Clubul gay de sex de lângă Vatican e cel mai trist loc de pe planetă

Screenshot de pe site-ul Europa Multiclub

Luna trecută, ziarul italian La Reppublica a descoperit că Vaticanul a plătit 35 de milioane de dolari pentru un bloc de apartamente care găzduiește Europa Multiclub, club care se autodenumește „sauna gay numărul unu din Italia.” Presa a folosit povestea ca pe o altă dovadă că Biserica Catolică e atât de super gay încât ar trebui să iasă din altar și să recunoască. Ca fost băiețaș catolic care a crezut în Dumnezeu până când l-a văzut pe Hugh Jackman în Băiatul din Oz, un musical de pe Broadway despre primul soț gay al Lizei Minelli, n-am fost deloc surprins. Îmi amintesc cum antrenorul meu de baseball de la școală îmi hărțuia sexual colegii și cum învățătoarea mea din clasa întâi și-a pierdut slujba pntru că fusese prinsă într-o partidă lesbiană de limbi cu o profă de sport – prin urmare, știu că partidele de sex nepotrivite și catolicii merg mână-n mână precum vinul roșu și napolitanele cu ciocolată când ești spart.

Evident, când am fost în Roma de curând, Multiclub era pe lista mea de locuri numai bune de vizitat, deși eram puțin stresat de idee. Ultima oară când fusesem într-o saună a fost în ultimul an de liceu, când am mers la una din Miami împreună cu prietena mea Diva D. Am fugit din clădire în 20 de minute pentru că un tip care pretindea că e un dansator de-al Gloriei Estefan a înghesuit-o pe Diva D, dezbrăcată, într-un dulap din vestiar. N-am uitat niciodată groaza pe care am trăit-o în clipele alea. Din fericire, clubul de sex, la fel ca apartamentele deținute de Vatican, erau situate în Salustiano, o zonă drăguță burgheză care nu părea să fie populată de gay nebuni la cap.

După câteva minute de procrastinare, mi-am luat inima-n dinți și am sunat la soneria din fața intrării Multiclub. A apărut un Tarzan echipat cu un prosop alb în jurul taliei, a deschis ușa și m-a măsurat cu privirea de jos până sus – probabail să vadă dacă eram destul de sexi?

Înăuntru, m-am așezat la rând alături de oameni de afaceri la costum cu rucsaci și am examinat tabloul din spatele recepționistului cu doi bărbați homosexuali care se masturbau unul pe altul într-o discotecă goală, până când recepționistul a strigat la mine în italiană.

„Vorbesc doar engleză,” i-am explicat. „Sunt american, în vacanță.”

S-a uitat la Tarzan de parcă aș fi spus că sunt Amanda Knox care a venit în vizită în Roma ca să omoare câțiva sodomiți.

„Deci ești nou?” M-a întrebat.

„Da.”

„26 de euro.”

Pe site scria că prețul e de 13 euro, dar i-am dat cash fără să mai întreb nimic. Mi-a dat la schimb un vraf de hârtii mai gros decât documentele pe care le prezentasem ca să intru în Italia. Semnează aici, mi-a spus. Contractul stipula că, pentru a intra în orice club gay din Roma, trebuie să plătești o taxă de membru și să fii de acord să păstrezi secrete identitățile patronilor. Fiecare membru primește un card și trebuie să arate cardul la fiecare vizită. Clubul returnează cardul patronului când acesta pleacă.

După ce am predat hârtiile, un tip asiatic în maieu s-a apropiat de mine, traversând holul. Mi-a oferit o pereche de șlapi și m-a condus într-un vestiar din care răbufnea Bee Gees la maximum. În timp ce asiaticul cânta How Deep is your Love și ștergea cu dezinfectant fiecare suprafață pe care o putea găsi, m-am uitat prin cameră la bărbații maturi care-și scoteau costumele și la tinerii care își dădeau jos boxerii. Eram înconjurat de străini care căutau o pulă de supt. Intrasem într-o realitate similară celei din filmele porno la care mă uitam în adolescență – bărbați care se adunaseră aici ca să facă sex cu alți bărbați pe care nici nu-i cunoșteau – și am simțit cum mă eliberez de stres. Nu-mi mai era teamă. Venisem să mi-o trag.

Singura întrebare era: cu cine? M-am uitat la zecile de bărbați dezbrăcați din fața dulapurilor portocalii. Mi-a atras atenția un tip superb cu un strop de spermă deasupra buzei de sus. Păcat că era pe picior de plecare…

Am alergat până jos în șlapi, cu un prosop înfășurat în jurul brâului, ca să caut un tip asemănător cu el. Am trecut pe lângă un bărbat care ar fi putut fi clona lui într-un bar cu televizor cu plasmă pus pe VH1 Classic, dar mi-a ignorat privirea pentru că privirea lui era concentrată pe fundul altcuiva. Am plecat din bar, sperând să găsesc un băiat zvelt, dar în schimb, am intrat într-un labirint întunecos de coridoare care duceau spre alte uși – una dintre ele era deschisă și prin ea se vedea un tip gras și păros care zăcea pe un pat și se masturba uitându-se la un film porno. Intrasem în Zona Urșilor, despre care găsisem niște reclame pe site.

O altă ușă m-a condus spre o saună complet întunecată. Mi-am dat jos prosopul și m-am așezat. O mână m-a mângâiat pe picior. „Nu, nu, nu,” i-am spus. „Nu-ți văd fața.” Și-a tras piciorul mai aproape de pula mea, am alergat afară din cameră și m-am îndreptat spre alt coridor, ca o Alice gay explorând Țara Pulilor-Minunate.

Holul ăsta ducea spre un alt hol plin de apă: o cadă imensă. Bărbați dezbrăcați rezemași de plexiglasul albastru îmi aduceau aminte de vitralii și de expoziția lui Epcot, Living Seas. Din nou, mi-am dat jos prosopul și m-am îndreptat spre acțiune, deși nu prea vedeam fără ochelari și m-am împiedicat pe scări. Am văzut cum clona sexi a trecut pe lângă mine și a intrat în apă, ceea ce m-a stârnit destul de tare. L-am urmat și am intrat în piscină, dar și-a udat părul sub o cascadă artificială și m-a ignorat în continuare, uitându-se la un urs care tocmai se așeza pe pula unui alt urs.

Am plecat din bazin și m-am ascuns în dușul comun de vizavi. În timp ce mă spălam de apa din bazin, am observat un tip în vârstă care se holba la coaiele mele. L-am ignorat așa cum mă ignorase și pe mine clona, m-am uscat și m-am trântit pe un șezlong din hol. Dintr-o boxă ascunsă în perete se auzea You and Me de la Penny and the Quarters. Am început să mă plimb prin club fredonând, deși versurile păreau să-și bată joc de situația mea: „Dacă stelele nu mai strălucesc/ Dacă luna nu mai luminează/ Dacă n-o să mai văd vreodată un apus de soare/ N-o să mă vezi plângând…Atâta timp cât suntem împreună/ Tu și cu mine.”

Se lăsa seara și eu tot dădeam rateu după rateu în găsirea unui partener potrivit. Am văzut mulți bărbați aflați în aceeași situație. Un gras stătea pe spate în saună și făcea laba, altul din bar cânta piesa I'm like a Bird, care se auzea la VH1. Aș fi făcut mișto de singurătatea lor, dar eram și eu la fel de disperat – în scurt timp, am dat uitării regula „Fără Grași” și m-am îndreptat spre Zona Urșilor. Acolo, pe o canapea, am dat peste adorata mea clonă, care se masturba, pentru că nici măcar el nu putuse găsi un tip pe care să-l vrea și care să-l dorească și el.

Am hotărât să plec, dar pe drum spre vestiare, am văzut spatele unui tip al cărui corp arăta ca al lui David Beckham în reclamele H&M. Evident, l-am urmat.

Stătea pe o canapea gol, atingându-și pula în timp ce se uita la filme porno proiectate pe pereți. M-am așezat lângă el și am început să mă masturbez. S-a apropiat de mine pe canapea și s-a întors spre mine și în momentul ăla mi-a murit pula. Avea corpul lui David Beckham, dar avea fața soțului mort al Annei Nicole Smith. Neștiind cum să resping un tip în vârstă dezbrăcat, am continuat să mă masturbez, dar penisul meu refuza să coopereze. Am scuturat din cap, el s-a masturbat tot mai tare. „Nu,” am spus.A crescut viteza masturbării până la un punct în care îmi făceam griji că o să-și smulgă pula. „Nu,” am repetat. Se tot masturba uitându-se la mine. I s-a format o lacrimă în colțul ochiului.

Plin de remușcări că am jignit un necunoscut, am fugit din cameră. Simțeam nevoie să mă spovedesc sau să mă curăț cumva. Cu alte cuvinte, trebuia să ies din club. Dar așa cum a spus Mary McCarthy în Memoriile unei fete catolice, chiar și catolicii pierduți se poartă ca niște catolici, găsind plăcere în inutilitate și reîntorcându-se iar și iar la instituțiile care i-au rănit, sperând să se schimbe ceva în bine – m-am reîntors la bazin, sperând să găsesc un tânăr ideal. Dar toți tipii de acolo erau singuri și deprimați.

După câteva minute de autocompasiune, l-am văzut din nou pe soțul mort al Annei Nicole Smith apropiindu-se de un alt tânăr cu pula erectă. Atunci am înțeles de ce avea sens ca Biserica Catolică să dețină apartamente lângă un club gay de sex. La fel ca parcurile tematice, bisericile și cluburile de sex vând fantezii. Iar fanteziile nu se adeveresc niciodată. Nu fac decât să frângă inimi.

@mitchsunderland

Traducere: Oana Maria Zaharia