Saga uciderii jurnalistului Khashoggi în Arabia Saudită de-abia începe

A trecut aproape o lună de când Arabia Saudită a recunoscut că jurnalistul și dizidentul Jamal Khashoggi a fost ucis în consulatul țării de la Istanbul. Pe 19 octombrie, regatul a dat publicității o declarație prin care susține că cel care critica regimul a murit într-o încăierare cu 15 agenți saudiți mercenari, care încercau să-l chestioneze cu privire la o posibilă întoarcere a acestuia în regat. Între timp, mass media turcă și oficiali din guvern au demontat metodic această versiune eufemistică a poveștii dând publicității un șir constant de declarații care indică o execuție autorizată de stat.

Poate cel mai notoriu aspect al situației e că grupul de saudiți care a ajuns în Turcia fix înainte de uciderea lui Khashoggi includea, se pare, bărbați care serviseră în echipajul personal de securitate al Prințului Moștenitor Mohammed bin Salman, precum și un expert legist înarmat cu un ferăstrău de oase. Imediat după declarația saudiților, au apărut știri pe surse conform cărora echipa trimisă să-l acosteze pe Khashoggi în interiorul consulatului includea un agent între două vârste, care semăna întrucâtva cu ziaristul de la Washington Post și al cărui posibil rol ar fi fost cel de sosie, îmbrăcat în hainele celui dintâi. Laolaltă cu știri legate de înregistrări audio ale crimei și un torent de informații desecretizate din partea autoritățile turce, a devenit rapid clar că, dacă saudiții intenționau să reducă la tăcere tacit un critic incomod, eșuaseră.

Cumva, regimul pare mai vinovat acum decât înainte.

Săptămâna trecută, ziarul turcesc Sabah a scris că Arabia Saudită a trimis o a doua echipă, constând în 11 oficiali, printre care un chimist și un toxicolog, la nouă zile după uciderea lui Khashoggi pe 2 octombrie, ca să scape de corpul acestuia și de toate dovezile. Articolul include și o fotografie de supraveghere în care se pare că ar fi fost identificați agenții saudiți cu chipurile încercuite. (Tot săptămâna trecută, președintele Turciei, Recep Tayyip Erdogan, a scris un editorial pentru Washington Post în care acuza explicit oficialii saudiți că ar fi trimis un „escadron al morții” ca să-l ucidă cu sânge rece pe Khashoggi.) Duminică, New York Times a scris că un oficial din serviciile secrete și general care ar fi fost concediat de-atunci, în ceea ce a părut a fi o tentativă firavă de a acoperi daunele, s-ar fi aflat într-un grup de oficiali saudiți care au discutat asasinate internaționale, în cadrul unor întâlniri din sectorul privat de anul trecut.

Iar luni, Times a dezvăluit că Maher Abdulaziz Mutreb, un membru a ceea ce ziarul descrie ca fiind „echipa ucigașă” a lui Khashoggi, a dat un telefon imediat după moartea jurnalistului, în care a oferit instrucțiuni cuiva – unui supus al Prințului moștenitor, se pare – să își „informeze șeful” că s-a rezolvat.

Pe măsură ce se desfășurau investigația și scandalul ulterior, lumea a observat cum o țară cu tendințe autoritariste din Orientul Mijlociu domină un vecin rival, într-un joc de capă și spadă pe spionaj. Erdogan, lăsând la o parte ironia tratamentului sinistru pe care îl aplică și guvernarea sa jurnaliștilor dizidenți, și-a atras comparații cu încăpățânatul detectiv de la TV Colombo, în timp ce saudiții și-au dat cu stângul în dreptul, într-un scandal sinistru, pe care chiar și președintele Donald Trump, care s-a sfiit să critice regimul direct, l-a descris drept „cel mai prost din istoria mușamalizărilor”.

Rămâne de văzut dacă fiascoul sângeros și controversa umanitară care i-a urmat chiar ar putea să aducă schimbări semnificative în relațiile dintre SUA și Arabia Saudită sau să diminueze influența Regatului în lume. Cel puțin asasinatul neglijent și dezvăluirile date cu țârâita au știrbit deja reputația saudiților în lumea spionilor.

Contrastul dintre aparatul de servicii secrete al Turciei și omologul său din Arabia Saudită nici că ar fi putut să fie mai frapant, conform lui Bruce Riedel, un asociat senior și director al Proiectului Brookings Intelligence, care a lucrat 30 de ani ca ofițer CIA. „Unul dintre serviciile de informații transpare drept super profesionist și competent”, mi-a spus acesta. „Celălalt pare inept, cam ca polițiștii Keystone.”

Guvernul Turciei a optat pentru o strategie în cadrul căreia dau publicității informațiile atent, prin organe aliate de presă, pentru ca apoi să confirme detaliile. „Sigur, joacă pe teren propriu, dar tot a fost impresionant”, a adăugat Riedel. „Pe de altă parte, saudiții au lăsat în urmă atât de multe indicii legate de ce au făcut, încât aproape că e un studiu de caz despre cum să nu desfășori o operațiune secretă.”

Jeffrey Ringel, director al companiei private de informații secrete Soufan Group, a evaluat asemănător situația. „Turcii dau publicității informația într-un mod foarte strategic”, mi-a spus acesta. „Subminează tot ce publică saudiții. Le permit saudiților să construiască o poveste, iar apoi vin cu informații care indică faptul că saudiții nu spun adevărul cu declarațiile lor.”

Ringel, care a fost agent supervizor special al grupului de lucru comun anti-terorist al FBI-ului la New York, a spus că Turcia s-a descurcat de minune să păteze credibilitatea Arabiei Saudite pe mapamond. „E o metodă destul de deșteaptă de a face afaceri, dacă vrei să afectezi reputația celeilalte părți”, mi-a spus acesta.

Guvernul turc a susținut de la bun început că echipa de 15 l-ar fi ucis pe Khashoggi la scurt timp după ce a intrat în consulatul saudit din Istanbul, pe 2 octombrie. Jurnalistul, care avea drept de ședere în SUA, avea nevoie de un document care-i trebuia pentru nunta sa de a doua zi; logodnica sa turcoaică, Hatice Cengiz, a contactat poliția, când Khashoggi tot nu ieșise din ambasadă după câteva ore. Autoritățile turcești au afirmat că ar fi fost o crimă premeditată, care a implicat și dezmembrarea cadavrului lui Khashoggi și debarasarea de acesta. Conform știrilor din presă, directoarea CIA Gina Haspel a ascultat o înregistrare care ar conține interogatoriul și asasinatul lui Khashoggi, în timpul unei misiuni de informare în Turcia luna trecută.

Inițial, Arabia Saudită a negat că ar ști ceva despre dispariția lui Khashoggi și a susținut că ar fi plecat din consulat la scurt timp după ce intrase în clădire – asta a fost chiar replica Prințului moștenitor. Dar pe măsură ce se scurgeau detalii despre investigații din Turcia, inclusiv presupusa implicare a unora dintre cei mai apropiați asociați ai Prințului moștenitor, Arabia Saudită a venit cu povestea sa despre bătaie. Regatul a continuat să nege că bin Salman, conducătorul de facto al Arabiei Saudite, ar fi fost implicat în vreun fel în crima brutală. Între timp, 18 saudiți despre care se presupune că ar fi fost implicați în crimă au fost arestați și cinci oficiali de rang înalt din guvern au fost dați afară, printre care și șeful adjunct al serviciilor secrete ale lui bin Salman, Generalul Maior Ahmed al-Asiri. Recent, Arabia Saudită a anunțat că vrea pedeapsa cu moartea pentru cinci suspecți în cazul uciderii lui Khashoggi.

John LeBeau, fost ofițer senior de operațiuni la serviciul clandestin al CIA, a spus că autorităție turce au băgat rapid Arabia Saudită în corzi. „Turcii par să aibă foarte multe imagini de supraveghere, pe care le trec în revistă după pofta inimii”, mi-a zis Le Beau. „Saudiții par niște căprioare în lumina farurilor. Nu știu ce să facă.”

Profesor de relații internaționale la Universitatea Duquesney, LeBeau a spus că a făcut tururi în mai multe țări din Orientul Mijlociu, printre care Algeria, Iordania și Israel, și n-a mai văzut nimic de genul ăsta. „E un pic straniu să aduci 15 oameni cu două avioane și să-i pui pe toți să ia parte la interogatoriu”, a spus Le Beau. „Indică un grad de confuzie sau amatorism, care nu te face să ai prea mare încredere în serviciul de informații saudit.”

În plus, a adăugat Le Beau, n-a avut nicio noimă că au întreprins operațiunea în consulatul saudit. „Ți se taie răsuflarea când te gândești că ar face așa ceva un serviciu secret sau că i s-ar da permisiunea să facă asta”, a spus acesta. „E o lege a lui Murphy. Tot ce poate să meargă prost, va merge prost.”

Ringel, fostul vânător de teroriști de la FBI, a spus că o echipă sub acoperire de zece sau mai mulți agenți n-ar fi fost neobișnuită în condițiile în care planul saudiților ar fi fost, de fapt, să-l răpească pe Khashoggi și să-l aducă înapoi în Arabia Saudită. Ce nu are sens este de ce în echipă era și Salah Muhammed al-Tubaiqi, șeful departamentului de medicină legală din ministerul de interne, a remarcat acesta. „Nu știu de ce s-ar afla acolo, dacă agenții au venit ca să pună mâna pe subiect și să-l aducă înapoi pentru întrebări ulterioare”, a spus Ringel. „Unii dintre agenți nu se potrivesc cu ideea unei operațiuni de recuperare.”

A fost de acord cu LeBeau, că a fost o alegere proastă să desfășoare misiunea la consulatul saudit, indiferent de intenția sa originală. „Cele mai multe ambasade funcționează sub prezumția că se află sub o formă sau alta de supraveghere”, a spus Ringel.

O parte din ceea ce face această saga atât de remarcabilă e faptul că guvernul saudit a desfășurat misiuni sub acoperire de succes în trecut. De exemplu, agenții regatului l-au capturat cu succes pe teroristul saudit Hezbollaht Ahmed al-Mughassil la Beirut acum doi ani. Musulmanul șiit a orchestrat bombardarea unei baze militare americane în Khobar, Arabia Saudită, pe 23 iunie 1996, ucigând 19 angajați ai forței aeriene a Statelor Unite și rănind încă 372. „Aia a fost o performanță destul de impresionantă”, a spus Riedel. „Dar, în primul rând, cea mai mare valoare a Arabiei Saudite e carnetul de cecuri al regatului. Folosește resurse importante de bani lichizi, ca să-și rezolve problemele.”

Într-adevăr, saudiții au o relație financiară amplă cu guvernul SUA – și, în mod special legăturile lor cu ginerele lui Trump și așa-zisul său consilier de politici externe, Jared Kushner – care ar fi trebuit să-i apere de prea multă atenție nedorită la nivel global. Cu toate astea, Turcia n-a părut nici pe departe că ar fi terminat cu dovezile care implică regimul în atacul orchestrat asupra lui Khashoggi. „Cred că președintele Erdogan vede aici o ocazie unică de a-l umili pe prințul moștenitor”, mi-a spus Riedel. „E posibil ca turcii să mai aibă și alte dovezi directe care să-l asocieze pe MBS cu crima. Erdogan clar a bătut apropouri în acest sens.”

Având în vedere modul ciudat de nesimțit în care a fost executată crima și dificultățile întâmpinate de saudiți în încercarea de a preveni difuzarea de informații despre cât de mult ar fi fost implicați, a părut din ce în ce mai plauzibil, de la o zi la alta, că relația SUA cu regimul e cel puțin într-un oarecare pericol. Cel puțin rivalii lui Trump din Congres – fie că vorbim de senatori republicani care nu au fost realeși, precum Bob Corker, sau președinți de comisie democrați care urmează să-și preia funcțiile – n-o să-l lase să aibă el ultimul cuvânt. Până și Lindsey Graham, inamicul lui Trump care i-a devenit prieten, din Senat a făcut gălăgie pe tema unor noi sancțiuni săptămâna trecută.

Și, oricum, nu mai dictează doar republicanii legea.

„Acum că democrații dețin majoritatea în Cameră, sunt sigur că diverse comisii o să analizeze situația”, a spus Riefel. „Implică tabloul mai amplu al viitorului relațiilor dintre SUA și Arabia Saudită. Administrația Trump își dorește disperată să dispară chestia asta, dar nu cred c-o să aibă succes.”

Articolul a apărut inițial pe VICE US.