Cea mai bună muzică românească din august 2017

Cred că vorbesc în numele tuturor românilor când zic că mă bucur că nu mai e vară. Poate acum o să avem temperaturi mai suportabile. Nu-mi aduc aminte ultima oară când a fost atât de cald în luna august. Cică a fost din cauza lui Lucifer, dar eu m-aș obișnui cu astfel de valuri de căldură dacă tot ne batem joc de planetă.

Și o să trecem prin atâtea perioade de caniculă încât jurnaliștii vor rămâne fără denumiri de demoni cu care să caracterizeze căldura. Anul ăsta a fost Lucifer, apoi Satana, Belzebut, Michiduță, Iliescu. Trebuie să te obișnuiești cu asta.

De acum înainte, fiecare lună de august o să fie o provocare constantă de a găsi noi moduri prin care să te răcorești. Sunt sigur că exact asta ai făcut și anul acesta. Și pentru că e o activitate atât de obositoare, probabil nu ai avut timp să cauți și ce muzică a mai apărut pe piața din România. Nimeni nu se gândește la muzică atunci când transpiri și după doi pași.

Din fericire, eu am fost atent la ce a ieșit în muzica românească și ți-am selectat niște piese din august, pe care să le asculți acum, în timp ce te bucuri că ai scăpat de Lucifer. Cel puțin pentru moment. Uite ce merită să bagi:

Băi, deci febra asta cu Game of Thrones trebuie să se oprească la un moment dat. Uite, până și oamenii de la Fine, It's Pink o dau în povești despre foc și gheață. Intenționat sau nu. Până și videoclipul pare filmat undeva în zona aia mai caldă din Westeros. Singura diferență care mă face să cred că nu e o odă pentru show-ul de la HBO e că Alexandru, chitaristul, poartă ochelari. Poți să-mi zici un personaj din GOT care poartă ochelari? Nu. E discriminare pe față. Da, pe față.

Piesa e cântată doar de Alexandru și Ioana, solista trupei. Pare o alegere ciudată pentru o trupă care e cunoscută și pentru chestiile lor cât se poate de „plugged in". Dar să știi că lucrurile stau bine și în varianta acustică. Refrenul e ușor de memorat, vocea tipei e în prim-plan, deci nu are rost și o versiune cu toată trupa. E prima instanță când sper ca o trupă să rămână la versiunea acustică.

Ascultă dacă: Cineva ți-a turnat gheață peste foc.

De obicei nu-mi place să scriu despre live-uri. Nu te ajută prea mult să-ți faci o părere corectă despre piesă. Versiunea de studio e mult mai cizelată. Dar o să fac o excepție în cazul Golanilor. Au investit mult pe partea asta. De la un trio au ajuns la o trupă în adevăratul sens al cuvântului, prin introducerea unui chitarist, care arată ca un lăutar din Matrix, și un toboșar full-time. Deci trebuie să-i prinzi în formula asta. E un potențial mare de improvizație acolo, la fel cum avem și în clipul ăsta, unde Alex bate la un instrument nou. E o tobă hang, și nu, nu știu cum se pronunță.

E o piesă nouă, lansată la scurt timp după primul lor album, ceea ce mă face să cred că nu stau degeaba și muncesc mult la albumul numărul doi. Asta e clar și din live-ul pentru piesa „Sapphire", filmat în Paris. De obicei oamenii merg la Paris să-și facă prietenii geloși, nu să muncească. Golanii reprezintă proletariatul.

Ascultă dacă: Îți place să muncești cu muzică bună în fundal.

Noua piesă de la Ion Din Dorobanți sună ca un b-side de la Steaua de Mare. YES! E mai orientalo-psihedelică decât manelelectronics. Da, știu, și tu aștepți sistemul ăla nou cu Renato, dar și „Orfei" e ce trebe. Prefer să ascult ceva mai în direcția asta decât cover-uri electronice de la Azur sau Alex Puștiu. Nu că nu ar suna bine și alea, dar sunt nostalgic după primul și singurul album de la Steaua de Mare. E de înțeles. A fost perfect.

Și la urma urmei, la cât de rare sunt materialele de la Ion Din Dorobanți, mă bucur de orice content nou de la el. La câte proiecte are omul, e bine că are timp să dea niște clape la băiatu'.

Ascultă dacă: Ți-a plăcut Steaua de Mare.

Aparent ăsta e noul sound al băieților din brigada Subcarpați. Cel puțin asta știm din descrierea piesei: „Această piesă, împreună cu De ce eu, anunță direcția muzicală a următorului album". Asta am vrut să aud. Sunt sigur că fanii vor plânge după vremurile bune de beat-uri folclorice și cântece despre frunze, dar ar bate pasul pe loc. Adevărul e că au stors cam tot ce se putea stoarce din folclorul românesc. E momentul să meargă într-o altă direcție.

Deci mai nou se bagă pe muzica românească veche. Ca să înțelegi mai bine ce înseamnă asta, bagă noul single, apoi ascultă „De ce eu" și albumul „Micul Paris" de la Fantome. Mai e până la anu', oricum. Sau vorbește cu ai tăi să-ți dea muzica aia pe care se rupeau ei în tinerețe și imaginează-ți ad-lib-urile lui Bean peste fiecare. Cam pe acolo ești.

Ascultă dacă: Nu ți-e frică de schimbare.

Știi de ce nu evoluează lumea? Nu e pentru că suntem prea preocupați cu definiția familiei în constituție sau pentru că stăm toată ziua pe Facebook. E pentru că suntem foarte comozi. Ne limităm la ceea ce știm. Nu vrem să întoarcem foaia. Cum vrei tu să-i zici, ideea e că suntem leneși și ne mulțumim cu o stare de bine pe care ne-am impus-o singuri. Paradoxal, e și motivul pentru care ne simțim nemulțumiți mai tot timpul.

Din când în când e bine să ieșim din zona noastră de confort. Asta se întâmplă când primești un șoc puternic, care-ți schimbă total percepția asupra lucrurilor din jur. Cam asta vrea să facă și trupa timișoreană Tot Răul Spre Bine. „Plata" începe cu un semnal de alarmă. Și nu o zic la modul metaforic. Chiar e un sunet de alarmă acolo. După intro-ul ăsta, piesa continuă să-ți fută creierii. Ai nevoie de asta.

Ascultă dacă: Te-ai săturat de confort.

Dacă nu ești o persoană foarte open minded, da foarte open-minded, la modul că nu faci nimic ironic, îți recomand să asculți piesa asta fără să te uiți la videoclip. Uită-te pe geam. Pune-o în fundal și fă-ți un ceai de sunătoare. Strânge capacele de la borcanele cu murături, dacă tot e sezonul. Orice, cât timp nu te uiți la videoclip. S-ar putea să nu-ți placă. Sau chiar să-l urăști. În cel mai bun caz o să crezi că e 2deep4u.

Nu e pentru oricine, asta-i clar. Mie mi-a plăcut, pentru că e kitsch-ul de care am nevoie, dar e atât de ciudat încât s-ar putea să-ți distragă complet atenția de la piesă. E o chestie asumată de Admina, sunt sigur, dar odată ce ai văzut clipul îți garantez că nu o să-ți poți scoate din cap imaginile. Și atunci nu o să-ți mai pese de piesă. Deci nu face asta.

Ascultă dacă: Umbli prin Macaz.

Ce lună au avut timișorenii de la We Are Creepz. Au scos două piese noi, ambele blană. Dacă continuă în ritmul ăsta, până la finalul anului vor avea mai mult material ca 90% din artiștii români care postează pe Facebook poze din studio, fără o dovadă că și fac ceva la clapele alea pe care le numesc atât de afectiv „jucării". Awww, ce lame.

Ăsta e un scenariu de care mi-e frică, pentru că nu știu dacă o să pot face față la atâtea piese bune. „Heart Craves" e o bucată în care se întâmplă foarte multe lucruri. S-ar putea să te simți un pic copleșit de cât de multe stiluri de muzică electronică au reușit să combine aici. E un sentiment care trece după câteva audiții. Și o să rămâi cu impresia că ăștia chiar bagă ceva fresh.

Ascultă dacă: Îți plânge inima după trap, tropical house, glitch și ce naiba mai găsești pe piesa asta.

P-Balans, label-ul fondat de Ion Dumitrescu, începe, încet-încet, să-și dezvolte propriul sound. La fel cum deja știm că orice apare la Future Nuggets e genial, așteptările pentru materialele care ies la P-Balans sunt din ce în ce mai mari. Încă nu m-au dezamăgit oamenii și e greu de crezut că o vor face, mai ales acum că au lansat colaborarea asta cu Khidja, care-i prea bună.

Mă rog, era de așteptat dacă ești la curent cu ce au lansat cele două trupe în trecut. Și dacă știi stilul lor e destul de ușor să-ți dai seama cam cum sună „Strayed". Sintetizatoare cât cuprinde și multă voie bună. Despre asta-i vorba.

Ascultă dacă: Îți place voia bună.

Tibi Pin e unul dintre cei mai buni „producători de dormitor" din România. Asta spune multe, pentru că ăștia apar ca ciupercile după ploaie. Sunt atât de mulți oameni care fac muzică cu un program și clape Midi că am și uitat mulți dintre ei. Asta e și din cauza lor, pentru că mulți abandonează treaba asta atunci când realizează că trebuie să facă o investiție sănătoasă în muzica lor.

„Bucale Cruise" e un oximoron destul de evident. Nimeni, niciodată, nu s-a plimbat lejer cu mașina prin București. În cel mai bun caz, dacă șofezi prin capitală ai noroc dacă ajungi bine la destinație fără să-ți primești cel puțin zece înjurături într-o română pe care nu o recunoști, indiferent din ce zonă a țării te-ai născut. Sau poate nu am înțeles eu bine mesajul. Poate ar trebui să asculți piesa asta în trafic, ca să nu auzi amenințările ghiolbanilor.

Ascultă dacă: Ți-e frică la volan.