Cazul bizar al bărbatului cu amnezie severă care știe foarte multă istorie

Articolul a apărut inițial pe Tonic

Pacientul, sub pseudonimul KA, avea 27 de ani când a fost la clinica și centru de cercetare al memoriei de la Université de Toulouse Paul Sabatier din Franța. Părinții lui erau îngrijorați în privința memoriei, atenției și puterii de concentrare a lui KA încă din copilărie, dar nu au reușit niciodată să găsească rădăcina problemei.

KA a spus că atunci când a fost rugat să facă mai mult de două lucruri, el nu și-a mai adus aminte de niciunul și asta l-a împiedicat să-și găsească un job. După multe teste, cercetătorii au descoperit că KA nu avea memorie „de zi cu zi”, din cauza daunelor din hipocamp, o structură din creier asociată cu memoria.

„KA se comporta ca un pacient amnezic”, spune Pierre-Yves Jonin, doctorand și primul autor al unei lucrări noi despre cazul lui KA din jurnalul Hippocampus. Jonin și colaboratorii săi au descoperit că, atunci când KA s-a născut, o problemă cardiacă i-a privat creierul de oxigen câteva minute, iar asta a cauzat atrofia hipocampului.

Dar, în ciuda amneziei severe, KA avea o memorie semantică impresionantă. Când vorbim despre memorie, ne referim de obicei la memoria episodică, care este capacitatea de a ne aminti experiențele trecute, cum ar fi o primă întâlnire sau o petrecere aniversară. Dar există ceva numit memorie semantică, un concept mai vag.

Amintirile episodice pot include o nuntă sau nașterea unui copil, dar faptul că rochia de mireasă e albă și doctorul care are grijă de femeile însărcinate se numește obstetrician sunt amintiri semantice.

„Nu poți retrăi experiențe în care ai învățat anumite cunoștințe”, spune Jonin. „Totuși, acestea rezultă din învățare, astfel de cunoștințe sunt tot amintiri. Doar că nu mai sunt amintiri episodice, ci semantice. Astfel, memoria semantică desemnează memoria pentru cunoștințele generale despre lume, precum și despre noi înșine.”

Hipocampul este strâns legat de memoria creierului, dar încă există o dezbatere dacă ambele amintiri episodice și semantice se bazează pe hipocamp, spune Jonin. KA nu ar putea să-și amintească ce s-a întâmplat mai exact cu zece minute în urmă, „dar ne-ar putea învăța multe despre istorie", spune Jonin.

În unele dintre experimentele pe care le-a făcut, KA s-a descurcat chiar mai bine în cunoașterea semantică decât subiecții sănătoși. Din moment ce creierul lui KA a fost deteriorat la naștere, înseamnă că, indiferent de amintirile semantice pe care le are, el le-a obținut fără nici un ajutor de la hipocamp. „[Este] un rezultat greu de justificat cu teoriile anterioare despre hipocamp și memoria semantică", spune Jonin.

Cercetătorii au mai analizat și grosimea cortexului cerebral al lui KA, utilizând neuro-imagistică, prima oară când s-a folosit astfel de imagistică pe un pacient. Ei au descoperit că în regiunile relaționate cu hipocampul, cortexul lui KA era anormal de subțire, lucru previzibil. Însă ei au mai observat și că cortexul lui era anormal de gros în regiuni asociate cu procesarea semantică.

„Prin urmare, acest pacient e unic în modelul de conservare a amintirilor, fapt care sprijină puternic ideea că amintirile noi pot fi obținute fără ajutorul hipocampului”, spune Jonin. „Deci e posibil să știi, fără să-ți aduci aminte”.