Cum a fost la protestele din alte orașe, unde românii s-au revoltat cu mustăți și dinți stricați

Protestele de miercuri spre joi seara au scos în stradă peste două sute de mii de oameni care au scandat, probabil cel mai des, „Abrogați și-apoi plecați". Protestul de la București s-a întins rapid în toată țara, la Timișoara au ieșit aproximativ 30 000 de oameni, la Cluj, peste 25 de mii, la Sibiu în jur 23 de mii și la Iași aproximativ 15 mii. Bine, mii de oameni au ieșit și la Constanța, Alba, Craiova, Brașov, iar alte câteva mii au strigat „DNA să vină să vă ia" și în orașe mai mici ca Lugoj, Reșița sau Focșani.

Ideea e că protestul pe care probabil l-ai văzut aseară nu a fost doar în Piața Victoriei, guvernul Dragnea-Grindeanu a călcat pe nervi o țară întreagă, așa că orașele României s-au umplut de vuvuzele, pancarte, sloganuri, părinți cu copii, cu câini, cu prieteni sau, în cazul Bucureștiului, și cu violențele „nebănuiților" instigatori. Pe care SRI i-a anunțat prin SMS, doar că „datele nu indicau riscuri".

În total, în 70 de localități din 39 de județe, conform Ministerului de Interne, s-a strigat împotriva ordonanței de urgență privind modificările codurilor penale, care ar lăsa în libertate o listă lungă de politicieni-infractori.

Am vrut să văd cum s-au simțit protestele și în alte orașe din România, așa că am primit mărturii de atmosferă și fotografii din Brașov, Iași și Timișoara. (Text de Iulia Roșu)

În jur de trei mii de oameni s-au strâns în fața Prefecturii, în Brașov. Erau puțini jandarmi și polițiști în uniformă și majoritatea stăteau pe margine, fără să intervină în vreun fel în mulțimea adunată. De aici, manifestanții, deja în jur de cinci mii, au mers în Piața Sfatului și-apoi au parcurs orașul într-un marș de aproape patru ore. Pe traseu s-au adunat aproximativ zece mii de oameni, conform datelor Jandarmeriei, la ora respectivă. Protestatarii au scandat clasicele care-au răsunat și la București: „Dragnea nu uita, te aşteaptă DNA", „PSD - Ciuma Roşie", „Trebuie să ieşim toţi ca să scăpăm de mafioţi".

Spre deosebire de București, la protestul de aici, care a durat cam șapte ore, nu a avut loc niciun incident. (Text de Horia Petrașcu)

La Iași, chiar și când ai zeci de mii de oameni în stradă, se protestează pe un singur sens, să se lase loc autobuzelor și tramvaielor, așa că mai auzi câte un „Cine e cu noi / Ieșiți din 42!". Dacă în cele două duminici care au trecut vedeai mai mult oameni în vârstă în piață, de data asta, tinerii și studenții au umplut străzile orașului, lucru care s-a văzut și pe pancarte: mai puține revendicări, mai multe mustăți. Mustăți simple, mustăți zbârlite, mustăți rânjind scârbos-satisfăcut, mustăți după bare și mustăți care acoperă dinții pe care nici pe un carton mâzgălit ironic nu vrei să-i vezi.

La un moment dat am trecut pe lângă o sală de fitness pe Bulevardul Independenței și câțiva studenți străini s-au oprit din exerciții ca să privească lumea care trece, probabil că se întreba în ce realitate paralelă au ajuns după prea multe squaturi. Au fost 15 000 de oameni în Piața Unirii și pe străzi, mai mulți decît la orice alt protest. S-a plecat din piață, după vreo două ore de scandat, spre Palatul Culturii, cu un scurt popas de huiduieli în fața sediului PSD desigur, apoi Bulevardul Independenței, Fundație și înapoi în piață.

Au fost și aici ultrași, dar liniștiți, au aruncat o torță roșie în piață, însă undeva retras, departe de mulțime, și-n jurul luminii roșiatice s-au adunat câțiva oameni ca la un foc funebru. (Text de Ioan Stoleru)

Când catedrala a dat ora exactă, ora 18.00, Piața Victoriei se umpluse deja cu mii de studenți cazați în Complexul Studențesc. După încă două ore, toată zona din fața Operei era plină că n-aveai loc să mai arunci nici măcar un fir de păr smuls din mustață. Am avut parte și de un moment artistico-folkist, că știi că timișorenii sunt mai boemi, așa, și-apoi am plecat alături de zeci de mii de oameni pe o rută care dădea către Circumvalațiunii. Asta a fost o treabă bună pentru mine c-am reușit să fug până acasă, să mă schimb, și să-mi iau bicicleta ca să protestez conform. Știi că dai mai bine în poze așa… Plus că, urcat pe bicicletă, poți să-ți dai seama mai clar de amploarea protestului. Odată ieșit, am rămas mut. Pentru mine chiar a fost cel mai mare protest din viața mea. Cu mici pauze, am locuit toți anii mei în cartierul ăsta, dar niciodată nu l-am văzut mai frumos.

Coloana a urmat mai traseul Torontalului-Felix-Aradului și retur, de ziceai că suntem coloana lui Brâncuși, în varianta „român indignat". Protestul a fost în general pașnic, cu oameni faini și pancarte care mai de care mai țipătoare. Din partea mea, premiul îl primește omul cu spânzurătoarea. De ce? Pentru că, în timp ce noi ne inflamăm corzile vocale și umblam kilometri să ne arătăm revolta, șoarecii ăștia stau cu mustăcioara la căldurică și cu obrazul nebătut. Dar nu vreau să instig la violențe că ajung pe lista neagră a lui Erdogan de România. (Text de Vlad Marko Tollea)