Hotel Muntenia

Înainte i se spunea Hotel Paris, astăzi este cunoscut ca Hotel Muntenia, dar e complet abandonat. Cu toate astea, încă mai figurează pe unele site-uri de turism din București care garantează confortul cazării. Ai crede pe cuvânt dacă nu ar apărea și imaginea clădirii cu fațada murdară și geamurile sparte.

Imobilul se află pe strada Academiei la nr. 19-21, în vecinătatea Facultății de Arhitectură. Clădirea de două etaje a fost construită între 1925 și 1930, iar după cinci ani a fost supraetajată atingând înălțimea actuală de cinci etaje. Pe sub corpul mai nou al hotelului trece pasajul Victoria, în pericol de prăbușire din cauza neconsolidării construcției. De-a lungul timpului a fost marcat de mai multe ori cu bulină roșie, dar semnele au dispărut suspect, probabil cu intenția de a nu speria trecătorii și clienții barului și restaurantului din pasaj.

Am sărit gardul de la stradă și-am ajung lângă hotel. Singura cale de infiltrare era o ușă din fier cu geamuri sparte, încuiată, care nu se clintea din loc sub nicio formă. La naiba! Am meditat puțin asupra situației, apoi m-am strecurat prin rama geamului spart, ca un pai într-o vodcă tonic.

Interiorul era promițător: nu erau homeleși, era curent electric, iar liftul mergea. L-am testat și nu zgâlțâie.

Structura clădirii nu era deloc sigură. La etajele superioare picioarele îți intrau în podea, cu riscul de a rămâne înțepenit.

Jos erau camerele birourilor pline de hârțoage, dosărele și alte nebuniii numai bune de dus la maculatură.

Seiful ăsta, mi-a înseninat explorarea. O adevărată piesă de muzeu uitată într-un amărât de hotel. Din nefericire n-am găsit bani sau lingouri de aur, decât niște dosare și foi scrise de mână.

Una dintre ele este o înștiințare din 1997 a unei defecțiuni în rețeaua de canalizare, în urma căreia turiștii au fost nevoiți să evacueze hotelul.

Pe unele geamuri erau vechile inițiale ale Hotelului Paris.

Când am găsit emblema hotelului imprimată pe pânză și am văzut cele trei stele, am trecut cu vederea micile incidente de la rețeaua de canalizare.

La subsol dormeau niște aparate de jocuri de noroc. Mă îndoiesc că mai aveau ceva rezerve de bani în ele.

Imediat lângă era o fostă cameră a unui paznic. Pereții erau decorați cu calendare și afișe cu femei frumoase.

Am colindat prin multe dintre holurile hotelului până mi s-a făcut dor să ies dracului odată de-acolo. Nu puteam risca să înfrunt soarta urmărilor unui cutremur.

Am făcut și acest film cu soundtrack de Hitchcock și personaje pe măsură: lustre, o clanță de ușă, o mașină de scris, un seif, o hârtie igienică ieftină și multe alte lucruri înspăimântătoare.

Anterior: Casele de pe strada Icoanei nr. 2-8