Am trăit ca-n Evul Mediu, ca să văd cum ar fi lumea dacă vor câștiga naționaliștii

Băi, frățică, fir-aș al naibii, am făcut-o lată de data asta. Se pare că în ultima săptămână Marea Britanie a reușit să-și facă varză economia, să-și dea peste cap tot guvernul, să întărească ideologia din spatele unor atacuri rasiste și xenofobe și să se facă de râs în toată lumea.

Am luat ideea de modernitate progresistă, am băgat-o în mașina de tocat carne, am transformat-o într-un cârnat de căcat pe care l-am mâncat, l-am căcat și l-am lăsat să putrezească la soare pe un stadion. Oamenii au început să se plângă că Anglia se întoarce în Evul Mediu, pe vremea în care oricând îți putea cădea în cap o oală cu pișat, dar nu-ți păsa pentru că tu oricum aveai ciumă. Cam aici ne situăm. Moartea Neagră vine după noi.

Dar poate că Evul Mediu n-a fost așa nasol. Poate ne-ar prinde bine puțină regresie. Poate că analizăm prea mult lucrurile zilele astea. Unde ne-a adus Uniunea Europeană, Brexitul, toți Johnsonii și Corbynii? Suntem într-o barcă de salvare care plutește pe un râu cu căcat. Și n-avem vâsle, trebuie să ne folosim mâinile. Așadar, mi-am petrecut ziua ca un țăran medieval, ca să văd dacă viața de pe vremuri era mai bună decât asta în care avem filtre sexi de Instagram.

În primul rând, mi-a ales meseria? Ce să fac fără să-mi rup spatele cu munca? M-am dus la ferma urbană Spitalfields ca să mă ocup cu agricultura. A trebuit să renunț la ochelari, ca să fiu medieval autentic.

Ca să intru mai bine în pielea țăranului, m-am purtat ca atare. Nu mi-a ajuns că oricum arătam ca un idiot, am început să mă și sperii de tehnologiile din jurul meu, cum ar fi acest coș de fum stacojiu sau ce dracu' o fi el, Doamne iartă-mă.

Am fost tulburat și de această mașinărie blestemată care scuipa hârtii cu fața reginei pe ele. Am pus hârtiile colorate în buzunar, cu speranța că voi reuși să le schimb pe fasole și niște colți de mistreț.

Am ajuns la fermă și am trecut direct la muncă. Am curățat o cocină cu grebla și am golit gunoiul într-o grămadă mare de bălegar, pe care țopăia o găinușă prietenoasă.

Apoi m-am ocupat de animale. I-am dat unei oi un biscuit digestiv, dar s-a cărat imediat ce n-am mai avut ce să-i dau. Mi-a lăsat niște bale pe mână, dar nu m-am supărat. Ce țăran se scârbește de la așa ceva?

Pe cocoșul ăsta îl cheamă Jack și a apărut în mai multe filme. A fost drăguț și politicos și a cârâit blând în timp ce-l țineam în brațe. Se vede că e antrenat pentru actorie.

În grădina comunitară era un stâlp decorat pentru sărbătoare, în jurul căruia am țopăit vesel până m-a luat amețeala. Poate că aici îmi va fi dat să-mi găsesc și o soțioară, cu care să zburd printre plante și gândăcei și să fac zece copii, dintre care șapte să moară înaintea mea și trei imediat după mine. Un bărbat care avea grijă de niște straturi mi-a oferit niște varză kale pe care am acceptat-o cu bucurie. Am zis c-o s-o mănânc de prânz, alături de cartoful pe care mi-l adusesem de acasă.

Dar înainte de masă, neapărat rugăciunea. Țăranii se rugau o grămadă, dimineața la prânz și seara. Vizavi de fermă era o biserică, așa că m-am dus să-i mulțumesc Domnului pentru că mi-a dat voie să trăiesc puțin pe planeta asta, înconjurat de căcat de porc și strivit de nobilii cruzi.

Dar era închisă! Soartă grea! Am bătut la porți să trezesc Sfântul Duh, dar nimeni nu s-a milostivit de mine. Am fost păcătos pentru o zi. Dumnezeu nu m-a lăsat să intru în casa Lui, de parcă venisem cu martorii lui Iehova. Patruzeci de bice pe spinare când ajung acasă. Cu cablul de la încărcătorul de iPhone.

Obosit și înfometat, m-am retras pe câmp să consum roadele pământului. N-am știut să gătesc și nici n-am avut ustensile, așa că am mâncat cartoful crud, învelit în varza kale pe care o primisem ca răsplată pentru munca mea.

Evident, a fost oribil. Nu atât de oribil pe cât îmi închipuiam, dar tot oribil.

Varza aia kale avea pe ea niște dâre de melci și cred că alea mi-au dat peste cap stomacul. Auzisem că unii vegani mănâncă mâncare crudă, așa că m-am gândit că o să fiu ok. Dar n-a fost ok și a trebuit să mă ascund în cel mai apropiat tufiș, decorat cu seringi și graffiti, unde aveam drept hârtie igienică niște pânze de păianjen și ambalaje de cipsuri. Evul Mediu începea să devină din ce în ce mai sinistru pentru mine.

După chinul gastric, a venit timpul să mă liniștesc cu niște distracție țărănească. Lovitura la gioale e încă jocul preferat al multor dubioși din provincie. Obiectivul e să îl lovești pe celălalt în tibie până e complet imobilizat. Asta făceau oamenii pe vremuri ca să se relaxeze. Asta am făcut și eu!

Mi-am rugat un coleg să se joace cu mine. După o bătălie lungă și îngrozitoare pe o alee din spatele biroului nostru, șmecherul a ieșit victorios.

Eșuasem în aproape toate misiunile mele medievale. N-am reușit să fierb un cartof, n-am reușit să mă rog ca lumea. Până și cocoșului Jack i-am părut un prostovan. Meritam o pedeapsă medievală, așa că am ales niște prieteni care să mă lovească cu roșii stricate în timp ce eram imobilizat la stâlpul infamiei. Un final potrivit pentru o zi jenantă și împuțită.

§

Nu înțeleg de ce se plânge lumea că ne întoarcem în Evul Mediu. Bineînțeles că lumea murea pe capete și totul arăta și mirosea ca dracu' și toți mâncau căcat ca să supraviețuiască, doar ca să moară o săptămână mai târziu fix din cauza căcatului mâncat – dar era o viață simplă cu multe bucurii. Am uitat de strămoși. În loc de ferme și vite, acum avem restaurante libaneze și vaporizatoare. Prefer să fiu îngropat într-o avalanșă de bălegar decât să mai citesc un alt editorial în ziar. Poate că sunt demodat.

Data viitoare când postezi ceva despre întoarcerea englezilor în Evul Mediu, gândește-te ce înseamnă asta: întoarcerea la natură, la rădăcinile umanității, iubire de animale (înainte să le omori fără milă cu mâinile goale), unire cu Dumnezeu Tatăl, mâncare proaspătă crescută de tine și tibii dureroase. Cu toții avem nevoie de așa ceva în aceste vremuri tulburi.

Urmărește-l pe Joe Bish pe Twitter.

Urmărește VICE pe Facebook.

Traducere: Oana Maria Zaharia

Mai multe experimente personale pe VICE:
Am încercat să trăiesc ca strămoșii americanilor și m-am ales cu o beție și cu lipitori
Am încercat să dorm o săptămână ca strămoșii noștri
Am încercat să trăiesc ca actrița Gwyneth Paltrow timp de o săptămână
Am mâncat doar Nutella timp de o săptămână și era să o iau razna