Serialul Netflix care transformă un psihopat în bărbatul visurilor tale

Atenție: acest articol conține spoilere despre You.

Dacă nu ai văzut încă serialul You de pe Netflix, ai putea fi iertat dacă îl confuzi mai degrabă cu o poveste de dragoste intensă decât cu una sângeroasă.

„Un manager de librărie inteligent se bazează pe talentele sale în mediul online ca să o cucerească pe femeia visurilor lui”, spune pe IMDB, în timp ce Rotten Tomatoes îl descrie ca fiind despre un „tânăr priceput la tehnologie” care „se folosește de resursele erei moderne ca să cucerească o femeie”.

Unul dintre trailerele Netflix pentru You, intitulat „Love”, arată un montaj cu cele două personaje principale atrăgătoare, Joe Goldberg și Guinevere Beck, care încep o relație pasională. La un moment dat se aude vocea lui Goldberg care spune „Câteodată mă sperie să iubesc pe cineva atât de mult”.

Dar serialul, bazat pe romanul de Caroline Kepnes și adaptat pentru Netflix de Greg Berlanti (Riverdale) și Sera Gamble (Supernatural), nu prea are nimic de a face cu dragostea – ci este despre comportamentul controlat, obsesiv și psihopat. După ce m-am uitat la tot serialul în câteva zile – te prinde rău de tot – cred că Netflix ar fi trebuit să facă lucrurile altfel. Stalking-ul (hărțuirea prin urmărire) este o problemă serioasă care merită mai multă atenție, mai ales că se întâmplă destul de des femeilor, dar din păcate You face câteva greșeli în modul în care spune povestea. Ajunge să romantizeze stalking-ul, în timp ce simultan creează empatie față de hărțuitorul Goldberg și frustrare la adresa victimei, Beck.

Goldberg (Penn Badgley) este un manager de librărie din New York, iar Beck (Elizabeth Lail), una dintre clientele lui, este o scriitoare în devenire și o studentă la master în literatură. Când Beck își folosește cardul de credit ca să cumpere din magazinul lui Goldberg, el o ia ca pe invitație să se bage cu forța în viața ei și ajunge rapid să-i urmărească fiecare mișcare în timp ce-și facilitează întâlnirile „accidentale” cu ea ca să o determine să-i cadă pradă. Planul lui merge în mare parte, până când oamenii din viața lui Beck încep să se bage între ei, iar Goldberg (atenție spoiler) îi ucide.

În mare parte, privitorul este în capul lui Goldberg, care ține un monolog interior fără sfârșit. Asta face serialul așa de intrigant. Problema este că nu auzi în mare decât versiunea lui Goldberg și aproape niciodată ce se întâmplă din perspectiva lui Beck. Nu e nimic care să pună sub semnul întrebării ideea că Beck își alege bărbații pe baza influenței, că prezența ei deschisă pe social media este o invitație la hărțuire, că are gusturi de căcat în prieteni și că are nevoie de Goldberg să o salveze din mizeria vieții sale.

Ce vezi este cum Goldberg gătește pentru ea, îi face sarcinile, îi suportă amicii, o încurajează să scrie, îi oferă un job, totul aparent din dragoste. Nu ți se spune dacă lui Beck i se pare exagerat sau sufocant comportamentul lui.

Goldberg mai are și beneficiul unei povești de fundal. A avut o copilărie abuzivă și acum își petrece o bună bucată din timp încercând să ajute copilul vecinilor, care crește la rândul lui într-un cămin abuziv. Ce om bun! Afli câte ceva despre tatăl lui Beck, un fost dependent, dar Goldberg o prinde când minte despre el, ștergând o parte din empatia pe care ai fi avut-o față de ea.

Și bineînțeles, Beck îl înșală pe Goldberg cu terapeutul ei, asigurându-și statutul de curvă. Nici nu mai contează că asta se întâmplă după ce Goldberg îi omoară un prieten, pentru că auzi numai partea lui. Așa este mai ușor să te identifici mai degrabă cu sentimentele lui de trădare decât cu durerea ei.

În final, poate că Beck a primit ce merita, nu? Ei bine, nu. Dar modul cum a fost portretizată în serial, ca o impostoare pe scara socială, vampă ahtiată după avere și mincinoasă, împinge publicul spre acea concluzie. Stalking-ul este un comportament criminal care are adesea consecințe mortale. Un studiu britanic a descoperit că stalking-ul a stat la baza a 94 la sută dintre crimele documentate de cercetători. Dar este adesea ignorat de către familia sau prietenii victimei, ba chiar și de poliție.

You a avut o oportunitate grozavă să distrugă acel stereotip, dar a reușit în schimb să-l perpetueze.

Articolul a apărut inițial pe VICE CA.