S-a inventat cel mai bun prezervativ, dar încă nu-l putem cumpăra

Nu trebuie să te simţi prost că gândeşti asta, experţii sunt şi ei de acord. Dacă-l întrebi pe cercetătorul Brandon Brown, profesor asistent la Centrul pentru Medicină Socială şi Servicii Sanitare din Riverside, în Universităţii din California, o să-ţi spună că: „Prezervativele sunt cam nasoale şi de aia lumea le cam evită. Sunt cam ca folia alimentară şi au şi un miros specific." Lumea se mai plânge de ele şi fiindcă uneori duc la pierderea erecţiei când le pui.

Nu zice nimeni să renunţi la prezervative de tot, să ne înţelegem: dacă sunt folosite corect, sunt eficiente în proporţie de 98% în prevenirea unei sarcini nedorite şi „creează o barieră impermeabilă împotriva patogenilor bolilor cu transmitere sexuală", potrivit Centrului pentru prevenirea şi controlul bolilor, împiedicând astfel transmiterea HIV şi a altor boli cu transmitere sexuală.

Zic doar că sunt incomode, greu de folosit şi posibil ineficiente dacă nu le pui bine. Un studiu din 2008 a relevat că 31% dintre bărbaţii care folosesc prezervative în mod regulat li s-a întâmplat în ultimele trei luni să se rupă prezervativul. Dacă te numeri printre cele două treimi dintre bărbaţi care nu folosesc prezervative, potrivit cifrelor publicate luna trecută de Centrul pentru prevenirea şi controlul bolilor, sau printre cei 43% dintre adolescenţii care n-au folosit prezervativ ultima oară când au făcut sex, cel mai probabil ai motive întemeiate.

În mod curios, explică Brown, tehnologia prezervativelor a rămas relativ neschimbată în ultimii o sută de ani. De fapt, e aproape aceeaşi din anii 1830, când s-a renunţat la intestinele de animale în favoarea latexului. Ultima schimbare „majoră", dacă o putem numi aşa, a fost introducerea micului rezervor din vârf, iar asta a fost în urmă cu aproape 70 de ani.

Prezervativele n-au mai fost îmbunătăţite cu adevărat în ciuda incidenţei tot mai mari a bolilor cu transmitere sexuală şi nici nu sunt eficiente în prevenirea transmiterii unei boli precum HPV, care se ia prin contact direct cu pielea. Pur şi simplu n-au fost create să prevină bolile cu transmitere sexuală, explică Brown. Sunt menite să împiedice apariţia sarcinii şi atât. „Şi la asta sunt bune", spune Brown, adăugând că firmele producătoare le-au mai îmbunătăţit câte puţin pe ici, pe colo, adăugând texturi, de exemplu, sau folosind poliuretan în loc de latex (producând astfel prezervative mai subţiri, dar la fel de rezistente). „Dar problema rămâne, în esenţă, aceeaşi: oamenii nu prea vor să le folosească fiindcă sexul e mai plăcut fără ele."

„Au apărut prezervative cu puncte, striaţii şi arome, dar n-o să găseşti vreun inginer care să considere asta vreo schimbare importantă", adaugă Stuart Nugent, director de comunicare pentru Lelo, o companie care produce jucării sexuale.

Anul trecut, Lelo a lansat Hex, primul prezervativ cu o tehnologie nouă. Prezervativul futurist Hex trebuia să rezolve trei probleme fundamentale: să fie comod, să nu alunece şi să nu se rupă, datorită modelului de tip fagure. Întrebat cum de o companie cunoscută mai mult pentru vibratoare e printre singurele firme care caută să inoveze în domeniul protecţiei sexuale, Nugent spune că marile firme producătoare s-au culcat pe o ureche.

„Există câteva (trei, mai exact) branduri majore în industria prezervativelor, iar acestea s-au mulţumit să se culce pe o ureche şi să nu concureze între ele prea mult, ca să nu-şi agite cotele de piaţă călduţe", explică el. „De prea mult timp, acestea aveau un monopol pe sănătatea sexuală, cumpărând startup-uri inovatoare şi suprimându-le, sau cumpărând patente, chestii de genul ăsta. E incredibil de greu pentru o companie mică să răzbească într-o industrie atât de monopolizată. Ştim, de exemplu, că patentele noastre au fost studiate amănunţit de concurenţă cu mult înainte ca prezervativele Hex să apară pe piaţă."

Au mai existat eforturi recente de a îmbunătăţi prezervativele. În 2013, Brandon Brown s-a numărat printre cercetătorii care au aplicat pentru fonduri din partea Fundaţiei Bill şi Melinda Gates pentru a dezvolta generaţia următoare de prezervative.

În noiembrie 2013, şi apoi în iunie 2014, fundaţia a anunţat numele celor câtorva câştigători ale burselor de cercetare în valoare de 100 000 de dolari. Printre ideile inovatoare se numărau prezervative care se strângeau în timpul actului sexual sau se lipeau strâns de penis, sau prezervative făcute din polimeri foarte rezistenţi şi ultra-subţiri, mai eficiente din punct de vedere al transferului termic, contribuind la o experienţă sexuală mai fierbinte.

Dar, până acum, niciuna dintre aceste propuneri, nici prezervativele bazate pe nanoparticule şi nici cele care ar fi folosit colagen din tendoane de vită n-au ajuns pe piaţă. Inventatorul prezervativului din tendoane de vită, Mark McGlothlin, preşedintele Apex Medical Technologies, a declarat pentru Mic în 2015 că e o problemă de costuri. „Costă peste un milion de dolari doar să obţinem aprobarea Agenţiei Federale a Medicamentului. E un proces necruţător."

Acest obstacol e suficient să ţină prezervativele inovatoare departe de rafturile supermarketului de la colţul străzii multă vreme de acum încolo. În luna iulie, un grup de cercetători de la MIT au anunţat dezvoltarea unui gel pe bază de apă cu ajutorul căruia s-ar putea produce prezervative (şi catetere) mult mai bune, datorită proprietăţilor sale unice. Într-un studiu publicat în revista de specialitate Advanced Healthcare Materials, cercetătorii au explicat că gelul este flexibil, moale şi alunecos, precum şi impermeabil pentru virusuri, fiind astfel un material perfect pentru fabricarea prezervativelor.

„Ce e grozav la gelul ăsta e că imită foarte bine ţesuturile umane ca pielea şi muşchii", explică German Parada, doctorand şi autorul principal al studiului. Deşi hidrogelurile sintetice există din anii '60, Parada spune că abia în ultimii doi-trei ani echipa lui a dezvoltat modalităţi de a le ataşa altor materiale, precum metalul, sticla sau latexul. E un proces complicat, fiindcă substanţa e foarte apoasă, iar cercetarea MIT e una revoluţionară. „Ăsta e motivul pentru care nu există aşa ceva pe piaţă. E o tehnologie foarte nouă."

Aşadar, în timp ce Parada şi echipa lui se gândesc cum să-şi scoată produsul la vânzare şi lucrează cu servicii antreprenoriale din campus să transforme visul în realitate, va fi nevoie de ani buni de testări şi de milioane de dolari până să ajungă să-ţi îmbunătăţească viaţa sexuală.

„E o tehnologie bună şi o idee extraordinară, dar deocamdată e doar o idee ştiinţifică", spune Parada. „Mai sunt mulţi paşi de parcurs până la punerea pe piaţă."