Am vorbit cu un magnat al cazinourilor din România ca să aflu de ce-s românii fierți pe păcănele

Așa cum societatea s-a schimbat, și industria de gambling a făcut-o. De la cum era lumea din filmul Casino, vorbim în prezent de o creștere a jocurilor de noroc online sub diverse forme, de la clasicele pariuri sportive și până la slots. Și păcănelele arată tot mai mult ca un sport național neoficial. 

În 2019, o statistică arăta că în mediul rural sunt de trei ori mai multe agenţii de pariuri şi jocuri de noroc decât farmacii, darămite dispensare sau spitale. Ca să înțeleg mai bine industria din România și de ce sunt oamenii fierți pe cireșele, șeptari și coroane, am vorbit cu unul dintre cei mai avizați români din domeniu.

Sorin Constantinescu este un nume vechi în industria de gambling din România. Acum, e a rising star pe YouTube, ca invitat la alții sau pe canalul propriu. Când țara începea să guste din democrație și libertate, el descoperea acest domeniu în care cei mai mulți se bagă cu gândul că vor câștiga bani când mai realist ar fi că e distracție și pierdere de bani. Sorin Constantinescu a trecut de la munca pe șantier în Serbia începutului de ani ‘90 la aparate, cazinouri, criză economică și sărăcie, iar cazinouri, avere de milioane, consultanță în loterii naționale și chiar să predea cursuri antifraudă în Academia de Poliție.

Fără îndoială, numeroși cetățeni ai României au o problemă cu dependența de aparate. Cel mai des ăsta e cazul: un moment în trecut când au descoperit păcănelele și de-acolo înainte viața a luat altă formă, una în care urmărirea visului de îmbogățire distruge celelalte scopuri. Ăsta e punctul și pentru care am vrut să vorbesc cu Sorin Constantinescu să văd cum se raportează el la România anilor ‘90 și cea din prezent.

VICE: Cum ați intrat în industria jocurilor de noroc? Și cât de greu a fost începutul?
Sorin Constantinescu: În ‘90 am terminat Facultatea de Construcții Civile și Industriale la Timișoara. Cum era oraș de graniță, automat, s-au deschis după Revoluție porțile pentru diferite afaceri, iar ușor–ușor locul a ajuns un El Dorado.

Cum șantierele se închiseseră și nu am putut să mă angajez ca inginer, m-a angajat un domn la un bar care avea două păcănele de pus pe masă, aduse din Serbia. Eram inginer și omul a presupus că mă pricepeam la calcule, așa că eu țineam contabilitatea lor.

Așa am văzut că alea două păcănele fac de cinci ori mai mulți bani decât toată consumația din bar. Am decis să-mi cumpăr propriile aparate și ca să fac rost de bani am plecat la sârbi ca să muncesc pe șantier la săpat de gropi.

Am făcut rost de bani, am început cu două păcănele și după un an reușisem să am peste 100 de aparate. În 1993 câștigam 30 000 de dolari pe lună, cam cât patru apartamente la Unirii la acea vreme. Prin 1996, fără educație financiară, am reușit chiar să dau faliment și, pentru o perioadă, a fost nevoie să mă angajez ca director de cazino.

Mi-a plăcut însă dintotdeauna să fac bani. La început vindeam blugi din Serbia sau vegeta. Dacă nu erau cazinourile, făceam ceva în comerț sau servicii.

Cum erau anii ‘90 în jocurile de noroc?
Păi, era Vestul Sălbatic. Nu existau taxe, impozite, ANAF, nu existau legi în domeniu. Abia prin 1993 a apărut o primă legislație.

Imaginează-ți că unii oameni nu aveau TV color în casă și pentru ei păcănelele erau o atracție, un ecran cool din care să mai și scoți bani. Lumea habar n-avea pe atunci de dependență și jucau destul de mult. În ceea ce privește comparația de sume, atunci se juca mai puțin, aparatele nu erau așa deștepte ca acum, adică să înghită sume mari de bani, bancnote mari – erau începuturile lor.

Novomatic, de exemplu, una dintre cele mai mari firme care produce păcănele, s-a înfințat abia în 1985, doar cu patru ani înainte de Revoluția de aici. Pe vremuri, era doar pokerul pe ele, acum sunt mii de jocuri, jackpoturi, mult mai tentant să joci – și, matematic, să pierzi.

Mai există jucători mari sau patroni de cazinouri din acea perioadă încă activi astăzi?
Au mai rămas foarte puțini, iar patronii din anii ‘90 nu mai sunt. În perioada de glorie existau 17 cazinouri live, iar acum mai sunt trei, dintre care unul stă să se închidă.

Cunoașteți pe cineva care să fie pe plus overall din jocurile de noroc, exceptând pokerul?
Singurii care sunt pe plus pe termen lung sunt cei care reușesc să numere cărțile la BlackJack, oameni în general foarte smart. În rest, probabilitățile și matematica spun că nu ai cum să ieși pe plus din jocuri de noroc pe termen lung.

Care e cel mai mare câștig pe care l-ați văzut vreodată într-un cazino? Dar cea mai mare pierdere?
Că vorbim de cel mai mare câștig sau pierdere văzută de mine suma de bani e cam aceeași, undeva între două–trei milioane de euro.

Sunt câteva persoane publice despre care e cunoscut că sunt jucători – Gigi Becali, Florin Salam, Victor Pițurcă, Augustin Viziru. Ce alte vedete mai știți?
Cei care sunt jucători mari nu au rămas ascunși de ochii presei. Iar Mihail Vlasov a fost unul dintre cei mai mari jucători din România, probabil cel mai mare, fost președinte al Camerei de Comerț. Între timp a ajuns și pe la pușcărie. Și Horia Moculescu a jucat mult, până a pierdut absolut totul.

Cât despre Augustin Viziru, el confundă uneori scena cu viața reală. N-a fost vreodată un highroller, a jucat sute de euro nu povești cu sute de mii de euro, vile și cămătari cărora le datora bani, dar până la urmă a scăpat prin legarea unei prietenii de datorie. Ăsta e un scenariu bun de film, dar nu realitatea.

De ce avem încă problemele cu forme de cămătărie în cazinouri?
Problema cu jucătorul român este că el când se duce la cazino o face cu gândul câștigului. Își face planul că are o sută de euro și pleacă cu 200.

În momentul în care pierde, omul devine frustrat că nu i-a ieșit planul și începe să se împrumute, întâi de la prieteni, apoi, când ăia nu mai vor să îi dea, apare cămătarul care, în schimbul ceasului sau cheilor de la mașină, îi împrumută suma de bani pe care o vrea. 

Diferențele între tiparul de jucător român și american, să zicem, e că americanul zice „I am going to spend $100”. Pleacă de la premisa că ăia-s bani pierduți.

Românul când se duce la mall să spargă 1 000 de lei pe haine nu-și pune în minte că se întoarce și cu banii, și cu hainele. Așa ar trebui să se ducă și la cazino. Dacă el câștigă, să fie bonus, nu o așteptare.

Jocurile de noroc sunt bune doar pentru distracție, niciodată nu trebuie să joci mai mult de zece la sută din veniturile tale. Când depășești procentul ăsta, ai o problemă.

A schimbat pandemia obiceiurile jucătorilor? E mai mare piața online acum?
În momentul ăsta vorbim de o piață mai mare online, fiind mult mai diversificată și cu o cifră de afaceri mai mare. În schimb, sunt jucătorii clasici de cazino, care au rămas în săli. Când a venit pandemia, online-ul a crescut instant cu 30–40 la sută. Când s-au redeschis sălile, majoritatea au revenit, pentru că sunt alte motive care îi atrag acolo. Unii vor să atingă fizic butoanele, iar la alții, psihologic, e și o chestie de laudă – să vadă alți jucători că riscă sume mari, cum joacă etc. E un show off românesc. Sunt jucători mari care nu joacă dacă e goală sala. N-are cine să îi vadă cât sunt de bogați.

Am fost anul ăsta în Austria și în tot weekendul eu am văzut doar o singură casă de pariuri. În România există pe fiecare stradă un amanet, o farmacie sau o sală de păcănele și pariuri. Cum sunt românii ca jucători față de restul Europei și care naționalitate vi se pare cea mai avidă față de jocurile de noroc?
În momentul ăsta suntem pe locul nouă în Europa în ceea ce privește numărul de aparate raportate la numărul de locuitori. Avem 72 000 de păcănele la 20 de milioane de locuitori, asta înseamnă că suntem pe la jumătate. Săli există multe și în afară, dar ei au interzis reclamele luminoase ca în Las Vegas, adică poți trece pe lângă o sală și să crezi că e un notariat.

Avem însă o problemă mare cu păcănelele din baruri, unde au acces copii sau unde foarte repede poți să bei mai mult decât e cazul și să-ți joci toți banii. În ceea ce privește popoarele cele mai pasionate de jocuri de noroc, pe primul loc i-aș pune pe asiatici, iar pe doi ar fi evreii.

Ați văzut și femei highroller?
Joacă și doamnele fără probleme, dar de regulă mult mai puțin ca bărbații. În toată cariera mea am văzut una sau două femei highrollers în timp ce bărbați am văzut sute.

Care e cea mai amuzantă poveste de cazino trăită? Dar cea mai tristă?
Hai să-ți zic una și amuzantă și tristă! Eram director la Sofitel, iar în perioada aia veneau grupuri mari de evrei. Eu trebuia să stau cu ei aproape permanent și ajunsesem să fiu nedormit de 48 de ore. Mă duc să dorm, rupt de oboseală, iar mereu fetele de la recepție mă sunau pentru toate prostiile. Rupt de obosit le spun să nu mă mai sune, că le concediez instant și să mă deranjeze doar dacă ia foc cazinoul sau moare careva. Adorm pentru zece minute și sună telefonul. Nu apuc să-i zic fetei c-o concediez, că ea îmi spune că a murit unul, a făcut infarct și e cu capul pe ruletă.

Cum e statul român față de jocurile de noroc? O vreme ați lucrat la Loteria Română. Cum a fost munca la stat?
Acolo m-am lovit de un zid de birocrație, de funcționari corupți, n-am reușit mare lucru. Am reușit să desființez contractele Loteriei cu grecii care au păgubit instituția. Noi cumpărasem de la ei 6 700 de păcănele cu banii jos și după le plăteam 70 la sută din încasări pentru contabilitate. E ca și cum îți vând ție apartamentul și după îți iau și chirie toată viața. 

Clauza de reziliere era de 40 de milioane. Am reușit totuși să reziliez, iar după aia Ministerul Finanțelor a mai făcut o anexă la contract ca să mai plătească încă un an. În ceea ce privește corupția în cazino, de când cu Oficiul Național pentru Jocuri de Noroc (ONJN), e practic inexistentă. Nimeni nu e dispus să dea vreo șpagă dacă are dosarul okay.

Cum vi s-a părut ideea anilor 2000 despre transformarea Casei Poporului în cel mai mare cazino și hotel din lume? E fezabil un astfel de proiect?
E o prostie cap-coadă. Nu avem infrastructură de calibrul ăsta, să transformăm București în Las Vegas. Nici infrastructura clădirii nu e pretabilă pentru așa ceva, ar însemna să distrugi pereți, să pui lifturi mai mari, e spre imposibil. Asta e o idee la fel de prostească precum cea a Elenei Udrea de a muta toate cazinourile pe litoral, un loc în care iarna nu vine nimeni și îngheți de frig.

În contextul ideilor diverse, ce părere aveți despre legalizarea prostituției sau a drogurilor ușoare?
Droguri ușoare oricum se consumă la greu, dacă te duci în Centrul Vechi, miroase a iarbă peste tot. Iar prostituția generează sume uriașe pe piața neagră și cred că ar trebui legalizată, ca în Vest, să se fiscalizeze, cu taxe, cu impozite, cu analize medicale. Avem un nivel al prostituției cel puțin egal cu cel din Germania și Austria, unde e legală treaba.

La fel ca în cazul jocurile de noroc. Le interzici, lumea joacă în continuare, dar barbut sau alte minuni pe care nu ai control și e mult mai rău. Dorința sexuală sau de joc nu o poți interzice. În Turcia au interzis jocurile de noroc în 1997, iar acum sunt mai multe săli ilegale în Istanbul decât în momentul în care erau legale.

Am văzut tot mai mulți streameri de jocuri de noroc pe YouTube și Twitch. Joacă bani reali sau e totul un show?
Unii da, unii nu. Cel mai celebru e Roshtein, care joacă pe puncte, cum fac majoritatea, nu pe bani reali. E o strategie de a atrage noi jucători.

De ce se apucă un milionar de streaming?
M-am apucat pentru că am văzut că oamenii sunt influențați de tot felul de cocalari și dudui cu preocupări dubioase. Era una care a zis că ea nu a fost pe la școală, dar câștigă 30 000 de euro din OnlyFans și cred că ăsta e un exemplu greșit. Un copil care la anu’ dă bacul și o vede pe tipă, poate să o ia de exemplu okay. Sau mai sunt copii care au dat ultimul ban pe o mașină care se deschide cu ușile în sus și invită oamenii pe grupuri de crypto pentru țepe. Zilnic îmi scriu oamenii că au fost țepuiți pe grupuri de crypto. 

Atunci am zis că și noi ăștia care am făcut ceva în viață și suntem mai în vârstă trebuie să avem un cuvânt de zis. În plus, YouTube e o alternativă serioasă la TV, unde presa este manipulată în mare măsură de oameni politici sau oameni de afaceri dubioși.

Este adevăr sau doar un mit că sălile de cazino folosesc tertipuri ca să păstreze cât mai mult oamenii înăuntru? Cum ar fi că nu există ceasuri.
E adevărat. Matematica lucrează pentru cazino: cu cât stai mai mult înăuntru, cu atât ai șanse mai mici să pleci de acolo cu bani. Ca să stea cât mai mult, îi dai mâncare, băutură, cafea, nu ai geamuri transparente ca jucătorul să nu-și dea seama că se întunecă afară. Când ar vedea că se întunecă, primul instinct ar fi să realizeze cât e de târziu și că e timpul să plece acasă. Se lucrează pe toate palierele ca să stai acolo cât mai mult. 

Există un studiu din 1995 despre cum un anumit miros influențează deciziile de consum. Iar cu trei înainte cercetătorul Dr. Alan R. Hirsch detalia cum aromele din jur au o influență considerabilă și pot transmite sentimente de confort și te simulează să joci. Iar în cazino nici oglinzi nu prea sunt. Cum ar fi să te vezi obosit sau cu ochii roșii? Ar fi un semnal de alarmă că trebuie să pleci acasă.