De ce n-ar trebui să le spui oamenilor să-și descopere pasiunile

„Dezvoltă-ți pasiunea” s-ar putea să nu sune la fel de bine ca „descoperă-ți pasiunea”, dar este probabil o modalitate mai bună prin care să-ți abordezi pasiunile, conform unei serii de studii recente. Consilierii și speakerii au intenții bune atunci când le spun studenților și absolvenților să-și descopere pasiunile, dar Paul O’Keefe, un profesor de psihologie la Yale-NUS în Singapore și autorul principal al studiilor, spune că sfatul ăsta poate să inducă lumea în eroare.

„Atunci când spui cuiva să-și descopere pasiunea, poți să-i sugerezi că interesele și pasiunile pe care le are sunt intrinsece; că sunt înăuntrul tău, așteptând să fie scoase la suprafață și că tu doar trebuie să le găsești", spune O'Keefe. „Imediat după ce o să-ți descoperi pasiunile, o să ai parte de acest moment magic care va veni acompaniat de motivație și inspirație fără limite.”

O’Keefe a făcut echipă cu Carol Dweck, o deschizătoare de drumuri în cercetarea mentalităților, și Greg Walton, un profesor de psihologie de la Universitatea Stanford, ca să investigheze de ce unii oameni reușesc să-și urmeze și să-și dezvolte pasiunile, iar alții nu. Ei au folosit date din cercetarea lui Dweck, care a descoperit că mentalitatea joacă un rol important în mobilizarea oamenilor puși față-n față cu provocări educaționale.

„Zeci de ani de cercetare au arătat că mentalitatea asta îi face pe oameni să-și interpreteze provocările în moduri foarte diferite”, spune O'Keefe. „Oamenii pot fie să creadă că inteligența lor este bătută-n cuie și relativ rigidă sau că inteligența este maleabilă. Asta înseamnă că dacă depui efort și încerci din greu, chiar poți să devii o persoană mai inteligentă.”

Deși cercetarea lui Dweck s-a concentrat pe impactul mentalității asupra inteligenței – mai exact, O’Keefe și colegii săi și-au propus să măsoare dacă mentalitatea are un impact similar asupra dezvoltării pasiunilor și intereselor.

O serie de studii care a inclus 470 de studenți a scos la iveală faptul că tinerii care aveau o mentalitate canalizată pe evoluția propriei persoane erau mai receptivi la dezvoltarea unor interese noi. Asta sugerează că o astfel de mentalitate ne face mai predispuși să creăm o conexiune cu o serie de interese ca parte dintr-un proces în derulare, spre deosebire de simpla descoperire a unei pasiuni și credința că dezvoltarea se oprește acolo.

„Gândește-te la toate lucrurile pe care trebuie să le învățăm pe lumea asta – cursuri, abilități noi la locul de muncă sau doar lucruri care fac viața să aibă mai mult sens”, spune O'Keefe. „Cu o mentalitate concentrată pe dezvoltare, putem să continuăm să ne dezvoltăm interese noi și să căutăm conexiuni între interesele principale pe care le avem momentan și cele pe care încercăm să le dezvoltăm.”

Receptivitatea la explorarea continuă a zonelor noi este importantă nu doar pentru că face viața mai interesantă, dar și pentru că facilitează interdisciplinaritatea și spațiile, care sunt un component cheie în inovație. Domeniile consacrate precum neuroștiința au devenit posibile pentru că oamenii au putut să creeze conexiuni între diferite domenii de cunoaștere, precum fizica, statistica, anatomia și psihologia.

Studiile au mai scos la iveală și faptul că înfrumusețarea situației este de asemenea „problematică” pentru că îi face pe oameni mai predispuși să-și piardă interesul atunci când se lovesc de provocări. Într-un studiu, studenților le-a fost arătat un clip animat despre găuri negre și astrofizică pentru a li se capta interesul. Apoi, li s-a dat un articol de cercetare despre același subiect care a inclus întrebări și un limbaj abstract. Participanții cu idei fixe din grup și-au pierdut semnificativ interesul atunci când au primit un conținut care ridica provocări, în ciuda faptului că au fost captivați de același subiect cu câteva minute înainte.

„Le-au fost încălcate așteptările. Ei au crezut că interesul ăsta nou va veni la pachet cu toate puterile astea motivatoare, magice și, atunci când lucrurile au devenit dificile, ei au reevaluat totul și au spus: Știi, poate că nu mă interesează chestia asta cu adevărat până la urmă”, spune O'Keefe. „Teoreticienii mentalității fixe cred că însăși pasiunea ar trebui să alimenteze calea.”

În timp ce nivelul de interes printre oamenii pasionați de dezvoltare a scăzut puțin, în medie erau în continuare interesați. Înțelegerea unor pasiuni noi probabil că nu vine la pachet cu o sursă nesfârșită de inspirație și va implica probabil provocări menite să susțină interesul, chiar și atunci când lucrurile se complică.

Ambele tipuri de mentalități sunt învățate devreme. Studiul inovator din 1998 al lui Dweck a descoperit că puștii care erau lăudați pentru nivelul lor de inteligență după ce finalizau o sarcină erau mai predispuși să creadă că inteligența este o trăsătură nemaleabilă. Pe de altă parte, cei care erau lăudați pentru eforturile lor erau mai predispuși să vadă inteligența ca ceva ce ar putea să fie îmbunătățit.

Cercetarea lui Dweck a identificat o posibilitate pentru originile unei mentalități din cele două, dar nu este prea târziu pentru tine dacă ai fost lăudat mai des, copil fiind, pentru inteligența ta decât pentru eforturile depuse.

Profesorul de psihologie Greg Walton de la Universitatea Stanford, unul dintre coautorii studiilor noi, sugerează că felul în abordăm posibilele interese și pasiuni ar putea fi, cel puțin parțial, o chestie de alegere. Introspecția s-ar putea să ne ajute să observăm când gândurile noastre derivă dintr-o mentalitate fixă și să interceptăm asta înainte să ne preseze că urmăm drumul renunțării.

„Dacă ești student, vrei să încerci ceva și spui: Oh, am crezut că sunt interesat de asta, dar nu sunt, pentru că mi s-a părut plictisitor al doilea curs, poți să-ți pui următoarea întrebare: este ăsta un gând valid? Reflectă ideea că pasiunile sunt pur și simplu descoperite? Sau este asta o zonă în care m-aș putea dezvolta?”, spune Walton. Șirul ăsta de întrebări ar putea să-i facă pe oameni să ia decizi mai bune care sunt mai mult în concordanță cu obiectivele și valorile lor.

Și pentru cei care sunt implicați în mod activ în urmarea intereselor și pasiunilor noi, Zorana Ivcevic, o cercetătoare de la Centrul Yale pentru Inteligența Emoțională și directorul Laboratorului pentru Sentimente și Creativitate, recomandă angajamentul activ și fixarea unor obiective concentrate pe interesele noi.

„Am putea să emitem ipoteza că dezvoltarea intereselor și pasiunilor poate începe cu angajamentul – încorporarea activității în viața de zi cu zi a cuiva și fixarea unor obiective. Pe măsură ce oamenii devin mai buni și câștigă încredere în sine, ei își dezvoltă dorința de a continua activitatea, alcătuind componenta emoțională a pasiunii”, spune Ivcevic. Ea adaugă că o paletă extinsă de interese tinde să inspire idei noi, fapt care ar putea să fie, cel puțin parțial, motivul pentru care câștigătorii Premiului Nobel se implică în artă și meșteșuguri, de exemplu, mai des decât publicul larg.

Cu alte cuvinte, „descoperă-ți pasiunea” s-ar putea să nu fie cel mai prost sfat din lume, dar ar trebui să fie urmat cu puțin scepticism. Găsirea unui lucru pentru care ai putea avea o pasiune este doar primul pas dintr-un șir lung de etape.

Articolul a apărut inițial pe VICE US.