Am întrebat corporatiști români din Pipera care e cea mai mare problemă a cartierului

La ora actuală, să lucrezi în Pipera, zona marilor corporații din București, e o corvoadă pentru cei 250 000 de români care trec pe acolo zilnic. Situația se înrăutățește de la o zi la alta și pare că nu urmează să se ia în serios vreo soluție pentru rezolvarea pe termen mediu-lung. În sensul ăsta, cei de la Libertatea au lansat campania #SalvațiPipera, prin care vor să atragă atenția asupra problemelor reale cu care se confruntă zona unde toată lumea are job, dar mai nimeni nu-i fericit.

Așa că m-am dus în Pipera, cel mai populat loc din București, ca să vorbesc cu cei care se lovesc zi de zi de ce înseamnă să mergi, să muncești, ba chiar să te plimbi prin cartierul mărginaș transformat în business park.

*De menționat că niciun corporatist n-a pierdut mai mult de cinci minute din pauză în urma interviurilor.

Când ninge, Pipera e ca un sătuc de munte. Trotuarele nu sunt deszăpezite. Am înțeles c-ar fi o lege care spune că fiecare clădire ar trebui să-și deszăpezească drumul din fața ei. Sunt ditamai clădirile care probabil iau o groază de bani pe chirii, iar oamenii se chinuie prin zăpadă.

Pe mine mă nemulțumește lipsa spațiilor verzi. Și praful care-i foarte mare. Bine, astea sunt o problemă în tot Bucureștiul. Eu am muncit și prin corporații din alte țări, dar era diferit. Aveai loc să te plimbi, să stai pe-o bancă, să vezi un copac. Acum am ieșit în pauză și-o să mă plimb pe șosea, prin parcări, că n-ai pe unde altundeva.

Acum am început să vin mai des cu metroul, dar mai luam mașina și făceam cam două ore de la birou până acasă.

Pe lângă asta, uită-te în jur, eu îi înțeleg p-ăștia de parchează aiurea mașina pe trotuar. Norocul e că unele firme mai oferă locuri de parcare. Dar, dacă firma nu-ți pune la dispoziție asta, chiar n-ai unde să parchezi.

Eu lucrez la mai multe firme și la unele a trebuit să mă duc mai departe la o parcare privată și să plătesc. Și-am mers pe jos, apoi. Acum, eu nu cred că le era greu să construiască o parcare subterană. Plus că se ridică clădiri peste clădiri, însă n-au grijă ca infrastructura să țină pasul.

Atunci când plouă se formează o baltă mare fix la ieșirea de la una dintre gurile de metrou, de zici că-i oceanul Pacific. Toată lumea care intră și iese încearcă s-o ocolească. Iar atunci se formează o coadă mare, că n-ai alt spațiu pe unde să treci.

Niște spații verzi ar fi ideale. În afară de minipărculețele care aparțin de câteva clădiri, n-ai nimic. Nici cei care au apartamente aici n-au spații verzi. Doar așa un minițarc unde se mai joacă copiii.

Dat fiind că Pipera e un business park, toată lumea muncește pe un anumit salariu, se consideră că noi am fi diferiți față de cei care ar lucra în alte zone. Prețurile sunt foarte exagerate în comparație cu ceea ce oferă, fie că vorbim de împinge tava sau alte magazine de unde poți să-ți iei mâncare.

De la an la an, ba chiar de la lună la lună, Pipera e din ce în ce mai aglomerată. Locuiesc în Lacul Tei și, pe-o distanță de patru kilometri, fac o oră și-un pic cu taxiul. Eu tot aștept minuni. Am înțeles că există un proiect care presupune să se desființeze liniile de tramvai și să se facă încă două benzi pentru mașini. Dar nu cred că se va întâmpla prea curând, totuși. Evit să merg cu metroul, că te calcă în picioare. Rămâi să observi cum arată dimineața și seara tramvaiul 16 de circulă pe aici. E full-full. Și, din ce an o fi construit tramvaiul?! Anii 60? E nasol. Vai de noi.

O altă problemă e extinderea părții imobiliare a zonei, că se tot construiește, iar praful e din ce în ce mai mare. Dacă aș fi nemachiată și m-aș șterge c-o dischetă cu apă micelară când aș ajunge acasă, cu siguranță aș avea pe mine o tonă de praf, din simplul fapt c-am stat aici să fumez. Mă rog, metaforic vorbind.

Primul lucru de care m-am lovit în Pipera a fost praful și mizeria, pe lângă trafic și aglomerație. Că petrec pe drum în jur de 50 de minute dus și încă 50 întors, de acasă până la birou. Iar când ajung acasă, sunt obosită.

La ultima zăpadă, care era aproape până la genunchi, abia mergeam pe aici. Ba chiar am plecat cu 20 de minute mai devreme de acasă, doar ca să am timp să ajung la birou să mă loghez, că drumurile de aici nu sunt deszăpezite, din păcate. E urât ce se întâmplă.

La fiecare țigară, mă plâng cu ceilalți colegi de muncă despre trafic. De obicei, vin cu metroul, și fac în jur de 40-50 de minute. Cu mașina, fac dublu, dar asta mai mult vara. Tot se construiesc clădiri pe aici, dar nimeni nu se gândește la cum ajung oamenii în Pipera.

Uite, puțin mai în față n-ai trecere de pietoni. Ca să ajungi la metrou, trebuie să traversezi pe partea cealaltă, apoi iar înapoi pe partea de unde ai plecat. Trebuie să ocolești. Evident că nimeni nu face asta. Și mai sunt și cei cu mașini care apasă pe pedală, însă cumva au dreptate, că nu-i trecere de pietoni, dar nici nu poți să calci omul. Mamă, și mai e Fabrica de Glucoză. E oribil. Stai cel puțin o jumătate de oră să ieși din Pipera pe Barbu-Văcărescu.

Mai sunt ăștia care-și cumpără apartamente-n Pipera. Și, eu mă întreb, pentru numele lui Dumnezeu, de ce ai face asta?! Că n-ai nimic favorabil în zonă.

Să zicem că aici ai trotuar. Dar dacă o să mergi puțin mai încolo, o să vezi că pe trotuar sunt doar mașini. Ca să poți înainta, trebuie să cobori de pe trotuar și să mergi pe linia de tramvai.

Dar dacă mergi puțin mai în față nu mai e deloc trotuar. Și tocmai ce am trecut de zăpadă. Iarna te uiți tot timpul să ai încălțările adecvate, că fie e apă, noroi sau ceva în neregulă, că nu se deszăpezește. În general, nu se face curat foarte des prin zonă.

Poți să-l urmărești pe autorul articolului, Mădălin Istrate, pe pagina lui de fb, adică aici.