Nu mâncați carnitas

Ilustrație de Marco Klefisch

Gloria (i-am schimbat numele pentru a proteja identitatea pacientei) era îngrozită. Doctorii i-au spus că are viermi în creier.

După ani de dureri incredibile și un atac recent de paralizie urmat de diagnostice foarte proaste, o scanare din 2010 a descoperit că țesutul cerebral al Gloriei era infestat cu paraziți. Asta însemna că era nevoie de operație – operație pe creier.

Taenia solium, cunoscuți sub numele de tenii, sunt niște paraziți îngrozitori. Aceste orori devoratoare de nutrienți folosesc niște apendice ca niște coase pentru a pătrunde în creierul uman. Odată ajunși acolo, creează tunele prin materia cenușie la fel cum face un vierme într-un măr.

Neurocisticercoza – o boală cauzată de tenii – e cauza principală a epilepsiei în întreaga lume. În țările de lumea a treia, din Africa, Asia, America Latină, sunt sate întregi care prezintă simptome ale bolii. Probabil n-ați auzit de ea niciodată, pentru că apare mai rar în țări din lumea întâi. Cel puțin până acum.

Potrivit unui studiu al Centrului de Control al Bolilor, neurocisticercoza e o problemă din ce în ce mai mare în Statele Unite, unde 1 900 de oameni sunt diagnosticați cu paraziți ai creierului în fiecare an. Majoritatea cazurilor din California de Sud apar printre imigranții latino săraci.

Funcționează cam așa: ești beat și-ți iei un taco împreună cu prietenii. El comandă carnitas, care din păcate conține larve de tenie care își fac cuib imediat în intestinele lui. Cel puțin una dintre aceste larve are șanse să se transforme într-un monstru de câțiva metri. Acest monstru produce ouă, dintre care mii trec prin anusul gazdei în fiecare zi.

Prietenul tău nu se spală pe mâini după ce-și face nevoile, iar data viitoare când te vede, îți trage o palmă peste față, cum fac prietenii între ei când se îmbată. În treacăt îți atinge și buzele. Ouăle, care sunt mult mai mici ca larvele, îți intră în gură, eclozează, iar teniile încep să-și facă drum spre creierul tău.

Felicitări! Tocmai ai contractat paraziți în creier.

De obicei, teniile sunt transportate peste hotare de către gazdele lor. E greu să diagnostichezi o infestare cu tenii, deaorece cele mai multe victime nu au idee că au paraziți în corp, a spus Patricia Wilkins, cercetătoare la Centrul de Control al Bolilor.

Teniile și-au dezvoltat un mecanism chimic misterios care le face imune la sistemul uman de apărare atunci când își fac loc în creier – oamenii de știință nu și-au dat seama încă cum funcționează acesta. Ce e mai revoltător e că oamenii care au astfel de paraziți pot trăi cu ei zeci de ani fără să aibă simptome ale neurocisticercozei. Din păcate, problemele încep să apară atunci când împuțiții ăștia mici mor.

„Când sunt în viață, e urât, dar e mai problematic atunci când încep să moară,”a spus Dickson Despommier, un profesor de microbiologie din Columbia. După ce larvele mor în creier, se calcifiază și sistemul imunitar începe să le atace. Dacă nu sunt tratate, larvele calcifiate pot cauza umflarea creierului, ceea ce adesea duce la epilepsie.

Principalele simptome ale neurocisticercozei – migrene cumplite și atacuri cronice – sunt prost diagnosticate de obicei. Gloria a spus că pe la sfârșitul anilor 80 s-a plâns doctorilor americani de migrene atât de agonizante încât o făceau să vomite și să leșine. I-au prescris Tylenol. A trăit cu teniile încă 20 de ani până să afle de existența lor.

Povestea Gloriei e una tipică când vine vorba de neurocisticercoză, spuen Darvin Scott Smith, doctor la spitalul de boli infecțioase Redwood City Kaiser.

Mulți doctori nu cunosc această boală și simptomele ei, ceea ce înseamnă că nu știu să o diagnosticheze. Vestea bună e că, dacă e descoprită devreme, boala e ușor de tratat, iar medicamentele sunt ieftine. Dar dacă viermii rămân nedescoperiți până mor, costurile sunt mari, iar singura metodă de a îndepărta rămășițele lor e operația pe creier.

Numărul de cazuri de neurocisticercoză a rămas relativ constant din 2001, când au fost aproximativ 400 de cazuri de spitalizări în California. Wikins a spus că deși nu se poate nega că boala a depășit granițele lumii a treia, California nu reușește să se descurce cu situașia pentru că nu există destule fonduri cât să se ocupe de fiecare boală care se infiltrează într-o comunitate. Oficialii din domeniul sănătății trebuie să aleagă ce boală are nevoie de cele mai multe resurse. Și până acum, în ciuda naturii sale foarte contagioase, neurocisticercoza nu a fost în top pe lista lor.

Doar cinci state – New York, California, Texas, Oregon și Illinois – se ocupă de această boală. Din această cauză nu se știu multe informații despre cazurile de infestare cu tenie în Statele Unite. Oamenii de știință consideră ciclul vieții acestor paraziți un miter. Într-o propunere emisă în 2000 de Organizația Mondială de sănătate, doctorii au cerut comunității internaționale să monitorizeze neurocisticercoza. Dar petiția nu a avut succes.

La începutul lui ianuarie, dr. Smith și-a sărbătorit ziua de naștere în sala de operații a spitalului Kaiser, supraveghind operația pe creier a Gloriei. Chirurgii i-au ras părul Gloriei, au tăiat o porțiune de craniu și au îndepărtat scoarța creierului. Câteva ore mai târziu, un neurochirurg îndepărta larvele calcifiate din capul Gloriei.

Ca cei mai mulți pacienți, înainte de diagnostic Gloria nu auzise de viermi de creier. Încă nu știe cine a putut-o infesta cu ouă. Putea fi un străin sau un cunoscut. Nu va ști niciodată. Familia ei a refuzat să fie testată. Sunt mari șanse ca gazda să rămână nediagnosticată și contagioasă și să răspândească boala tuturor pe care îi întâlnește.

Traducere: Oana Maria Zaharia