La Castelul lui Dracula sunt mai mulți turiști asiatici decât vampiri

Amy a venit taman din Olanda să facă practică la VICE România, aşa că ne-am gândit s-o trimitem la Bran, să viziteze castelul lui Dracula, chit că din punct de vedere istoric Vlad Țepeș nu a avut nicio treabă cu castelul.

Întotdeauna am vrut să fiu o călătoare, dar nu genul ăla de dubioasă care fură mărunții din fântâni în care-și pun oamenii dorințe, ci una stil Indiana Jones, care vizitează lumea și vorbește swahili fluent. Așa că mi s-a părut de vis să vizitez Transilvania, care în mintea mea se traducea prin mistere, vampiri și folclor românesc.

Atârnători.

Din Azuga am mers cu trenul până la Brașov, de unde am luat microbuzul către Bran. A fost un dezastru. M-a lăsat undeva la marginea șoselei și a trebuit să-mi dau seama cum să traversez fără să-mi pierd viața. Apoi am ajuns în cea mai deprimantă parcare din lume, unde am așteptat un alt microbuz 45 de minute, care avea un șofer îmbrăcat într-un trening cu sclipici și mult păr în locuri ciudate.

Femeia asta părea o săteancă tipică din romanul lui Bram Stoker.

Odată ce-am intrat în microbuz, m-am entuziasmat din nou, am realizat că eram la doar câteva minute de lăcașul contelui. Romanul Dracula, scris de autorul irlandez Bram Stoker în 1897, a inspirat multe filme bazate pe contele român. Dracula: dead and loving it e plăcerea mea vinovată!

Turistul asiatic tipic de la Bran.

Când am intrat în satul Bran, mă așteptam să văd niște căsuțe medievale de lemn și tot felul de nebuni locali care să-mi spună să mă feresc de vârcolaci. Din păcate, am fost dezamăgită. Cum am coborât din microbuz, am dat de hoarde de asiatici. Capcanele de turiști, cu jucării chinezești și căni urâte cu Dracula erau copleșitoare. Pe lângă asta, era plin de romi care cerșeau și cineva a încercat să-mi vândă un senviș micuț cu 30 de lei.

Mi-am cumpărat una. Acum pot să mor fericită!

Dar noi venisem pentru castelul construit de Ludovic I al Ungariei în 1377, pentru că de-asta e Bran un sat celebru. Am trecut însă și pe lângă „Vampire Nightclub,“ „Dracula-inn” și „Dracula camping.”

De aproape, castelul mi s-a părut  foarte mic, dar acoperișurile dădeau senzația de piele de dragon, iar cerul era gri întunecat, deci eram încă în plină atmosferă mistică. Mi-a trecut repede, poate și de la familia de niponi supraponderali în pelerine de ploaie caraghioase care mergeau în fața mea.

Cel mai apropiat lucru de o experiență paranormală la Bran.

Înăuntrul castelului mirosea a vechi, ca atunci când vizitezi casa unei mătuși bătrâne cu 20 de mâțe. Camerele erau albe, pline de mobilă kitschoasă și niște bucăți din lemn cioplit cu capete de leu superbe, care acum o sută de ani erau probabil considerate mai tari decât produsele Ikea în zilele noastre

Nu-mi place decoratorul tău.

Totul avea un șarm victorian, iar picturile cu Prințesa Ileana și Regina Maria erau în aproape toate camerele. Am trecut și printr-un pasaj secret care ducea dintr-un dormitor în altul (ce porcoși erau pe vremuri!). Era îngust și rece, iar balustrada părea mai mult decorativă, dar a fost distractiv să văd un turist gras rus care mergea ca un crab.

Frate…îți lipsește ceva între picioare. Și nu este genul de loc în care ar fi ok să te lovească cineva cu sabia.

Apoi am ajuns într-o cameră cu armuri incomplete, care dădea într-un balcon superb, din care se vedea curtea interioară. Acolo am văzut o fântână în care oamenii aruncau bani și-și puneau dorințe și a trebuit să-mi tai o cale cu coatele printre turiști ca să apuc s-o văd îndeaproape.

Dracula aduce banul mare.

Dezamăgită că nu era nimic legat de vampiri, mă gândeam să scuip în fântână. Dar n-am făcut-o, pentru că nu voiam să fiu blestemată de Nosferatu sau să fiu călcată în picioare de o cohortă de turiști asiatici care tocmai umpluseră puțul de bani. Știu că citisem undeva că s-ar arunca 4,5 milioane de euro în astfel de fântâni, deci n-ar fi o afacere atât de proastă să scotocesc prin ea.

După tur, am mers la magazinul de suveniruri care vindea aceleași mizerii ca la bâlciul de afară, numai de zece ori mai scump. Mi-a luat mai puțin de o oră să văd tot ce era de văzut pe la Bran. Și ca să fiu sinceră, mi s-a părut mai frumos ce era p-afară, decât ce era înăuntru. În concluzie, a fost aglomerat, m-a lovit cineva cu un obiectiv de cameră și visul meu din copilărie cu vampiri a fost dus cu preșul.

Și eu eram la fel de traumatizată ca el după atâția turiști prost-crescuți.