Toate motivele pentru care oamenii care se bat cu pumnu-n piept că țin Post în România mint

Am copilărit cu postul creștin ortodox impus de maică-mea până pe la vreo 14 ani și rareori am mâncat chestii mai sinistre ca atunci. Produse de soia îmbibate în condimente ca să aibă cea mai mică dâră de gust, cartoful ca unică legumă și în general tot felul de alte produse de umplutură care-mi dăduseră peste cap organismul mai rău decât dacă trăiam din cheeseburgeri. Și asta pentru că maică-mea, la fel ca majoritatea creștinilor din România, era preocupată doar de forma postului, nu și de sensul lui.

Postul e un concept destul de profund, care apare în toate religiile lumii, inclusiv în variantă românească a creștinismului ortodox. Implică o purificare a spiritului prin purificarea trupului, prin abținere de la poftele tale, fie ele sexuale sau alimentare. Iar pe lângă teoriile spirituale, e un mod bun să-ți testezi voința câteva zile. Să vezi dacă poți să te lași de fumat, șaorma sau labă pentru o perioada limitată, să vezi dacă ești măcar atât de puternic ca psihic încât să-ți înfrângi dependențele chimice și biologice.

Treptat, s-a denaturat atât de mult c-a devenit o glumă proastă la noi în țară. De exemplu, în varianta sa originală, postul religios implica să nu mănânci dulce, să nu folosești untdelemn și să nu bei alcool. Din păcate, toți românii și româncele care se bat cu pumnul în piept că țin post, de fapt doar nu mănâncă lapte, carne și ouă. Nici nu mai zic de aia cu sexul. Ca să nu mai zic de haleala de post care-i o masă de prăjeală, grăsimi și soia.

Unul dintre cele mai amuzante aspecte ale ideii de post e aia că s-a transformat în dietă de pițipoance. S-a umplut Internetul de articole cu dieta de post, unele semi-OK, traduse din străinătate după un regim non-religios, în care pur și simplu ai niște zile în care trebuie să bagi un număr mult mai mic de calorii decât e minimumul necesar.

Și asta sună destul de nociv, dar nimic nu se compară cu dietele vegetariene pe baza postului ortodox. În sine, purificarea asta a postului implică un fel de autoflagerare a organismului, o obligație să mănânci complet altfel decât o faci în mod natural. Asta înseamnă că deja tot corpul tău de mâncător de mici și cefe de porc este dat peste cap. Dacă peste toată chestia asta, îți propui să mai bagi și o dietă, adică să eviți puținele legume care chiar îți țin de foame, ai șanse bune să dai ortul popii înainte de Paște și să nu mai învii după a treia zi.

Nici măcar nu intru în ipocrizia faptului că ți se spune că e o idee bună să profiți de perioada asta de purificare spirituală ca să dai jos colăceii. Ca și cum Hristos îți contorizează credința în calorii, ca antrenorul de la sală. Ai ars o mie de calorii pe zi, Rai, doar cinci sute, Purgatoriu, sub cinci sute, du-te dracului.

Problema e că dieta asta de post e de fapt destul de nocivă, conform medicilor, care se trezesc cu pacienți care au ajuns anemici, cu deficiențe de fier și calciu, o slăbiciune generală a corpului și chiar cu o frumusețe de afecțiune la stomac din cauza regimului.

Din nou, postul în sine e despre privațiune. E despre a nu mânca „ceva bun" sau ceva care să-ți satisfacă poftele. E despre a nu consuma genul de chestii pe care le-ai pune pe Instagram când ești plictisită la birou. Și pe urmă vezi că-ți apar reclame pe Facebook la tot felul de oferte de post de la servicii de livrare pentru corporatiști pline de glumițe și delicatese de post. Naibii, „delicatesă de post", „poftă de post", toate glumițele astea sunt complet oximoronice. Dar vezi vreun creștin care să urle supărat pe FB de asta? Nup, sunt toți ocupați cu homosexualii și corectitudinea politică care le încalcă libertatea credinței.

Și nu sunt singurii ăștia de mai sus, e plin Internetul de reclame la produse de post construite să ia ochiul, să mulgă prostia omului care crede că-și cumpără locul în Rai prin faptul că ține regim detox fără carne, nu prin ăla că ar avea o trăire reală spirituală. Pe lângă marile fast-food-uri din București, am ajuns să avem și conceptul de șaorma de post pe lângă fiecare piață.

În fiecare an, raioanele cu produse de post din hypermarketuri cresc cu noi și noi adiții mizerabile. De obicei niște chestii cu o bază incertă pe bază de soia, sub formă de cremă, de crutoane sau de cărămidă cu consistența săpunului. Și aici nu vorbesc de brânza de soia în general, care e destul de decentă în afara României, ci strict de chestia aia sinistră cu aromă de Vegeta trântită în raioanele de post.

Și nu zic asta eu, o zic tot felul de medici care au observat că pateurile astea fără gust sunt pline de aditivi. Asociațiile de consumatori luptă contra produselor de genul ăsta de ani de zile, dar nu prea îi pasă nimănui. Poți să dai o mie de știri cu faptul că-s toxice produsele astea, dar românul tot o să le cumpere în locul legumelor proaspete în timpul postului. De ce? Pentru că-s năclăite în grăsimi. Când vine vorba de mâncare, creierul tău vibrează la două chestii - la grăsimi și la zahăr. Fix ceea ce diferențiază produsele de pe raioanele de post de alea de la raionul de legume. Așa că practic încalci iarăși postul, că tragi la lucruri gustoase, nu la strictul necesar.

Pe de o parte îți distrug produsele de post în sine sănătate, dar pe de altă parte ți-o distrugi singur. Anual spitalele sunt pline după post de români doborâți de faptul că au îngurgitat un miel întreg de Paști sau un porc întreg de Crăciun, deși până atunci au trăit din pate vegetal și pită. Și uite așa a ajuns ținutul postului din România una dintre cele mai mari minciuni pe care ne-o spunem singuri.