Toate lucrurile nasoale pe care va trebui să le înduri în luna februarie

Ok, deci: februarie e o lună care te păcălește, în sensul că ai impresia că s-a terminat ianuarie – „ianuarie gri și geroasă/ nici azi n-am bani să bag ceva în plasă" – și o iei un pic razna în ziua de salariu și începi să urli „E LUNĂ SCURTĂĂĂ" în timp ce-l acoperi pe taximetrist în bancnote de zece lei, după care realizezi: „Stai puțin. Și februarie e, de fapt, la fel de mizerabilă. "

Adică da, pământul e reavăn și plantele încep să revină la viață, dar suntem în continuare înconjurați de abisul gri al iernii, totul e de căcat, iar vântul încă ne face să plângem involuntar pe stradă. Și după toate astea, vitrinele tuturor magazinelor se umplu cu ursuleți de pluș cu inimioare în brațe și balonașe pentru că, pula mea, vine Valentine's Day. Cum putem să nu ne pierdem speranța când deja ne-am băgat pula în regimul sănătos pe care ziceam că o să-l urmăm anul ăsta, dar pe care l-am abandonat într-un șanț în ianuarie, ca pe un cadavru dintr-un camion?

În fine, iată toate mizeriile pe care va trebui să le înduri în luna februarie!

„Ia uite ce narcise țepene și ferme", zice toată lumea. „Hm, miei. Știi de unde ies mieii? Din vaginul oii." Pauză. „După ce un berbec a făcut sex cu ea. În vagin." Toată lumea mai ia câte o alună. Stați afară pe o terasă, deși nu e încă suficient de cald cât să stați la o terasă. Toți vă agitați și vă uitați în toate părțile. Seva dă pe din afară. Toată lumea se scarpină discret între picioare. Razele soarelui mângâie masa și scaunele. Norișorii albi plutesc lin pe cerul senin. „Vreau să mă fut", gâjâi tu, pierdut, cu gâtul uscat de excitație. „Trebuie să fut ceva."

Ții minte anul trecut când am avut o secundă în plus – o chestie rară care a însemnat că ceasurile terestre s-au sincronizat cu timpul astronomic sau ceva de genul – și pe noi, oamenii normali cu frică de Dumnezeu, ca mine și ca tine, ne-a durut la bască de asta, pentru că a avut loc la miezul nopții și oricum a durat doar o secundă.

Totuși, asta nu l-a oprit pe Tiberiu de la contabilitate să te oprească în bucătăria firmei și să te întrebe: „Ei, ce-o să faci cu secunda aia în plus?" Și ți-a dat un cot în timp ce îți turnai lapte în cafea și ai vărsat lapte pe tine. De ce, Tiberiu? E atât de goală viața ta încât trebuie să faci conversație la bucătărie? Probabil e punctul culminant al zilei pentru tine, pentru că în restul timpului stai pe un scaun și te uiți la un ecran. Tiberiu, plm. Nu mai zic nimic.

Ei bine, suntem în 2016 și o să avem o zi întreagă în plus. Toată lumea o să te întrebe: „Ce ai de gând să faci cu ziua bonus?" Păi, cade într-o luni, așa că probabil o să muncesc, ca de obicei. O să iau pauza de masă. O să iau autobuzul spre casă. Mănânc spaghete la cină. Mă uit la televizor. Pun niște haine la spălat. Fac un duș. Dau o labă și mă culc. Mă străduiesc să nu plâng în hohote când mă gândesc la marșul neîndurător al vieții, care în fiecare zi mă duce cu un pas mai aproape de moarte. Viața, uriașa mașinărie îngrozitoare. Un gândac monstruos, cu motor, cu clești din metal cât zgârie-norii, care își face drum prin pădurile rurale idilice și lasă în urma lui o dungă neagră, unde a atins pământul cu abdomenul. Ceva de genul.

Da, o să fie și ziua cuiva în ziua bonus a lunii. O să fie bucuros și o să se simtă special că are o zi de naștere specială. O să te duci din obligație. O să vă pună în cap pălăriuțe caraghioase și o să sufle în lumânări super entuziasmat. Apoi o să vă explice, în timp ce se joacă cu un yoyo, cum de obicei e nevoit să-și sărbătorească ziua pe 1 martie. Ai 28 de ani, coaie. Maturizează-te.

Dacă mergi la birou, îți garantez că o să auzi propoziția asta pe nouă februarie, în jurul orei zece dimineața: „Renunț la cioco anul ăsta. Gata cu ciocolata. O să fie greu, pentru că…ciocooooo!"

Sunt două tipuri de oameni: cei extrem de cinici în privința Zilei Îndrăgostiților și cei cărora le plac felicitările amuzante pentru îndrăgostiți. Din păcate, toate relațiile bune sunt construite pe principiul „contrastele se atrag", așa că întotdeauna cei cărora le place romantismul și cei care nu suportă siropul vor fi nevoiți să ia o cină scumpă împreună într-un restaurant de lux, înconjurați de flori, felicitări și bomboane de ciocolată în staniol roșu. Și trebuie să te prefaci că toată siropoșenia asta e ok.

Romantismul mi se pare ok, în doze mici, o dată pe an, și cred că merită să răsfeți persoana care te iubește și te suportă în celelalte 364 de zile ale anului. Nu e nimic mai nasol, la urma urmei, decât dobitocii fără inimă care spun chestii de genul: „E doar o sărbătoare corporatistă inventată ca să-ți vândă cutii de bomboane Lindt." Dar asta nu înseamnă că e mai suportabil să intri într-un supermarket decorat cu balonașe roșii în formă de inimă și să vezi cum colegele de birou primesc buchete enorme de trandafiri. Nu e cu nimic mai suportabil. Cu nimic.

Dacă nu ți-ai făcut planuri de Ziua Îndrăgostiților și vrei ceva mai elegant decât McDonald's, ai belit pula. Totul e rezervat de luni de zile. Ne vedem la coadă la Mac, eu la costum, gagică-mea furioasă care strânge în mână o sticlă de șampanie ieftină și un grup de microbiști care urlă la o masă să dea televizorul mai tare. Și merităm mizeria asta amândoi, știi bine.

Cred că poți stabili foarte ușor dacă o persoană e mișto după criteriul: cum ar reacționa dacă ar fi cerută în căsătorie? Ar zice ceva de genul: „M-a ceruuuut!" sau „În sfârșit m-a cerut" sau „Nu pot să cred că m-a ceruuut!" sau „Mă simt ca o prințesă! Mi-a cerut mâna!"?

Dacă da, atunci aceasta nu e o persoană mișto; nu e o persoană de care ai nevoie în viața ta. Persoana asta va crea un nou „Life Event" pe Facebook în data de 14 februarie la ora 9 dimineața și apoi o să te introducă într-un grup unde își planifică nunta. Mai bine îi dai unfriend pe furiș de acum.

…Tinder sau orice alt site de agățat. Toți utilizatorii acestor servicii fac spume la gură și frunzăresc mesaje vechi de patru ani la care n-au primit răspuns. Utilizatorii de Tinder dau swipe cu atâta furie că-și sparg ecranele telefoanelor. În nebunia post-apocaliptică de dinainte de Ziua Îndrăgostiților. „Bem ceva?" întrebi sute de oameni la rând. „Bem ceva? Bem ceva? Bem ceva?" Aranjezi douăzeci și cinci de întâlniri pentru a doua zi. Toți au ochii roșii și pumnii strânși.

Dar nu e totul atât de inutil, atât de nesemnificativ? Sentimentul de singurătate și durerea pe care ți-o inspiră bucuria altor oameni. Panica de Valentine. Oare ar trebui să lăsăm fericirea tâmpă a cuplurilor să aibă un impact asupra vieții noastre? Ar trebui să ne pese? Da. Singura șansă pe care o avem în lumea asta e să ne agățăm de dragostea altcuiva în timp ce parașuta nu se deschide și cădem împreună în abis. Singura moștenire pe care o vom lăsa în urmă e impresia pe care le-am făcut-o altor oameni. Ziua Îndrăgostiților ne amintește mereu căcatul ăsta. Nimic nu are sens și dragostea e singura șansă la fericire. Dacă n-ai parte de dragoste pe 14 februarie, fă sex aleatoriu cu necunoscuți până găsești dragostea. Timpul trece și nu ți-a mai rămas mult timp pe planeta asta. Agață-te cu disperare de cineva până nu e prea târziu. Cumpără-i flori, exprimă-ți dragostea. Tic-tac. Tic-tac. Tic-tac.

În orice caz, februarie fericit vă doresc!

Traducere: Oana Maria Zaharia