Pentru că presa franceză a numit Bucureştiul al doilea cel mai „cool” oraş din Europa, m-am decis să prezint câteva dintre speluncile Capitalei unde se trotila lumea înainte să devină la modă. Mi-am pus ficatul la încercare în toate bodegile, pentru a vedea câte capace merită fiecare.Spelunca de azi primeşte: 1 capac
Zona Politehnicii e plină de oameni care-şi îneacă amarul cu orele pentru c-au ales o facultate imposibilă ce le mănâncă ficaţii. De aceea am decis să prezint şi una dintre speluncile unde beau viitorii ingineri ai patriei, La Jeg. Mai adaug şi că localul îmi e drag, pentru că am irosit şi eu vreo trei ani de facultate p-aici îngurgitând bere după bere.
Publicitate
Când a fost construit prin 91 bodega se numea Expres Olimp şi era doar un bufet cu terasă care aparţinea unei foste bucătărese de cantină numită tanti Ursula. El ajunsese într-un asemenea hal că nici studenţii nu mai călcau în el, de aici vine şi numele de Jeg. Localul şi-a revenit abia prin 99 când actualul proprietar, Cătălin Stamate a adăugat nişte mici inovaţii precum un casetofon, un program prelungit până seara şi – era să uit – BERE.
Meniul de bază din Jeg constă într-o bere rece la 3,5 lei şi un Şniţburger (sandwitch cu şniţel, cartofi şi varză) la 6,5 lei. Cu scorurile astea se înţelege de ce barmanii sunt atât de ocupaţi şi de sictiriţi. N-au avut chef să vorbească cu mine, dar nici n-au comentat când i-am tras în poză cu camera mea de căcat. Nici eu nu cred c-aş fi prea vesel dacă aş lucra în ture de 10-12 ore ca ei. Am venit o dată la cinci dimineaţa că-mi uitasem ghiozdanul p-acolo şi i-am găsit încă pe baricade. Totuşi studenţii de la Poli n-au avut probleme să-mi vorbească despre spelunca lor favorită.
Sabin: O ard p-aici de vreo cinci ani. E foarte tare atmosfera, pentru că te bagi în seamă constant cu necunoscuţi. E marfă şi că-i non-stop şi că are preţuri studenţeşti la bere. Şi haleala e bună, dar cu muzica am o mică problemă. Înainte băgau tot felul de genuri, dar acum bagă numai rock. Anul trecut era mişto că făceau karaoke la care am participat de câteva ori. Oricum şi ăla se termina tot cu-o beţie până dimineaţa. Un lucru naşpa e că, de la preţurile mici, abia găseşti un loc liber la o masă. Uneori e cam aiurea că nu prea sunt fete, fiind o bodegă a Politehnicii, dar mai vin câteva pâlcuri de tipe drăguţe de la Jurnalism şi Psihologie.
Publicitate
Electronist: Eu vin aici de trei ani. Îmi place că e ieftin şi că sunt băieţii de comitet. Totuşi aş da o gaură în tricolorul de pe perete că asta e local de revoluţionari. În rest mi se pare naşpa doar că au webcam şi mă vede gagică-mea cum ies la băut, pe livestream. Localul mi se pare atât de tare c-am făcut şi Revelionul aici. Din nefericire au pus ăştia pozele de atunci pe plasmă şi, când venisem cu mama la o cafea, a văzut cât de beat eram de Anul Nou.
Ca decor nu ai multe de văzut în Jeg: Câteva semne puse la mişto pe pereţi, firma de neon cu care se laudă că-s marcă înregistrată, nişte plasme pe care, când eram în facultate ți veneam să ne bem cafeaua, băgau Dallas şi diverse reclame.
O problemă mare a localului o reprezintă aerisirea. Fumul de ţigară e atât de dens că nu poţi nici măcar să faci o poză care să nu iasă blurată, iar faptul că miroşi a tutun prost de contrabandă vreo două zile după aia te face să eviţi cârciuma, când n-au mesele scoase afară.
Ca toate celelalte episoade din Ghidul Spelunca şi ăsta se termină în budă. Jegul are o mare problemă cu toaleta. E destul de curată, dar ca s-o menţină aşa o închid pentru igienizare timp de zece minute cam o dată pe oră. Asta o face oribil de nepractică pentru o bodegă unde oamenii îşi hidratează constant intestinele cu metri lungi de bere ieftină.Pentru buda etern blocată, pentru curăţenie şi pentru aerisirea care lipseşte cu desăvârşire penalizez Jegul cu un capac, deşi tot rămâne singura bodegă în care am băut opt ore consecutive.Anterior: Ghidul Spelunca: Broasca Verde din Cluj
