Dacă viitorul sună steampunk, vă rog împușcați-mă pe loc

Ani de zile, părea că steampunk-ul era singură subcultură care nu va fi vreodată adoptată de fashioniste. I-o fi plăcut lui Will Smith o vreme și Jamiroquai i-a scris și o odă, dar mereu a fost cu un pas prea departe pentru industria care n-a clipit nici măcar când ni i-a adus pe Daphne Guiness, Rick Genest și seapunkul. În ultimii ani, am văzut reînviind goth-ul, rave-ul, punk-ul și look-ul de suflător de flăcări la festivalul Burning Man. În tot timpul ăsta, steampunkul a rămas totuși demodat.

Era de găsit pe la întâlniri de bandă desenată și proiecții de filme ale lui Terry Gilliam, dar rămăsese o nișă. Un curent care, spre deosebire de celelalte, nu provenea din muzică, ci dintr-o ură față de tehnologia digitală – Ceefax, ceasuri Baby-G, prăjitoare de pâine cu ecran LCD: steampunkerii nu voiau să audă de așa ceva. Au întors spatele culturii moderne și s-au ascuns de ea prinzându-și ochelari întunecați de pălăriile înalte și plimbându-se prin muzee rurale.

Nu e practicat de șobolanii de mall din Tokyo sau de puștani skateri, ci de profesori pensionari și artizani. Pe scurt, steampunkul e pentru loseri, iar moda e pentru oamenii cool, iar cele două au fost dintotdeauna diametral opuse.

Dar potrivit unui articol scris de cineva pe nume Margi Murphy în Independent săptămâna trecută, în sfârșit va deveni mainstream. De fapt, e chiar ultimul răcnet în Marea Britanie. Sunteți sceptici în privința asta? Și eu, dar să analizăm articolul și să vedem dacă la anul o să fim copleșiți de personaje stupide sau nu.

„Steampunk-ul, pe vremuri un mix de science-fiction, steam și epocă victoriană, așa cum e ea prezentată în cărți și filme, e pe cale să cucerească lumea modei. Cunoscătorii spun că stilul, care amestecă romantismul Londrei victoriene cu accente de fantezie din cărțile lui H.G. Wells și Jules Verne, va face un salt imens de la statutul de nișă la cel de cultură mainstream.”

Cam ăsta e steampunk-ul, într-adevăr, deși deseori mă duce cu gândul la gagica din 4 Non Blondes sau la starul WWF Grandmaster Sexay decât la H.G. Wells sau la Jules Verne.

Și cine sunt cunoscătorii ăștia, mă rog? Bip Ling? Tavi Gevinson? Poate chiar Kanye? Te rugăm, Margi Murphy, spune-ne care sunt profeții fashion care au răcnit de pe acoperiș că steampunk-ul e pe val sezonul ăsta.

„Vestea nu-i va surprinde pe zecile de mii de fani ai stilului retro-futurist. Dar experții de la IBM prezic că steampunk-ul se va schimba. Va deveni dintr-un curent neinteresat de tehnologie unul consumator de gadgeturi modificate.”

Bineînțeles, băieți. Nu știu despre voi, dar când vine vorba de modă, eu îi cer mereu părerea acestei corporații americane multinaționale care ne-a dat accesorii mereu la modă precum floppy disk-ul.

„IBM a analizat rețelele sociale și alte site-uri și a descoperit că discuțiile despre steampunk au crescut de 11 ori între 2009 și 2012.”

Nu sunt eu Sean Parker, dar am auzit zvonuri cum că atunci când oamenii vorbesc despre ceva pe Facebook sau Twitter, nu înseamnă neapărat că le și place subiectul despre care vorbesc. Știu că vă sună ciudat, dar am intrat deunăzi pe chestia asta care se cheamă „tumblr” și se pare că acolo e foarte la modă să faci mișto de subculturi ciudate.

Acestea fiind spuse, s-ar putea ca IBM să aibă dreptate și s-ar putea ca toată lumea care vorbește despre steampunk pe internet să vrea să se alăture curentului. Așa cum mii de oameni hotărăsc deodată la 1 noaptea că vor pizza.

„S-a raportat și că, din 2010, mai mult de 20 de magazine mari au căpătat cunoștințe despre steampunk.”

Ce înseamnă asta? Au observat cei de la Debenhams că e nevoie de mai multe pălării înalte? A revenit Selfridges la un sistem mecanizat? Să vedem cum o să se descurce cu „zecile de mii de oameni care deja sunt fani ai stilului retro-futurist.”

Zeci de mii? Să-mi fut una.

„Dovezi ale reînfloririi curentului pot fi văzute la toate prezentările de modă. Campania de iarnă Prada a inclus mai mulți actori hollywoodieni cunoscuți, printre care gary Oldman, Jamie Bell și Willem Dafoe – îmbrăcați ca pentru aventură, în costume steampunk.”

Aici, articolul ne prezintă o dovadă răsunătoare a reînvierii steampunkului. Dar dacă arăți cumva ca Gary Oldman sau ca Adrien Brody și ai primit o haină haute-couture care costă cât o casă, sunt mari șanse să arăți ok. Dar majoritatea fanilor steampunk sunt ingineri din orășele din Somerset care își iau hainele din cataloagele primite gratis cu revista Metal Hammer.

„Stilul distinctiv – inițial, numele a fost ales pentru a deosebi un gen de fantezie care se petrece într-o epocă victoriană alternativă – poate fi văzut astăzi în toate filmele blockbuster ca Van Helsing, cu Hugh Jackman și în filmul Sherlock Holmes cu Robert Downey Jr.”

Știți ce e și mai stupid decât să te bazezi pe IBM când e vorba de fashion? Să te bazezi pe ce vezi în blockbustere. Să luăm Matrix, de exemplu. Tuturor li se părea că Keanu și Carrie-Anne Moss arătau super cool în jachetele alea lungi din piele și cu ochelarii ăia, dar în realitate, stilul a fost adoptat de puștani care-și petreceau sâmbetele încercând să scape din sistem fumând jointuri.

Nu, bineînțeles că nu. Slavă sfântului căcat.

De ce e atât de rău ca steampunk-ul să fie iar la modă? Pentru că e o mișcare oribil de înapoiată, ar însemna să facem un pas în spate. Toată ideea e să respingi modernitatea ca să adopți o interpretare greșit victoriană a viitorului care nu vrea să accepte era digitală. Nu zic că ar trebui să umblăm toți în jachete argintii, blindați cu ceasuri digitale, dar nici n-ar trebui să negăm schimbarea.

Steampunk-ul e retro și futurist în cele mai proaste moduri, e încăpățânat, dar pretențios, filfizonic dar și tiranic. E cel mai prost mix de fani sci-fi și petrecăreți în stilul 1940, oameni care nu acceptă viitorul, ci un trecut de căcat care n-a existat niciodată.

Urmăriți-l pe Clive pe Twitter: @thugclive

Traducere: Oana Maria Zaharia