Femeia care învață pinguinii răniți cum să înoate

La prima rază de soare a unei dimineți de toamnă, Sylvia Durrant, de 85 de ani, urcă zece pinguini într-un cărucior mic.

E șase dimineață: e timpul pentru lecțiile de înot.

Odată ce pinguinii se trezesc, îi bagă pe rând într-un coș de rufe și o cușcă din metal, pe care le pune într-un cărucior pe care ea și prietena ei Annwyne Standish îl duc pe plaja Campbell's Bay din Auckland, dincolo de stânci, la marea rece a dimineții.

Sylvia Durrant e o pensionară de 85 de ani care cară păsări bolnave și rănite de 35 de ani. În dimineața asta, pinguinii se leagănă sub ochii atenți ai lui Missy, câinele Sylviei, care-i ține laolaltă în caz că pleacă prea departe.

Unii dintre pinguini rămân în grija ei pentru totdeauna, pentru că nu-s în stare să supraviețuiască în sălbăticie. Printre cei rămași, se numără și Dinky, un pinguin cu creierul praf, pe care niște pescăruși l-au ciugulit de cap când a rămas blocat în nisip. Dinky are probleme la mers și se răstoarnă destul de des, dar poate să înoate „aproape ca un pinguin normal”.

Casey și Bernie nu au câte o aripioară - a lui Casey a fost ruptă de un pește, iar Bernie s-a născut fără. TT, care-i acronimul pentru „Temper Tantrum”, e un pinguin mic și agresiv care-i responsabil de zgârieturile de pe palmele Sylviei.

Ceilalți pinguini din grupul Sylviei rămân cu ea temporar, patru din prezent au ajuns la ea pentru că s-au născut în ianuarie în loc de octombrie și erau „prea mici și prea slabi” ca să fie lăsați pe cont propriu. Au fost eliberați în natură - „pe partea îndepărtată a Matakana”, la finalul iernii.

Sylvia spune că a început să-ngrijească păsările din plictiseală, dar apogeul l-a atins după moartea soțului, când a ajuns să ia mii de păsări pe an. Nu are numai pinguini în grijă, ia orice pasăre, de la porumbei la șoimi până la pescărușul albastru care-i tremură în mână în dimineața asta. Annwyne Standish e ajutorul principal al Sylviei, duce pinguinii la înot de peste 20 de ani.

Sylvia are de regulă 3-4 pinguini în grijă, dar spune că a ajuns și la 30 în timpul ultimei Cupe Americane din Auckland, când iahturile și bărcile deranjează peștii și îi fac să părăsească zona. Pinguinii însă nu pot pleca atât de departe ca peștii, spune ea, care le sunt și hrană, d-aia unii mor de foame. Sylvia își face griji că iar se va întâmpla asta la ediția din 2021.

Costă 30 de dolari pe săptămână să hrănească un pinguin și o face din mână în fiecare zi. Păsările mănâncă pești, calmari, creveți și alte fructe de mare. Pinguinii și celelalte păsări sunt curățate zilnic, așa că are nevoie de pânză curată precum și de donații.

Dacă vrei să-i duci Sylviei o pasăre, găsești informații aici.

Articolul a apărut inițial pe VICE NZ.