Fotograful ăsta îți arată haosul de la nunți

Ian Weldon nu e un fotograf de nuntă. Sau este, doar că nu e ca restul. Dacă vrei imagini tipice cu invitații aranjați în linie dreaptă sau cu buchetul în aer, Ian nu-i omul tău. „El e un fotograf care surprinde nunțile exact așa cum sunt: evenimente comice în familie, cu prea multă băutură și situații dubioase”, a zis Martin Parr, autoritatea în fotografia documentară care surprinde ciudățeniile societății britanice. „Vei spune, da, normal că o face, dar, dacă te uiți la fotografii de nuntă premiați, majoritatea trag aceleași cadre tipice industriei.”

Martin a aflat de imaginile lui Ian când ținea o prezentare unor fotografi de nuntă. După ce a vizitat Newcastle, unde locuiește Ian, cel din urmă l-a căutat. Iar discuția lor a culminat cu o expoziție la Martin Parr Foundation și o carte. „Cred că-i prima dată când un fotograf de nuntă e expus la o galerie serioasă”, a adăugat Martin.

I am not a wedding photographer face referire la o abordare diferită. Ne poți spune în ce diferă stilul tău de fotografia clasică de nuntă?
Ian: Fotografia de nuntă, prin natura sa, e comercială. Există un standard determinat de piață și trenduri. Există și o tradiție lungă pentru ceea ce se așteaptă de la fotograf și ce ar trebui să primească cuplul. Fotografii de nuntă au o afacere și se uită la fiecare eveniment ca la un job nou. Dacă sunt consecvenți, pot obține chiar și același tip de fotografie. Așa funcționează. Din păcate, nu există personalitate în asta, nu poți fi creativ. Fotografia e ușoară când totul e automat, ai setările făcute și site-uri cu design de-ți iau ochii; aproape oricine poate să cumpere materialele necesare afacerii și poate deveni fotograf de nuntă într-un timp scurt. Nu e tocmai un lucru rău sau greșit. E doar natura fotografiei de nuntă și e ceva în care nu mă regăsesc.

Merg la o nuntă fără să am o idee preconcepută despre cum ar trebui să arate. Nu caut „cadrul” ăla, ci răspund la oameni și situații și o fac în așa manieră ca să mă apropii fizic și emoțional. Abordez nunțile mai mult ca un fotograf decât ca unul de nunți.

Cum de te-ai apucat de asta?
M-am apucat de nunți ca să fac bani și să-mi pot continua proiectele foto. Nu prea știam ce făceam, iar nunțile erau văzute ca ultima speță. Fotografiam lumea așa cum se așteptau alții să o fac: portrete, cadre de grup, aranjam oamenii și nu-mi plăcea deloc. În punctul ăsta eram deja interesat de istoria fotografiei și citeam mult. Cred că odată ce am înțeles ideile din spatele fotografiei și am încercat să aplic asta unui gen prins atât de tare în tradiție, m-a ajutat să-mi creez un stil. A devenit o provocare să încalc convențiile și să mă concentrez pe o idee, iar nunțile au devenit un proiect.

Ce părere ai despre nunți și instituția căsătoriei?
Nu-mi pasă de astea. Nu nunțile mă interesează, ci oamenii, situațiile sociale și ce-am aflat despre mine din ele. Mă las purtat de puterea fotografiei, de contribuția mea și cum va afecta asta percepția generațiilor viitoare. E ca o mașină a timpului, iar dacă pot surprinde realitatea și emoția unei nunți, atunci fotografiile devin neprețuite pentru cuplurile cu care lucrez.

Lucrările tale se concentrează pe absurditatea și haosul unei nunți. Îți place să iei parte la asta?
Viața e absurdă și plină de haos. Nunțile, care forțează o groază de oameni să stea împreună și le spune cum să se distreze și să se comporte, amplifică asta. Îmi place energia. Ajută să scoți imagini extraordinare.

Care-i cea mai amuzantă situație de care te-ai lovit?
Chiar și cei mai beți invitați prezintă niște rețineri. Au loc certurile tipice, incidente - un tort a fost aruncat de pe o masă, iar o mașină a intrat într-un element de decor - dar nimic serios. Sunt oameni care se distrează.

Fiecare nuntă e unică în felul ei sau toate seamănă între ele?
Nu prea contează unde se ține nunta, pentru că au același format: pregătirile, ceremonia, cina, discursurile, tortul și primul dans. Sau niște mici variații. Ceea ce le face unice sunt personalitățile. Personalitățile cuplului se regăsesc în planificare și în relația lor cu familia și prietenii. Să bagi asta într-un tipar și să-i faci pe toți să arate la fel e trist. Există o bogăție vizuală în natura individuală a oamenilor.

Care-i partea ta preferată?
Oricât de mult mi-ar plăcea să particip la nuntă în sine, fotografiile sunt cele mai importante. E extraordinar să vezi emoția și sentimentul pe care-l obții în editare și e o adevărată plăcere să dai mai departe asta cuplului pentru care lucrezi. Dacă și ei simt asta, atunci mi-am făcut treaba.

Ai vreo imagine în colecția asta care înseamnă ceva mai mult pentru tine?
Sunt două care ies în evidență. Fetița care se strâmbă când îi sunt aranjate hainele. Atitudinea ei și natura neconvențională a fotografiei în decorul de nuntă.

Mireasa care are în fundal un cuplu care se sărută pasional. Imaginea asta a ieșit singură din mulțime și m-a făcut să realizez că nunta însemană mai mult decât mire și mireasă.

Iar partea cea mai importantă e că ambele cadre au fost trase la aceeași nuntă. Atunci perspectiva mea comercială s-a schimbat și a apărut motivația să fac și mai multă fotografie de nuntă ca să am o serie întreagă. Atunci cred că am devenit cu adevărat fotograf.

I Am Not A Wedding Photographer de Ian Weldon e publicată de Martin Parr Foundation și RRB PhotoBooks.

Fotografii de Ian Weldon

Articolul a apărut inițial pe VICE UK.