,,Cel mai iute curry din lume” mi-a dat halucinații

Snobii mâncărurilor se plâng mereu de curryul englezesc. „Tikka masala nici măcar nu există în India!". Așa și? Nici egalitatea socială sau regulile de circulație nu există. Bună sau rea, „noaptea curryului" a englezilor e pe bune, un show fals cu miros de bere care seamănă cu ruleta rusească din The Deer Hunter, dar cu mai multe cântece de microbişti și femei stânjenite.

Cu toate astea, felul în care își bate joc Anglia de bucătăria indiană mă deranjează rău în ultima vreme. Am vorbit cu cei de la Cinnamon Club din centrul Londrei pentru că voiam să încerc „Bombay Burner", rețeta lor proprie și probabil cel mai iute curry din lume.

Cu farfuria în față, au început să îmi lăcrimeze ochii dinainte să ridic furculița.

Vivek Singh

Spun „probabil" cel mai iute curry pentru că nu prea se poate să măsori iuțimea unei mâncări mixte, după spusele lui Vivek Singh, cel care a creat Bombay Burner.

Curryul este făcut din carne tocată de miel, îndesată în 24 de jumătăți din cei mai iuți ardei pe care îi poți găsi înafara Caraibelor, amestecată cu alte feluri de ardei iute, printre care habanero, jalapeño, bird's eye, Thai verde și Dorset Naga, un fel de Bhut Jolokai care e podium alături de cei mai aprigi din lume.

Aș putea să măsor cumva nivelul de iuțime pe scala Scobille, dar concluzia e că asta a fost o farfurie cu ardei ai dracului de iuți, umpluți cu ardei și mai iuți, cu sos de ardei iute. Ar fi greu să găsești ceva mai picant de atât, poate un spray cu piper.

Bucătarii au tușit și s-au înecat dupa ce au luat cea mai mică înghițitură de curry pentru a o condimenta, ceea ce nu era un semn prea bun pentru sistemul meu digestiv.

A trebuit să semnez un contract care spunea că înțeleg ce risc dacă mănânc Bombay Burner și că fac asta din propria voință. Nu prea văd cum aș putea să mă aflu în sala de judecată, dacă se întâmplă să mor, dar am semnat de dragul ceremoniei.

Nu prea aveam un plan de bătaie, așa că am ales provocarea de a mânca totul foarte repede, cu ideea că pot să mănânc toți ardeii umpluți până să ajung să simt iuțimea.

M-am înșelat. Să rezolvi asta cu un plan e ca și cum te-ai apropia de o piscină plină de petrol care arde. După doar un ardei, deja îmi era greu: iuțimea era atât de puternică încât o simțeam în mâini și pe față așa cum o simțeam în gură.

Substanța chimică care face ardeii atât de iuți se numește capsaicin și e atât de tare încât dacă o folosești în sprayurile paralizante, orbește puțin protestatarii care au luat-o razna cu drepturile omului, atunci când poliția nu se descurcă doar cu bastoane și apărătoare.

Tocmai când începuse să îmi fie greu fizic din cauza cinei, au apărut și efecte mai transcendentale provocate de capsaicin. Cei care pregătesc ardeii ăștia spun că de cele mai multe ori este o ușoară împunsătură euforică a endorfinei de la prea multă iuțime, dar eu n-am simțit nimic euforic. Mă simțeam mai degrabă drogat, într-o casă în flăcări.

Dar nu am vrut să renunț, așa că am ridicat furculița și am mestecat ca la o friptură până nu a mai rămas nimic în farfurie.

Pe lângă lacrimile și buzele care îmi ardeau, a fost un curry delicios. Regula de bază atunci când vrei să gătești așa ceva e să păstrezi gustul care trebuie, altfel de ce nu servești pur și simplu o porție de Nagas și aia e?

Din păcate, bucătarii nu s-au mulțumit că am terminat ce era în farfurie, așa că mi-au mai adus una cu Nagas, care avea același amestec nenorocit de ardei iuți cu care se face Bombay Burner.

Scopul celei de-a doua farfurii nu a fost să îmi ofere cine știe ce arome speciale, doar să îmi distrugă papilele gustative și să îmi dea foc limbii.

După două guri zdravene, am renunțat. Am băut câteva pahare de lassis (un fel de airan)și am încercat să mă gândesc la ceva mai frumos. Cu toate astea, Vivek a spus că 400 de persoane au încercat Bombay Burner și că mă aflam printre cei cinci care au reușit să îl termine. Hai că nu m-am descurcat așa rău.

Câteva ore mai târziu, acea strălucire a mândriei a fost înlocuită de ceva complet diferit. A început ca o bolboroseală care a devenit din ce în ce mai violentă, iar când am ajuns acasă stomacul meu suna și se simțea ca o mașină de spălat plină de chei fixe.

Am apelat la un leac băbesc pentru a elimina condimentele, care, dacă stau bine să mă gândesc, nu au fost cea mai bună decizie. Nu știu dacă ai băut vreodată patru pahare de lapte într-o ora, dar nu prea îți calmează stomacul.

Din păcate, Cum se întâmplă mereu cu curryul, iuțimea a rămas acolo din păcate pe durata întregului proces. Seara, am trecut iar prin distracția de la prânz, dar de data asta, din fericire, nu mai era tot stafful de față.

Nu prea îți recomand să zncerci Bombay Burner, dar chiar trebuie să îl comanzi, iar apoi să te retragi și să îți lași prietenii să îl încerce.

Urmărește-l pe Mitch pe Twitter: @MitchSyrett

Traducere: Ioana Dumitrescu