeleg unele critici, când oamenii fac comparație între stilul de viață din acest cartier și cel din alte părți ale orașului. Dar nu ne interesează doar să dăm petreceri, ci să ducem o viață normală. La fel ca toată lumea, și noi am pierdut prieteni și case și joburi din cauza conflictului”, a zis el.

Marah lucrează ca DJ-iță în Damasc de trei ani. „Am început să pun muzică cu câțiva prieteni la evenimente mici. Acum că situația e ceva mai stabilă, dăm petreceri pentru trei sute de oameni”, mi-a zis ea. Unii participanți la petreceri vin din zone foarte îndepărtate ca să le audă muzica.

„Încercăm să ducem o viață similară cu cea a altor tineri din lumea întreagă. Ai fi surprinsă să vezi câtă susținere emoțională și financiară primim de la numeroase grupuri, doar ca să ne ținem în continuare petrecerile. Comunitatea noastră are nevoie de aceste spații ca să se descarce de energia negativă acumulată în fiecare zi.”

Deși Maher nu bea alcool, tânărul de 29 de ani știe că viața de noapte e o evadare pentru familia și prietenii lui. Și totuși, e normal ca ei să dea pe gât shot-uri în timp ce oamenii mor pe capete în jurul lor? „Nu e nici bine, nici greșit. E o alegere personală care ne reflectă libertatea. Sunt bucuros să pot veni aici la sfârșitul zilei, după ce am auzit numai alarme și bubuituri. Locurile acestea sunt importante pentru sănătatea noastră mintală”, a zis el.

Nassouh, de 25 de ani, vine săptămânal în Bab Sharqi. E convins că nimeni nu are cum să le ia plăcerea asta localnicilor. „Locuitorii Damascului n-ar putea renunța la singurul spațiu unde se simt bine. Războiul ne-a împovărat financiar pe toți. Trebuie să muncim din greu pentru o pâine și lucruri de bază. De abia așteptăm joia ca să ieșim în oraș”, mi-a povestit el.

L-am întrebat pe Nassouh dacă se simte vinovat că iese în oraș. „Uneori da, când au loc bombardamente lângă Bab Sharqi și încep să ne sune părinții să vadă dacă suntem bine. Dar, la fel ca restul localnicilor, nu putem scăpa de conflict doar pentru că ne distrăm o noapte în oraș. Nu cred că e lipsă de respect pentru nimeni că alegem să ne relaxăm puțin și să ne eliberăm de povara emoțională zilnică”, mi-a zis el.

„Uneori aud că a fost bombardată o zonă în care trebuie să pun muzică în noaptea respectivă”, a adăugat Marah. „Dar știu sigur că tot o să vină oameni, chiar dacă majoritatea au fost descurajați. E o ambivalență ciudată. Mai știu și că m-aș simți vinovată dacă aș părăsi Damascul ca să pun muzică în altă parte. Trebuie să încercăm să ne reclădim viața aici.”

Articolul a apărut inițial pe VICE Arabia.