Am fost la Steaua - Rapid și am văzut cum ultrașii nu pot strica un meci cu suflet

Să ne înțelegem, nu-s ultras și nici vreun fan înfocat care să-și susțină echipa din pasiune-n deplasări până la Satu-Mare sau Botoșani. Însă, din mândrie locală și din nevoia de apartenență la un grup, țin cu FC Argeș, care joacă actualmente-n Liga a Doua (#Argeșulnumoare).

Cu toate astea, îmi era dor de atmosfera aia de stadion care-ți zbârlește părul de pe mâini. Atât de dor, încât m-am dus la meciul Steaua - Academia Rapid. S-a anunțat dinainte că urmează un meci cu neobișnuit de mulți spectatori, pentru că ambele echipe de tradiție au ajuns niște umbre în Liga a Patra. Asta alături de alte echipe de prestigiu internațional precum AS Romprim sau AFC Venus 1914, unde media de oameni pe stadion este de zece-douăzeci, cu tot cei care vin să vândă semințe și părinții jucătorilor.

C-o oră înainte de începerea meciului, eram prezent în fața stadionului. De la distanță, se auzeau deja galeriile care se războiau în scandări. Cu cât mă apropiam mai mult, cu atât entuziasmul meu creștea. Mă simțeam de parcă aș merge să mă dezvirginiez. Inima-mi bubuia, dar aveam feeling-ul ăla că ceva tare o să se întâmple.

Conform estimărilor oficiale, în jur 36 000 de oameni au fost prezenți la meci. Îți dai seama că nu vezi des numărul ăsta nici la meciurile Naționalei, nici nu mai zic la echipe de Liga a Patra. Ceea ce-i extraordinar și de apreciat. Asta-ți arată că Steaua și Rapid încă au (printre) cei mai mulți fani dintre echipele din România, chit că nu vorbim de echipele din Liga Întâi. Dar adevărul e că, la meciul ăsta, suporterii rapidiști au dominat și ca număr și ca atmosferă.

Nici n-a început meciul bine, că steliștii din peluză au aruncat cu petarde peste petarde. Pocnituri peste pocnituri. Lumea din tribună, de pe lângă mine, se întreba: „Bă, ăștia-s idioți?”. Eu aveam aceeași dilemă, dar știi cum e, uneori, mai bine o ții pentru tine, că nu știi cum reacționează cei din jur.

Comentatorul a intervenit de mai multe ori prin stație pentru a le cere suporterilor steliști să înceteze, ca să nu trebuiască să oprească meciul, mai ales că Steaua era chiar echipa gazdă. Într-un final, s-au mai liniștit. Rapidul a dat primul gol. Meciul devenea din ce în ce mai incitant. Am aplaudat.

Și tot ei pot să-l strice.

Nici nu s-au liniștit bine lucrurile cu petardele, c-a început un nou conflict. O grupare de suporteri steliști care țineau neoficial de Peluza Sud, conform rapidiștilor, au alergat până la galeria Rapidului și au împărțit pumni în stânga și-n dreapta. Steliștii susțin că scopul lor era să ajungă să se ia la harță, de fapt, cu cei câțiva suporteri infiltrați de la FCSB care au afișat un banner. Doar că-n tensiunea momentului, s-a creat un haos. Și tot cu rapidiștii au ajuns să se lovească, până la urmă.

sun'in Toată lumea din jur s-a ridicat în picioare pentru a vedea mai bine asta, în afară de-o doamnă de la două scaune distanță de mine, care striga nervoasă și nedumerită: „Stați, mă, jos!”.

Soțul ei, rușinat de scena făcută de nevastă-sa, încerca să-i explice situația cu suporterii, dar ea continua: „Zi-le, mă, și tu să stea jos.”. Probabil asta a fost singura fază care contează din tot meciul!

Fascinant e că, după câteva minute, suporterii steliști au făcut același lucru PENTRU A DOUA OARĂ. Au pornit în goană către peluza rapidistă și au aruncat pumni pe unde apucau. Jandarmii au intrat iar în ei ca să-i potolească.

În momentul ăsta, am plecat de la locul unde stăteam, care dădea spre peluza Stelei (așa am prins locul), către cea a Rapidului, fiindcă mai erau locuri libere sus de tot. Indiferent ce s-ar fi întâmplat, la înălțimea aia, ești ferit altercațiile dintre ultrași.

Și, ghici ce, după un alt gol al Rapidului, PENTRU A TREIA OARĂ au început iar să arunce cu petarde. Comentatorul i-a rugat, din nou, pentru a mia oară să înceteze. Bine, bine, FCSB nu e Steaua, dar totuși, plm. E penal.

A fost genul de meci la care ultrașii steliști (o parte dintre ei) te făceau să te bucuri la golurile Rapidului.

Bătaia face parte din esența suporterilor? Da, ai putea spune asta. Deși idealist ar fi să nu se întâmple asta, când vii pe stadion, îți asumi că asta face parte din vibe-ul specific. Altfel nu mai vii. Drept dovadă, în campionate mult mai puternice precum Spania, Italia sau Anglia se întâmplă același lucru. De Rusia și Polonia nu mai zic.

Pe de altă parte, în ciuda faptului că jucătorii celor două echipe au fost foarte tineri, ei au jucat cel puțin la nivelul celor din Liga Întâi, din România.

Fotbalul românesc e într-un continuu regres. Se ratează europene și mondiale peste mondiale, multe echipe de tradiție au fost desființate, dar au fost resuscitate de suporteri. Însă toate joacă-n ligile inferioare, momentan.

Și cu ocazia asta s-a dovedit că există dorință și interes pentru fotbal în România. Oamenilor le e dor să vină la meciuri. Doar că, la ora actuală, n-ai echipe din prima Ligă care să-ți trezească interesul. Rămâne de văzut ce o să se întâmple, însă cu FC Argeș, Poli Timișoara, Steaua și Rapid, din nou în prima ligă, altfel o să arate fotbalul românesc. Sper!

Poți să-l urmărești pe autorul articolului, Mădălin Istrate, pe pagina lui de fb, adică aici.