Toată copilăria mea s-a făcut mișto de sânii mei mari, iar asta m-a marcat pe viață

Prima oară când un profesor m-a trimis acasă aveam 14 ani. S-ar fi putut întâmpla și mai devreme – pentru că întârziam des și mai aveam și gura mare – dar de data asta, în 2007, mi s-a cerut să plec de la școală pentru că aveam un decolteu prea mare. „Ai decolteul până la buric”, a zis profa și a pufnit în râs. M-a trimis acasă să mă schimb.

Era vară și hainele pe care le purtam nu erau mult diferite de cele ale prietenelor mele: rochii cu imprimeu floral, blugi strâmți și maieuri cu bretele subțiri – cam ce costa sub zece euro la H&M. Doar că eu aveam cupa E la sutien și 1,82 înălțime, iar asta îmi afecta mult înfățișarea și orice puneam pe mine. „Aia cu țâțe mari”, așa spuneau oamenii când se refereau la mine.

În ziua aceea m-am dus acasă să mă schimb. Nu m-am gândit că aș fi putut protesta, deși mă simțeam furioasă pe profesoara respectivă. Îmi era rușine. Știam că sânii mei sunt obsceni și că eu însămi eram obscenă din cauză că mi-i fluturam mereu pe la școală, un loc atât de inocent, nu? Că eram o curvă dornică de atenția băieților. Că nu meritam să fiu acolo.

Când aveam nouă ani, mi-au apărut două umflături pe piept. Nu mi s-a părut nimic special, pe atunci așteptam să primesc o scrisoare care să mă cheme la Hogwarts și visam să-mi fac propriul post de radio la care să pun muzică făcută de mine. Nu mă interesau sânii, deși mai citisem prin reviste de adolescenți că sânii sunt mare chestie. Dar nu mă gândeam la cum ar fi să mi-i atingă cineva și nici prin cap nu îmi trecea să mă îmbrac sexy sau să îi arăt lumii. Cel mult mi se păreau enervanți, pentru că din cauza lor nu mai încăpeam în costumul de baie preferat și dura mult mai mult să îmi găsesc sutien, iar vânzătoarele își permiteau să intre în cabina de probă peste mine și să-și dea cu părerea despre corpul meu.

Nu mi s-au părut interesanți nici la vârsta de treisprezece ani, când deja crescuseră bine. Dar celor din jurul meu începuseră să li se pară foarte interesanți. Colegii de la școală făceau tot felul de glume și aluzii. O prietenă mi-a zis că degeaba am sâni mari, dacă am burtică, iar altele m-au întrebat dacă sunt falși. La un festival, niște tipi m-au întrebat dacă îmi pot strânge sânii în palmă. Unul deja i-a și atins, înainte să răspund. Cam atunci, mi-a venit și menstruația și sânii au crescut și mai mult – împotriva voinței mele.

Deși nu mă interesase niciodată cum arăt, am început să devin conștientă că trupul meu se maturiza și deodată, devenisem, în ochii celorlalți, o femeie matură și sexuală, deși aveam doar 13 ani. Nici măcar nu mă sărutasem încă.

Copiii se pricep să facă glume proaste, dar nici adulții nu se lasă mai prejos. Tot la 13 ani, o femeie mi-a zis că arăt ca o curvă. Odată, când am dat un răspuns greșit la școală, profesorul mi-a zis: „Mai multă minte și mai puține țâțe, te rog”. Mama prietenei mele era îngrijorată că ea umblă cu mine, pentru că păream o destrăbălată. Doar pentru că aveam sâni mari.

Adulții n-au ezitat niciodată să-și exprime ura și dezgustul vizavi de aspectul meu. De parcă sânii mă transformau într-o ispită nesimțită și diabolică, care le polua mințile celor din jur cu bustul ei imens. Dacă glumele colegilor mă lăsau rece, comentariile adulților mă îndurerau. Am început să cred că sunt obscenă, am început să mă tem de semnalele pe care le transmiteam involuntar: Dacă mă îmbrac în maiou, băieții o să creadă că vreau să fac sex cu ei? Din cauză că adulții m-au sexualizat la o vârstă la care nu eram pregătită pentru sex, am devenit, de mică, foarte conștientă de propria sexualitate. Când am făcut sex pentru prima oară, la vârsta de 17 ani, am păstrat cât mai multe haine pe mine, timp de câteva luni. Nu-mi scoteam niciodată sutienul. Îmi uram deja sânii.

Când am ajuns la facultate, corpul mi s-a schimbat din nou. Am slăbit și sânii s-au mișcorat. Am fost fericită când mi-am luat primul sutien mai mic. Deși acum am sâni foarte obișnuiți, din punctul meu de vedere, uneori tot îi văd ca pe o povară. Am grijă ce haine port, sunt temătoare când cineva mă vede dezbrăcată pentru prima oară și îmi e inconfortabil să atrag atenția. Și totuși, în adolescență, sânii mei nu erau decât două umflături din carne care mi-au crescut pe corp dintr-o combinație de gene, hormoni și pasiune pentru dulciuri. Perversitatea era doar în ochii lor.

Articolul a apărut inițial în VICE Olanda.