Durerea din timpul sexului aproape mi-a distrus relația

Țin minte când am rămas surprinsă de absența completă a durerii prima oară când am făcut sex. Până la urmă, femeile mereu au presupus că prima experiență sexuală va fi dureroasă, stânjenitoare și neplăcută.

Chiar dacă prima oară a fost și pentru mine cam neplăcut, adică am fost combinată și nu eram pregătită, iar după am plâns și lui nu i-a păsat. Momentul ăla, a primei penetrări a fost atât de neremarcabil, cât putea să pară un accident: „Ah, penisul tău a ajuns accidental în vaginul meu. De ce nu facem ceva în privința asta?"

Sexul a fost lipsit de durere pentru următorii ani, până după începutul relației mele cu actualul soț. Deodată, în mod inexplicabil, sexul a devenit dureros. Au urmat ani în care am suportat sexul, scrâșnind din dinți, încordând mușchii și coapsele împreunate. În punctul în care el mă penetra, simțeam o durere ascuțită care mă rupea în două.

Am continuat să fac sex dureros, pentru că m-am simțit obligată. Până la urmă, dacă nu făceam sex cu bărbatul de care-mi păsa cel mai mult, cum ar fi putut el să mă iubească? De ce ar vrea să rămână cu mine? Totuși, când durerea a persistat, i-am spus ginecologului, în speranța că mi-ar da un răspuns definitiv, de genul: „Asta e problema ta. Așa o repari."

Însă ea mi-a spus că nu a simțit și nici nu a văzut ceva în neregulă. Deși mi-a dat o trimitere pentru o radiografie cu ultrasunete trans-abdominală, mi-a sugerat că cel mai probabil era pe fond psihic. Atunci când tehnicianul de la ultrasunete nu a găsit nimic, a trebuit să accept că mintea mea era problema. Așa că m-am dus la un psiholog.

Cercetările mai recente au demontat toate chestiile astea și acum am început să înțelegem că durerea genitală, vulvară și pelvică sunt probleme bio-psiho-sociale. Asta înseamnă că durerea poate fi atribuită factorilor biologici, psihologici și sociali sau o combinație dintre cei trei. Ar putea fi și o infecție cu transmitere sexuală. Poate e vorba de cancer la piele sau o tulburare neurologică, iar în același timp, ar putea fi o relație tulburată, sau stres post-traumatic sau anxietate și depresie.

Dar doar că înțelegem asta nu face situația mai ușoară. Până când să mă informez despre complexitatea durerii sexuale, tot ce știam e că sexul ăsta dureros îmi distrugea căsnicia. Să te eschivezi pentru că sexul e nasol e un lucru, dar sexul dureros fără nicio cauză logică e un pic mai problematic. Când am citit un studiu despre durerea sexuală care afectează în mod negativ răspunsul sexual, reacția mea a fost: „Ei nu zău." Totuși, studiul a fost o confirmare și o validare a propriei experiențe și a reacției mele față de situație.

Când mă chinuiam cu durerea sexuală, evitarea îl făcea pe soțul meu să se simtă respins și nedorit. Între timp, eu simțeam o presiune imensă să-i ofer descărcarea sexuală pe care o merita din partea mea. Dar se pare că presiunea aia nu a făcut decât să amplifice durerea, așa că l-am respins. Apoi m-am simțit vinovată pentru asta, iar apoi frustrată pentru că mă simțeam vinovată.

A fost o avalanșă copleșitoare de emoții și Rosenbaum spune că felul în care partenerul unei femei reacționează la durerea ei poate fi la fel de important ca reacția femeii la durerea proprie. „Este important să explorăm felul în care comunică un cuplu despre sentimentele lor", spune ea, „și dacă sunt capabili să simtă și să ofere empatie, decât să atribuie vina."

Deseori, există o dinamică în care partenerul se distanțează, retrage toată afecțiunea pentru a evita respingere sau o femeie în dureri evită îmbrățișări sau altfel de intimitate fizică, de frică că va duce la sex. Deborah Coady, ginecolog și co-autoarea cărții Healing Painful Sex, (o carte pe care am citit-o cu atenție atunci când încercam „să mă repar") întăresc comentariile lui Rosenbaum despre dinamica asta relațională. „Chiar și într-o relație de lungă durată", spune Coady, „poate exista un sentiment de izolare și retragere care nu ține doar de sex, ci de intimitatea generală, ca atunci când atingi ceva fierbinte."

Dar atunci când cel care simte durerea trage de sine însuși dintr-un sentiment de obligație? „Deseori femeile sunt extrem de motivate să permită sexul și să se implice în ciuda durerii, din cauza societății care crede că activitatea sexuală se culminează în copulație", spune Rosenbaum. „Sentimentele de obligație și vinovăție, plus o presiune de a satisface partenerul transformă sexul într-o sarcină care trebuie dusă la capăt. Astfel, se creează multă anxietate în jurul nevoii de a reuși."

În astfel de cazuri, „mușchii se contractă ca o formă defensivă, un răspuns instinctual la ceva ce pare amenințător", explică Rosenbaum. „Să le spui femeilor doar să se relaxeze", spune ea, „e ca și cum i-ai spune unei persoane să stea în mijlocul străzii atunci când vine o mașină."

Acum șapte ani, eu și soțul meu am hotărât să întemeiem o familie. Oricât de nerăbdătoare eram să devin mamă, ideea că trebuia să fac mai des sex în timpul perioadei de ovulație, în ciuda durerii, mă îngrozea. Când ne-am chinuit să concepem, săptămânile care s-au transformat în luni, apoi în ani, iar dinamica noastră sexuală s-a tulburat și mai mult. Din cauza tuturor acestor factori, căsnicia noastră a început să scârțâie.

Am început să mă duc la cursuri de yoga la un studio din apropiere, ca să-mi formez un fund drăguț, dar și ca să evadez dintr-o casă în care simțeam constant presiunea sexuală. M-a prins după ce mi-am dat seama cum mă poate ajuta practica cu stresul, anxietatea și depresia și în scurt timp am ajuns la patru, chiar șase cursuri pe săptămână. Cu timpul, am început să devin conștientă de corpul meu. Asta m-a ajutat să-mi relaxez mușchii în timpul activității sexuale, depășind reacția normală de auto-apărare.

Psihologul Lori Brotto studiază de ani de zile practicabilitatea exercițiilor de mindfulness pentru tratarea diverselor disfuncții sexuale, iar Rosenbaum a contribuit la o lucrare despre cum să folosești o abordare mindfulness în tratarea durerii sexuale și anxietății. Dacă practici mindfulness, un aspect esențial din yoga, asta forțează persoana să se concentreze pe respirație, senzațiile corpului și gândurile lor lipsite de prejudecăți. În contextul sexului, poate ajuta practicantul să se sincronizeze cu răspunsul sexual al corpului și să accepte limitările fizice.

Poate datorită acestui lucru și datorită creșterii frecvenței sexuale în scopuri de concepere, într-o zi, am conștientizat că sexul nu mai era dureros. Durerea, o sursă de angoasă mintală și fizică de ani de zile, a dispărut și nici măcar nu am observat.

Experiența mea nu este una tipică. Dar cu atât de muți factori care contribuie la durerea sexuală, nu cred că există vreun caz normal. Un singur lucru pot spune fără niciun fel de ezitare: deși sexul poate durea, nu ar trebui să fie așa, iar efortul depus pentru eliminarea durerii e unul mare, dar merită.